Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Închinarea are mai multe dimensiuni, nu se rezumă la gesturile exterioare convenționale. Există o închinare a ochiului, alta a minții, a trupului, a simțurilor etc. Ceea ce face diferența dintre idolatrie și opusul său, închinarea în Duh și Adevăr, este reperul imaginal al unui gând teologic. În momentul când propui o făcătură vizuală precum cea de mai sus, idolatria se strecoară în suflet precum grecii în Troia, sub forma unui portret aparent decorativ și inofensiv, dar pe care mintea îl va asocia ulterior, în mod spontan, cu orice idee referitoare la personajul referențial.
|
Vă dați seama ce blam aruncați prin analiza de mai sus asupra icoanelor din Biserica Ortodoxă? De bună seamă nu v-ați gândit la aceasta când ați postat răspunsul.
Căci icoanele în fața cărora ortodocșii se pleacă, își fac cruce, le sărută, și aprind candelă nu sunt niște simple ilustrații dintr-o carte; ele fac parte integrantă din
actul închinării.