![]() |
![]() |
|
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
http://www.schituldarvari.ro/index.p...vatatura&id=87 "Între credinciosii Bisericii putem auzi de multe ori discutii in care se compara monahismul cu casatoria, in care se poate vadea ca unii dispretuiesc monahismul, altii casatoria. Copiii sufera atunci cand parintii nu imbratiseaza cu toata inima casatoria si viata de familie. De aceea, as dori sa accentuez un fapt: casatoria este o cale de mantuire. Asemenea discutii, care compara casatoria cu monahismul, sunt arareori de folos. Fiecare persoana trebuie sa-si gaseasca propria cale de mantuire, cerand lui Dumnezeu sa-i arate drumul cel mai bun pentru el, drum pe care, mergand, sa poata “lucra pentru mantuirea lui” (Filipeni 2, 12) in conditiile in care se gaseste si care ii sunt date de Dumnezeu. Ne compromitem mantuirea nu prin alegerea unei cai de vietuire sau a alteia, ci cazand din voia lui Dumnezeu privitoare la noi personal. Nimeni nu este admis in monahism daca dispretuieste casatoria (cf. canoanele 9 si 10 ale Sinodului de la Gangra), iar casatorindu-se, nu trebuie sa dispretuiasca monahismul." De asemenea cred ca faci mare greseala comparand cele doua cai de mantuire si atribuind casatoriei mai multe credite , daca pot sa ma exprim asa, decat monahismului. Fiecare cale are greutatea ei, dupa cum fiecare om are greutatile sale. Totodata, daca am face mereu voia lui Dumnezeu chiar si cand e vorba de alegerea caii de mantuire, casatorie sau monahism atunci chiar ca ar fi, nu inutile discutiile despre compararea celor doua cai, ci chiar am si cleveti impotriva voii lui Dumnezeu. A ne ridica pe noi in slavi ca suntem pe calea casatoriei in ce priveste mantuirea in detrimentul monahilor care au ales casatoria cu Hristos ca si cale de mantuire, eu cred ca este mare pacat. Stii, am sa iti povestesc o intamplare prin care a trecut duhovnicul meu. Intr-una din zile, fiind in Muntele Athos, a iesit sa se plimbe in liniste prin cimitirul manastirii. S-a apropiat de stancile abrupte, manastirea fiind plasata pe coasta muntelui, jos spargandu-se valurile Marii Egee. Imi spunea ca incerca sa se roage in liniste cand a simtit dintr-o data cum parca cineva il impingea sa il pravale de pe stanci. S-a impotrivit cu toate puterile sale, impingandu-se cu picioarele si opunand rezistenta. Nu era nimeni in spatele sau, nici un calugar, toti fiind in chilii in acel moment. Si de altfel era total exclus asa ceva. S-a sfortat apoi cu mai multa putere, opunandu-se , in timp ce se ruga, cand deodata forta ce il impingea sa se pravale in mare a incetat si a cazut pe spate. Acestea sunt luptele monahilor, la propriu cu diavolul insusi si as vrea sa iti spun ca as prefera sa fiu concediata in fiecare zi decat sa ajung sa ma lupt cu diavolul la propriu. Asa ca eu zic ca cea mai mare greseala este sa facem comparatii si sa judecam dupa mintea noastra care cale este mai buna. Oricum a ne lua dupa gura lumii spunand, "am auzit" , "se spune" este mai mult decat superficial daca nu chiar ignorant. Ca unii au alte motive cand intra un manastire, ca spun familiile nu stiu ce, e treaba lor iar judecata este a lui Dumnezeu. A noastra este sa ne vedem pacatele si sa facem voia lui Dumnezeu in toate.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
|