Eutanasia - un drept, sau o crima + sinucidere?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

Dacă observaţi, exact ca în romanele orweliene, sensul anumitor termeni este schimbat, chiar inversat.
Vă amintiţi, de exemplu, sloganurile regimului totalitar din romanul "1984"? Erau aşa: "războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranţa este putere".
Exact la fel se-ntâmplă şi în articolul de mai sus, astfel încât expresii precum "datorie de umanitate", "demnitate umană" etc ajung să desemneze... sinuciderea asistată - sintagmă care este evitată în mod constant.
În loc de "eutanasie" se foloseşte termenul "sedare",

Nu o data am intalnit termenul de "avort terapeutic". Nu, nu e vorba de o mama care, daca ar naste, ar fi un pericol matern, ci de un copil banuit ca are o malformatie. Asadar, "avortul terapeutic" este un avort care vindeca un copil omorandu-l. Adica, eugenie, desi termenul e evitat constant.
"Nu este vorba de un copil, ci de un fat" ar putea obiecta un avortionist.
Ceea ce e ciudat este ca, in cazurile triste in care sunt doi gemeni si primul se aseaza transversal in calea celuilalt, se practica, la nevoie, ciopartirea primului. Chestia asta nu se cheama "feto-tomie", ca sa respecte terminologia, ci "embriotomie", ca si cand copilul de 9 luni angajat pentru nastere ar fi...embrion.

Te astepti ca stiinta sa foloseasca o terminologie riguroasa. Cand colo, sunt termeni cu geometrie variabila, functie de ideologie si de crima care se impune acoperita. Aceasta aiureala modernista a inceput de vreo 50 de ani. Cam de cand orbului ii spunem "navazator", surdului "hipoacuzic", handicapatul este o "persoana cu dizabilitati" etc. Ascunderea dupa degetel. Atunci, de ce sa ne mai miram ca robia pacatului a ajuns "exercitiu de libertate" ?