Intrebari fara raspuns...

În prealabil postat de leonte

Mai am o intrebare.

Ce este frica pentru crestini? Ce fel de frica are crestinul?

Frica de a nu-L supăra de Dumnezeu, de a nu ne îndepărta de El. Pentru că departe fiind, nu i-am mai putem simţi iubirea, asta fiind o pedeapsă în sine.

"La onoare ne invită creştinismul, nu la onoarea de comandă şi ceremonie, ci la neînfricata asumare a calităţii de om înzestrat cu duh divin. Noblesse oblige. Frica n-are ce căuta în domeniul spiritului, nici meschinăria. Frica nu poate fi un atribut al spiritului liber."

Crestinismul este o religie a curajului:

De nenumarate ori indemnul christic: Indrazneste fiule, Indrazneste fiica (Mat. 9, 2, 22; Marcu 10,49; Luca 8,48), Indrazniti (Marcu 6, 50; Ioan 16,33);

Incurajarile Nu te teme (Marcu 5, 36; Luca 1, 13; 1, 30; 5, 10; 8, 50), Nu va temeti (Marcu 6, 50; Luca 2, 10; 12, 7; 24, 36; Ioan 6, 20), Nu va inspaimantati (Marcu 16, 6);

Pe lista celor sortiti iezerului de foc, cine figureaza primii? “Fricosii (Apoc. 21, 8); si certarea: Pentru ce sunteti fricosi?” (Marcu 11, 12);

Si mai ales dezvaluirea marelui secret: “Imparatia cerurilor se ia prin staruinta, si cei ce se silesc pun mana pe ea” (Mat. 11, 12);

Crestinul este cel caruia Dumnezeu nu i-a dat duhul temerii (2 Tim. 1, 7) si poate duce razboiul nevazut (Nicodim Aghioritul); e bun ostas al lui Hristos Iisus (II Tim. 2, 3) incins cu adevarul, imbracat cu platosa dreptatii, coiful mantuirii, sabia Duhului.

O religie marturisita prin curajul fizic al martirilor (Filip. 1, 28-30: Fara sa va infricosati intru nimic … caci voua vi s-a daruit… nu numai sa credeti intru El, ci sa patimiti intru El, ducand aceeasi lupta…).

Ce zice Pavel? Nu ma voi teme! (Evr. 13, 6) Dar Ioan? In iubire nu este frica ci iubirea adevarata alunga frica. (Epist. I. 4, 18). [...]

[leonte]

În prealabil postat de Annyta

Pentru că departe fiind, nu i-am mai putea simţi iubirea, asta fiind o pedeapsă în sine.

Sunt de acord cu tipul de relatie pe care il sugerezi, dar nu vad de ce simti nevoia sa te agati de conceptul de pedeapsa.
Pana la urma nu am inteles. Te temi de Dumnezeu pentru ca altfel o sa patesti ceva rau (lipasa Iubiri, cufundarea in iad), sau cum...?

[catalin2]

În prealabil postat de leonte

Sunt de acord cu tipul de relatie pe care il sugerezi, dar nu vad de ce simti nevoia sa te agati de conceptul de pedeapsa.
Pana la urma nu am inteles. Te temi de Dumnezeu pentru ca altfel o sa patesti ceva rau (lipasa Iubiri, cufundarea in iad), sau cum...?

Frica de pierdere a legaturii cu Dumnezue, a harului. Prin pacat pierdem aceasta legatura. Apoi e frica de pierdere a mantuirii, a Raiului. Acestea sunt in ortodoxie.

În prealabil postat de leonte

Sunt de acord cu tipul de relatie pe care il sugerezi, dar nu vad de ce simti nevoia sa te agati de conceptul de pedeapsa.
Pana la urma nu am inteles. Te temi de Dumnezeu pentru ca altfel o sa patesti ceva rau (lipasa Iubiri, cufundarea in iad), sau cum...?

Nu mă agăţ de pedeapsă, ci de iubire.
Este frica unui copil ca ar putea pierde iubirea părintească. Nu va fi pedepsit, doar nu va mai simţi iubirea. Nu vi s-a întâmplat niciodată?

[leonte]

În prealabil postat de Annyta

Nu mă agăţ de pedeapsă, ci de iubire.
Este frica unui copil ca ar putea pierde iubirea părintească. Nu va fi pedepsit, doar nu va mai simţi iubirea. Nu vi s-a întâmplat niciodată?

Ca sa ma tem de pierderea iubirii lui Dumnezeu, a Harului, trebuie ca mai intai sa le fi cunoscut. La fel este si cu pierderea Raiului.

Atat timp cat eu sunt un tanar proaspat eliberat de armata, crescut printre agricultori si ciobani, care am fost dus de bunica la biserica din sat, unde am invatat de la toate babele : "fii cuminte ca te bate Doamne Doamne", iar mai tarziu, "nu te atinge de fete ca dracu te ia! Uite-l aici cu coarne si negru, pictat in spatele bisericii, uite-l cum iti sopteste la spovedanie sa nu spui toate!"
Unde e iubirea in toata povestea asta?
Aveti idee in cate dintre bisericile parohiale se intampla in felul acesta? Asta e cateheza care se preda la Teologie?

În prealabil postat de leonte

Ca sa ma tem de pierderea iubirii lui Dumnezeu, a Harului, trebuie ca mai intai sa le fi cunoscut. La fel este si cu pierderea Raiului.

Atat timp cat eu sunt un tanar proaspat eliberat de armata, crescut printre agricultori si ciobani, care am fost dus de bunica la biserica din sat, unde am invatat de la toate babele : "fii cuminte ca te bate Doamne Doamne", iar mai tarziu, "nu te atinge de fete ca dracu te ia! Uite-l aici cu coarne si negru, pictat in spatele bisericii, uite-l cum iti sopteste la spovedanie sa nu spui toate!"
Unde e iubirea in toata povestea asta?
Aveti idee in cate dintre bisericile parohiale se intampla in felul acesta? Asta e cateheza care se preda la Teologie?

Eu nu am vorbit (doar) din cateheză, ci din experienţă. Vă înţeleg punctul de vedere, dar nu vă pot îndemna să îmbrăţişaţi păcatul, numai pentru a vedea diferenţa.

Dumnezeu să vă lumineze!

p.s. Nu se poate să nu vă fi simţit niciodată iubit: de părinţi, de rude, poate de profesori sau de prieteni. Se ştie că iubirea trebuie să fie întreţinută. Mai mult, recunosc că o dată cu trecerea timpului simţi nevoia unui "alt fel de iubire", dacă pot spune aşa. Sunteţi liber să mergeţi înainte, să căutaţi iubirea de care aveţi nevoie şi să o oferiţi în acelaşi timp. Partea proastă este dacă intervine păcatul. Aveţi un duhovnic cu care să vorbiţi?

[leonte]

În prealabil postat de Annyta

Eu nu am vorbit (doar) din cateheză, ci din experienţă. Vă înţeleg punctul de vedere, dar nu vă pot îndemna să îmbrăţişaţi păcatul, numai pentru a vedea diferenţa.

Dumnezeu să vă lumineze!

p.s. Nu se poate să nu vă fi simţit niciodată iubit: de părinţi, de rude, poate de profesori sau de prieteni. Se ştie că iubirea trebuie să fie întreţinută. Mai mult, recunosc că o dată cu trecerea timpului simţi nevoia unui "alt fel de iubire", dacă pot spune aşa. Sunteţi liber să mergeţi înainte, să căutaţi iubirea de care aveţi nevoie şi să o oferiţi în acelaşi timp. Partea proastă este dacă intervine păcatul. Aveţi un duhovnic cu care să vorbiţi?

Am avut, dar m-o alungat ca pe un caine...

[Amistad]

În prealabil postat de leonte

Am avut, dar m-o alungat ca pe un caine...

Acum depinde si de ce te-a lungat. Poate a gresit. Se mai intampla. Poate nu e un duhovnic bun. Trebuie sa te impaci cu el sau cautat altul.

Cateheza in ziua de azi cam trebuie sa ti-o faci singur. Citeste cartile Sfintilor Parinti (ortodocsi) si acolo gasesti toate raspunsurile. Daca cunosti invatatura Sfintilor ai sa stii si ce sa alegi in viata si alegerile in lucruri mici si in lucruri mari. Neaparat trebuie sa cunosti invatatura ca sa te poti ghida in viata. Altfel e foarte foarte greu. Ai sa stii de exemplu daca a gresit duhovnicul sau dumneata. Daca gasesti un duhovnic bun, ai dat lovitura. (cel mai probabil la o manastire gasesti). Un duhovnic bun te poate ajuta sa intelegi mai bine invatatura Sfintilor. Si oricum trebuie sa ai un duhovnic pentru ca trebuie sa asculti de un preot. Este porunca de la Dumnezeu.

[AlinB]

În prealabil postat de leonte

Am avut, dar m-o alungat ca pe un caine...

Citind ce ai scris matalutza pe aici, nici nu e de mirare.
Sau poate vrei sa spui ca de la "alungare" ti se trage?