Ce inseamna zdrobirea de sine?

În prealabil postat de cezar_ioan

Trăiesc impresia neplăcută că vorbim de dragul de a ne contrazice...

Înlătură această impresie, departe mi-e gândul de așa ceva.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de ovidiu b.

Înlătură această impresie, departe mi-e gândul de așa ceva.

Gata, mulţam fain, am înlăturat!...:)

[cezar_ioan]

Uite, vezi cum e cu zdrobirea de sine?
Să accepţi cu pace că, atunci când vrei să pui accentul pe viaţa concretă, pe a fi în Dumnezeu iar nu pe a vorbi/scrie/citi despre Dumnezeu,
vine unul ca mine şi îţi răstoarnă aşteptările, zicînd de stihuri şi stihiri...:))

Dar mai bine încheie tu, te rog, dialogul, ca să fac şi eu niţică practică a zdrobirii în zona distorsiunii păpuşarului meu care zice "vreau să am eu întotdeauna ultimul cuvânt"! Hai, ajută-mă te rog frate să-i dau una la cap! Pune tu ultimul cuvânt, te rog frumos şi promit că mă silesc să-ţi dau ţie dreptatea întreagă! (în taină...)

În prealabil postat de cezar_ioan

Uite, vezi cum e cu zdrobirea de sine?
Să accepţi cu pace că, atunci când vrei să pui accentul pe viaţa concretă, pe a fi în Dumnezeu iar nu pe a vorbi/scrie/citi despre Dumnezeu,
vine unul ca mine şi îţi răstoarnă aşteptările, zicînd de stihuri şi stihiri...:))

...:))))...Mulțumesc frate, exemplul conteză, nu cine e protagonistul, frumoasă lecție mi-ai dat.

[dobrin7m]

I. "Acea părăsire de Dumnezeu ce i-a fost dat Sfântului Siluan să o trăiască înainte de a i se arată Domnul, în realitatea sa duhovnicească este “deșertarea” Starețului însuși. În acea părăsire de către Dumnezeu, pe care a exprimat-o prin cuvintele “Pre Dumnezeu a îndupleca este cu neputință”, se vădește Pronia lui Dumnezeu care i-a dat lui Siluan să se adâncească în întunecoasa deznădejde, să cerce murirea care îngrozește sufletul, să fie redus la o înmicșorare limită, în vârtutea îndepărtării lui Dumnezeu de la el. Însă tocmai această pogorâre la iad fusese pregătită sufletului pentru a primi pe Hristos Care i S-a arătat întru putere mare. Lumina Dumnezeirii îl luminase și harul Duhului Sfânt îl preaplinise întreg, până și în trup; viața nefăcută îl îmbrățișase iar “deznădejdea – deșertarea” s-a preschimbat în “smerenia lui Hristos care este de nedescris”.

"Vom vedea pe Dumnezeu precum este” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), editura Sophia, București – 2005

II. "Mare lucru bun este a învăţa smerenia lui Hristos; cu ea viaţa e uşoară şi bucuroasă şi toate se fac dragi inimii. Numai celor smeriţi li Se arată pe Sine Domnul prin Duhul Sfânt dar, dacă nu ne smerim, nu vom vedea pe Dum*nezeu. Smerenia e lumina în care putem vedea Lumina-Dumnezeu, după cum se cântă: „întru lumina Ta vom ve*dea Lumina” [Ps 35,10].

Domnul m-a învăţat să ţin mintea în iad şi să nu deznădăjduiesc şi aşa sufletul meu se smereşte, dar aceasta nu este încă adevărata smerenie, care e de nedescris. Când sufletul vine la Domnul, se înfricoşează, dar când vede pe Domnul, atunci se bucură nespus de frumuseţea slavei Lui, iar iubirea lui Dumnezeu şi dulceaţa Duhului Sfânt îl fac să uite cu desăvârşire pământul. Aşa este raiul Dom*nului. Toţi vor fi în iubire şi de la smerenia lui Hristos toţi vor fi bucuroşi să-i vadă pe ceilalţi mai presus decât ei înşişi. Smerenia lui Hristos sălăşluieşte în cei mici: ei sunt bucuroşi că sunt mici. Aşa mi-a dat să înţeleg Domnul."

Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”

[cezar_ioan]

Binevenite mereu, Slavă lui Dumnezeu, aceste cuvinte luminoase ale sfinţilor Lui!

[cristiboss56]

De urmarit in momentele noastre de liniste . . . merita !

Parintele Tadei de la Vitovnita_Rugaciunea Lui Iisus. Smerenia. Blandetea. Pacea.