Adevaratul motiv al demisiei Papei Benedict !

Subscriu, Cezar. M-a bucurat mesajul Patriarhului Ecumenic.

Preocuparea, tot mai intensă în ultima vreme, pentru erezii și eretici îmi lasă un gust amar. Tot mai puțin mă interesează nuanțele în care cineva își exprimă credința în raport cu ceea ce izvorăște din credința lui.

Prea suntem preocupați să ne deosebim, să ne subliniem unicitatea și adevărul în care ne aflăm, prea mult ni se pare că dușmanii sunt în afară (catolici, protestanți, masoni ș.a.), iar dușmanul din ograda noastră nu-l vedem. Mă gândesc mai ales la „starea națiunii” ortodoxe, la marea ignoranță pe care o au cei mai mulți dintre noi, ortodocșii români, și pe care alții ne-o arată cu degetul pe bună dreptate.

Astea sunt durerile mele: indiferența multor păstori față de oile lor. Ne facem catehizarea pe forum, unii altora, însă în prea multe biserici ea nu se face, preoții nu merg la casele oamenilor să stea de vorbă cu ei, să-i asculte, să-i întrebe de credință. Oamenii nu știu ce este mântuirea.

Un om bătrân și foarte cumsecade, de altfel, îmi spune că el este ortodox, se roagă și merge la biserică, însă nu crede în înviere. Iar Biblia n-o cunoaște. Alții, într-un filmuleț pe youtube, nu știau despre Crăciun și Paște decât că la primul se taie porcul, iar la al doilea mielul.

Iar astea nu sunt cazuri izolate; din contră. Ei sunt reprezentativi. Mama mea, baptistă fiind, îmi spune despre marea majoritate a ortodocșilor pe care i-a cunoscut că nu erau preocupați de mântuire, ducându-și viața în păcate. Pe mine mă dor reproșurile ei pentru că nu-i pot răspunde că nu-i așa. Cum să-i tot spun că ce a văzut ea nu e Ortodoxia? De câte ori să-i spun că marea majoritate nu e reprezentativă? Cum să o conving să vină la dreapta credință?

Și atunci, cum să nu mă bucure Patriarhul nostru, socotit de unii mason sau ecumenist, care cere preoților să-L facă pe Hristos cunoscut copiilor (și aici înțeleg că are în vedere vârsta duhovnicească)?
Să ajute Domnul să Li se facă tuturor cunoscut.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Preocuparea, tot mai intensă în ultima vreme, pentru erezii și eretici îmi lasă un gust amar.

Tot timpul au fost rataciri si erezii in Biserica, dar acestea sunt ingaduite de Dumnezeu, al fel ca ispitele ingerilor cazuti pentru credinciosi, ca sa se vadeasca dreapta credinta. Noi nu trebuie sa ne ingrijoram, pentru ca stim ca Biserica nu va putea fi daramata pana la sfarsit, doar sa nu acceptam acele invataturi gresite pentru ca ne pierdem dreapta credinta si harul.

În prealabil postat de N.Priceputu

Astea sunt durerile mele: indiferența multor păstori față de oile lor. Ne facem catehizarea pe forum, unii altora, însă în prea multe biserici ea nu se face, preoții nu merg la casele oamenilor să stea de vorbă cu ei, să-i asculte, să-i întrebe de credință. Oamenii nu știu ce este mântuirea.

Asta e adevarat, si eu am spus de cateva ori ca ar trebui sa se preocupe preotii sau alte persoane de catehizare, mai ales la credinciosii care nu au apucat sa faca religia la scoala.

În prealabil postat de N.Priceputu

Subscriu, Cezar. M-a bucurat mesajul Patriarhului Ecumenic.

Preocuparea, tot mai intensă în ultima vreme, pentru erezii și eretici îmi lasă un gust amar. Tot mai puțin mă interesează nuanțele în care cineva își exprimă credința în raport cu ceea ce izvorăște din credința lui.

Prea suntem preocupați să ne deosebim, să ne subliniem unicitatea și adevărul în care ne aflăm, prea mult ni se pare că dușmanii sunt în afară (catolici, protestanți, masoni ș.a.), iar dușmanul din ograda noastră nu-l vedem. Mă gândesc mai ales la „starea națiunii” ortodoxe, la marea ignoranță pe care o au cei mai mulți dintre noi, ortodocșii români, și pe care alții ne-o arată cu degetul pe bună dreptate.

Astea sunt durerile mele: indiferența multor păstori față de oile lor. Ne facem catehizarea pe forum, unii altora, însă în prea multe biserici ea nu se face, preoții nu merg la casele oamenilor să stea de vorbă cu ei, să-i asculte, să-i întrebe de credință. Oamenii nu știu ce este mântuirea.

Un om bătrân și foarte cumsecade, de altfel, îmi spune că el este ortodox, se roagă și merge la biserică, însă nu crede în înviere. Iar Biblia n-o cunoaște. Alții, într-un filmuleț pe youtube, nu știau despre Crăciun și Paște decât că la primul se taie porcul, iar la al doilea mielul.

Iar astea nu sunt cazuri izolate; din contră. Ei sunt reprezentativi. Mama mea, baptistă fiind, îmi spune despre marea majoritate a ortodocșilor pe care i-a cunoscut că nu erau preocupați de mântuire, ducându-și viața în păcate. Pe mine mă dor reproșurile ei pentru că nu-i pot răspunde că nu-i așa. Cum să-i tot spun că ce a văzut ea nu e Ortodoxia? De câte ori să-i spun că marea majoritate nu e reprezentativă? Cum să o conving să vină la dreapta credință?

Și atunci, cum să nu mă bucure Patriarhul nostru, socotit de unii mason sau ecumenist, care cere preoților să-L facă pe Hristos cunoscut copiilor (și aici înțeleg că are în vedere vârsta duhovnicească)?
Să ajute Domnul să Li se facă tuturor cunoscut.

Avem mult de lucru cu noi insine. Daca s-a prorocit ca va fi foamete de cuvantul lui Dumnezeu, apoi trebuie sa stim ca asa va fi. Mantuirea se obtine din ce in ce mai greu, cu stradanie.

Trebuie sa alergam dupa un preot care a simtit Darurile Duhului Sfant si care ne poate spune ce a simtit, nu ce a citit. Intr-un fel vorbim despre ciocolata daca am gustat-o si in alt fel, daca am citit despre aceasta.

De teorie nu prea ducem lipsa, in schimb ducem lipsa de ostenitori pe calea cea stramta.

Exista carti mai multe ca oricand. Avem de unde ne informa. Ii avem pe Sfintii Parinti care au scris din preaplinul inimii lor inundat de Duhul Sfant. Nu avem scuze ca nu am stiut care sunt CALEA, ADEVARUL SI VIATA.

Dogma singura nu mantuieste. Ortodoxia traieste prin cei care se straduiesc sa-i simta dulceata. De ce marii pustnici isi ascund tainele si bucuriile ca roade ale Duhului Sfant? Ca sa nu le piarda din cauza mandriei. Ortodoxia presupune smerenie.

Modernizarea vietii a sporit mandria si egocentrismul omului. Un om mandru nu are cum sa fie nici macar crestin, daramite ortodox. Mandria este un pacat care ne desparte de Dumnezeu, pur si simplu. Ne e greu sa acceptam acest lucru, desi stim soarta lui Lucifer.


Totusi, prin patimile Sale, Hristos a facut posibila mantuirea celor botezati ortodox, daca accepta sa duca o viata pe masura talantilor primiti la Botez. Nu trebuie sa ne smintim atunci cand vedem ca un crestin greseste, caci nu stim care va fi evolutia lui ulterioara. Nu trebuie sa-i fericim inainte de vreme nici pe cei pe care-i vedem evlaviosi cat timp sunt in trup, din acelasi motiv. Nu e bine sa-i privim pe ceilalti cu inima de judecatori, ci pe noi insine. Pe ceilalti trebuie sa-i privim cu inima de mama indiferent daca gresesc sau fac fapte bune. Iar pe Dumnezeu trebuie sa-L privim cu inima de fiu.

Cand se apropie mandria, Duhul Sfant se indeparteaza.
Iar scopul vietuirii crestine este dobandirea Duhului Sfant. Fara Duh Sfant suntem ca fecioarele nebune, indiferent daca suntem ortodocsi sau nu. Asadar, Duhul Sfant este o comoara, este sensul vietii crestine. Cine doreste sa-l obtina, alearga la picioarele marilor pustnici, se nevoieste, lupta cu el insusi si pacatele, cauta sa dobandeasca virtuti si se roaga staruitor.

Sa nu ne amagim. Mantuirea nu ni se cuvine. Sa tinem, asadar, mintea in iad, ca unii care avem pacate, dar sa nu denadajduim, dupa cum a fost povatuit Sfantul Siluan Athonitul.

În prealabil postat de antoniap

Exista carti mai multe ca oricand. Avem de unde ne informa. Ii avem pe Sfintii Parinti care au scris din preaplinul inimii lor inundat de Duhul Sfant. Nu avem scuze ca nu am stiut care sunt CALEA, ADEVARUL SI VIATA.

Da, soră, sunt cărți, însă cărți sunt de toate felurile, nu doar ortodoxe. Și își caută și oaia rătăcită păstorul său, însă ea e proastă, că e oaie, și îl poate lesne confunda. După cum Domnul a arătat că păstorul cel bun își pune viața și caută oaia pierdută, așa trebuie să facă și păstorii noștri.

Sunt de acord să nu-i judecăm, mai ales nu la grămadă, căci printre ei sunt și sfinți, chiar dacă puțini. Nu ne interesează păcatele lor personale, că și noi avem, și încă mai multe, dar trebuie să fie vrednici cu orice chip, căci de ei depinde toată turma. Cum spuneai, este foame de cuvânt. Noi le cerem doar să-și facă datoria: să hrănească poporul.

În prealabil postat de N.Priceputu

Da, soră, sunt cărți, însă cărți sunt de toate felurile, nu doar ortodoxe. Și își caută și oaia rătăcită păstorul său, însă ea e proastă, că e oaie, și îl poate lesne confunda. După cum Domnul a arătat că păstorul cel bun își pune viața și caută oaia pierdută, așa trebuie să facă și păstorii noștri.

Sunt de acord să nu-i judecăm, mai ales nu la grămadă, căci printre ei sunt și sfinți, chiar dacă puțini. Nu ne interesează păcatele lor personale, că și noi avem, și încă mai multe, dar trebuie să fie vrednici cu orice chip, căci de ei depinde toată turma. Cum spuneai, este foame de cuvânt. Noi le cerem doar să-și facă datoria: să hrănească poporul.

Sa avem nadejde, frate. Sa ne rugam din toata inima si sa postim pentru a obtine un pastor bun, caci este un dar de la Dumnezeu sa ai asa ceva.

Cu cat politicul influenteaza spre compromisuri mai mari, cu atat Biserica Ortodoxa va avea de suferit.


Sfantul Paisie Velicikovski a cautat mult duhovnici exigenti care sa-l calauzeasca spre sfintenie. E normal, asadar, sa cautam. Tot el ne indeamna sa citim cartile scrise de sfinti consacrati ai Ortodoxiei. Comorile valoroase se gasesc greu.

Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa facem voia Sa cum stie El mai bine.

[stefan florin]

În prealabil postat de antoniap

Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa facem voia Sa cum stie El mai bine.

AMIN, doamna...AMIN!

[dobrin7m]

În prealabil postat de N.Priceputu

Subscriu, Cezar. M-a bucurat mesajul Patriarhului Ecumenic.

Preocuparea, tot mai intensă în ultima vreme, pentru erezii și eretici îmi lasă un gust amar. Tot mai puțin mă interesează nuanțele în care cineva își exprimă credința în raport cu ceea ce izvorăște din credința lui.

Să ajute Domnul să Li se facă tuturor cunoscut.

Sincer va spun ca eu nu indraznesc nici sa gandesc criterii dupa care cineva este eretic sau nu si nici sa etichetez. Pentru ca cine sunt eu decat un simplu om cu minte lumeasca care se lasa purtat de sentimente lumesti care nu sunt izvorul unui discernamant duhovnicesc!

De aceea iau aminte la cuvintele celor care au autoritate in sanul Bisericii noastre ortodoxe. Pentru mine Sfantul Munte si anume Sfanta chinonita ale celor 20 de manastiri din Sfantul Munte sunt o autoritate pe care nu pot sa o ignor oricate prietenii lumesti as lega cu catolicii si protestantii. Asta desigur daca simt ca sunt ortodoxa si daca si traiesc ceea ce simt. Pentru ca daca traiesc ceea ce simt atunci nu accept nici compromisuri in credinta si nici amestecaturi, ca aceea nu mai e credinta curata. In plus un singur om se poate insela fie el si patriarh ecumenic insa mii de suflete rugatoare din varful Athonului ma gandesc ca mai greu.
De altfel eu sunt capabila sa desfac omul de dogma in care crede, si sa inteleg cum se cuvine porunca iubirii aproapelui. O fac asta zi de zi de aproape un an de zile, pentru oameni din diverse religii.

Monahii sfantului Munte , ma gandesc ca stiu ce vorbesc si ce spun si stiu si ce ne invata. Si trag nadejde ca nu vor ajunge sa strige ca si "glasul celui din pustie" ce ne indeamna la botezul pocaintei.

Iata ce spune glasul Sfantului Munte intr-o alta scrisoare adresata patriarhului ecumenic.

"Rugaciunea in comun din Romania deschide Kerkoporta [poarta lasata deschisa la 29 mai 1453, prin care turcii au capatat acces spre pradarea Constantinopolului] prin care Biserica Ortodoxa se va gasi in primejdia captivitatii spirituale. Prea Fericitul Intai Statator al Bisericii Romaniei este prea slab, se pare, pentru a se opune politicii conducatorilor natiei sale ce se pregatesc spre a se deschide catre Apus; in acest context, a avut loc de curand o vizita oficiala a Papei la un popor ortodox, pentru prima oara in istorie.
Sufera ei de uitare cand este vorba de crimele comise de Uniati impotriva Ortodocsilor, vreme de secole? Vom accepta acum de facto existenta si activitatile gruparilor Uniate?

De altfel, de vreme ce se pare ca nu exista vreo sansa ca Crestinii heterodocsi sa isi paraseasca dogmele eretice si invataturile nebiblice, carui scop ii slujesc rugaciunile in comun, in afara de erodarea sensibilitatii Ortodocsilor si crearea unei convergente sincretiste?

In cele din urma, cum putem justifica rugaciunea in comun cu heterodocsii? Oare reprezentantii Ortodocsi care iau parte la aceste rugaciuni in comun recunosc faptul ca restul heterodocsilor precum si cei de alte religii Il slavesc si se inchina lui Dumnezeu asa cum se cuvine? Nu este o astfel de pozitie opusa sfintei Evanghelii si, astfel, huleste impotriva Duhului Sfant?"

http://ortodox0.tripod.com/id1.html

Sa ajute Domnul sa Li se faca tuturor cunoscut, dar ma indoiesc ca se va intampla asta daca eu ratacesc in credinta acceptand erezii. Nu asta ii va face pe semenii nostri sa cunoasca pe Hristos ci faptele noastre si statornicia in credinta. De altfel o mare piedica in inaintarea pe drumul mantuirii este nestatornicia. Dar si asta vine din neascultare.