O poveste care sa ne dea de gandit!

[AlinB]

În prealabil postat de Camy93

dragii mei, va multumesc din suflet ca imi acordati putin de timp si imi cititi mesajele. sunt in lacrimi acum, mama nu ma scoate din cuvinte urate, imi spune ca sunt asa si asa, ca am distrus-o, ca ce rost mai are sa traiasca, ca sunt o nenorocita si o egoista... incerc sa fiu tare. desi sunt posturi, tot ce mi-ati scris imi da putere, speranta. ea in acest moment ma uraste complet, sau cel putin asa lasa impresia. imi zice ca sunt o boa*fa, o egoista, o nenorocita iar de prietenul meu spune ca doreste sa dea cancerul in el.

Ceea ce ai facut tu nu este bine, dar nici atitudinea ei nu ese una corecta.

Ai incercat sa-i spui ca nu este de fapt o aventura si ca ati decis sa terminati cu partea care o deranjeaza, ca ar trebui sa aprecieze faptul ca i-ai spus in loc sa afle altfel, ca asta arata bunele tale intentii ?

Daca simti ca totusi nu este inca momentul pentru o astfel de discutie, ignor-o deocamdata si vezi de viata ta, mai ales aspectele spirituale, roaga-l pe Dumnezeu sa-i aduca linistea.

Nu te lasa manipulata de aceasta atitudine extrema, rezista si lucrurile se vor schimba.