Parintele Arsenie Boca

[leonte]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Mi se pare ca esti un pic cam inversunat!
Da, este multa mandrie peste tot, dar asta ar trebui sa ne trezeasca pe noi insine.
Si asa cum am invatat in ortodoxie - atunci cand vedem pe altul ca a gresit, sa spunem: Doamne iarta-ma! Caci de acelasi lucru suntem vinovati si noi, sau am fost sau putem fi oricand. Deci in loc sa scapam de o chestie, cerandu-ne iertare, ne alegem cu doua, caci mai adaugam si mania. Crede-ma ca si eu cad exact in aceiasi capcana si mi-am adus acum aminte de asta - atunci cand dai un raspuns altuia de fapt iti raspunzi tie insusi!

Da-mi te rog niste citate despre mandrie si smerenie ca sa fiu sigur ca discutam despre aceleasi concepte, nu doar despre aceleasi cuvinte.

Voi incepe eu.
Toata tragedia neamului omenesc este din mandrie, iar cel ce gusta mandrie in inima sa, se face partas celui ce s-a mandrit pentru prima oara. Deci iata, mandrul de mine este asemeni lui Satanael. C-oi fi sau nu unul dintre ingerii cazuti, care au intrat la fiicele oamenilor, nici nu mai conteaza. Important e ca, lepadand trupul acesta, in ceasul de pe urma, ceea ce va ramane va fi un duh satanic, atat timp cat voi starui in mandrie. Deci iata, cu ce sunt mai bun decat ceilati? Cu nimic. Si aici se termina invatatura patristica, care deschide drumul catre mantuire, catre vesnicie.

Cutremuratoare si greu de acceptat pentru laici, este concluzia care se desprinde din predania de mai sus: "viata aceasta este umbra si vis, pustnicia este adevarata viata in Hristos!" Adica, odata ce ai concluzionat ca esti demonic in inima ta, singura ta preocupare ar trebui sa fie sa lepezi rautatea din tine. Cum bine a observat si Iana, o lume mai buna este o lume in care eu sunt mai bun decat am fost ieri.
Dupa experientele pustnicesti ale marilor asceti, s-a descoperit ca mai este o posibilitate. Cea a vietii mirenesti crestine, traitoare, a omului care petrece in mirenie doar cu scopul de a sluji semenilor, vecinilor, dregatorilor, bolnavilor, copiilor, vaduvelor.... Pentru a putea trai in felul acesta, fara un continuu conflict intrerior intre ceea ce se cuvine facut si ceea ce poftesc sa fac, este necesar sa pricepem cat mai limpede primul aspect. Mandria este singurul pacat, restul sunt doar manifestarile sale, confirmarea caderii in mandrie. Cat timp am gustat mandrie sunt cel mai jos cu putinta, deci am nevoie de o cale de a ma curati de caderea in madrie. Singura cale este iubirea de oameni. Sa cautam se vede binele si nu raul, in fiecare din oamenii pe care ii intalnim.

De exemplu: L-am intalnit pe ... Mihnea, ce fel de om socotesc ca este? Un om serios, meticulos, prudent in cele ce spune, cumpatat... Daca il evaluez asa, sunt pe calea cea buna. Iar daca incep cu: Saracul de el, e catolic. Nu poate sa vada adevarul cum il vad eu, ca diavolul stapaneste peste toti catolicii. in cazul asta, treaba e clara cum ma pozitionez in raport cu duhul mandriei. Orice umra de mandrie ne va tine departe de lumina, iar orice predanie care strecoara ganduri de mandrie, eu nu le recunosc a fi ortodoxe.

Daca BOR si teologii vor alege sa predice mandria ca virtute, este treaba lor. Eu nu fac decat sa o dau in vileag, ca fiecare biet crestin sa aleaga in cunostinta de cauza...