Citat:
În prealabil postat de Ana Tr.
Aproape ca nu imi vine sa cred ce am citit. Eu inteleg ca noi oamenii, pacatosii de rand gresesc, dar daca si preotii sau calugarii fac asa... Oricum m-am convins si eu de unele chestii... Baiatul respectiv era, este frate. Un baiat saracut care se afla in grija calugarilor de la manastire, practic ei il ajuta sa mearga la scoala, la seminar. Din punctul asta de vedere ma bucur pentru el, si chiar am incercat sa ii dau cateva sfaturi, sa fie ascultator ca este norocos ca se afla acolo. Mi-a zis ca nu e sigur ca vrea sa ramana ca si calugar si ca in nici-un caz nu doreste sa fie pe viitor preot. Nu stiu, dar eu il simt pe baiatul acesta...usor pierdut. Intr-un fel imi este cumva mila, dar pe de alta parte se poate sa ma insel. In fine, am mai avut cateva discutii din care a reiesit ca nu este el pentru calugarie, asa am dedus eu. Adica, scuza-ma sa imi spuna ca el nu se uita dupa fete in manastire, ca se uita ele dupa el? Eu i-am zis ca nu merg la manastire sa fiu remarcata sau sa remarc pe cineva. Nu stiu sincer, mai bine ramaneam cu parerea ca e un baiat cuminte si gata, decat concluzile de acum. Se prea poate sa doreasca sa ma faca pe mine sa ma simt prost, dar daca este asa, acesta este pacatul lui nu al meu.
|
ei au cele mai mari ispite pt ca l blesteama zilnic pe diavol prin rugaciuni,ascultari si fapte bune,mai exact prin impotrivire.noi in societate suntem indreptatiti intr un fel la unele pacate,pt ca traim cu grijile lumesti.unii si cauta parteneri,altii traiesc pt cariera,bani,sa fie ei cat mai in varf,altii isi intemeiaza familii si acolo e nucleul lor,acolo e indreptata toata grija si toata atentia.sa faca in asa fel incat sa le mearga bine si sa i multumeasca pe copii,pe soti,sotii,pe angajatii firmei,investitori,sefi,asociati,sau mai bine pe ei insisi.atentia in societate e indreptata spre propria persoana.si asta e ceva gresit,daca exageram,ca astfel ne cream propriul dumnezeu,un idol,pe noi insine.slujim propriei persoane.chiar daca traim in societate trebuie sa ne ocupam si de mantuire,dar sa nu ne neglijam obligatiile lumesti.
mie mi se pare o mare piedica lumea cu grijile ei si asa as prefera sa ma ocup doar de mantuire,dar asta nu e singurul motiv.cum unii se casatoresc din dragoste asa si unii se calugaresc,tot din dragoste.iar daca asta nu ar fi unul dintre motive,nu stiu daca altii si au ales bine drumul.toti suntem miri si mirese indiferent de loc.
deja te ai interesat de el,asta nu e bine.prin asta ai demonstrat ca persoana lui te intereseaza si vrei sa aflii cat mai multe despre el.nu i da tu sfaturi,ca are cine sa l invete,asa te amagesti pe tine insati,iti faci impresia ca ajuti,dar nu e decat cursa diavolului care vrea sa dezbine si sa distruga tot.mai bine ajuta te pe tine,vorbeste cu duhovnicul tau si lasa i pe altii cu pastorii lor.nu toti calugarii sunt facuti sa ajunga preoti.unii raman calugari toata viata,cel putin eu asa cred.o sa ma uit la gradele lor.ti ai facut o impresie despre el si ai inceput sa l judeci,deja faci un pacat.cel mai bine e sa nu aflii nimic,decat sa ti judeci aproapele,e viata lui sa faca ce vrea cu ea.poate ca nesiguranta asta a lui e o ispita,asa si eu ma gandeam cateodata daca locul ala e chiar potrivit pt mn sau nu.e o ispita sa ma traga de la calea cea dreapta.deci la el ori de este ispita,ori de este indecizie,e strict problema lui.trebuie sa ne ferim sa devenim judecatori si sa ne punem in locul lui Dumnezeu care hotaraste ce si cum.sa nu luam calugaria la general,adica daca intalnim 1-2-3 exemple proaste asta nu inseamna ca nu mai exista calugar constient de drumul pe care si l a ales si pe care sa si l asume cu mare responsabilitate.
la barbati le fug ochii in toate partile,am auzit si eu ceva de genu ca ei n au control si eu m am cam revoltat si mi am facut o parere gresita,am bagat o la categoria nesimtire,dar se pare ca nu e asa.astea cica nu sunt obsesii.e o slabiciune,tine de hormoni,cica e lupta cea mai grea.d aia la Frasinei si la Athos nu au voie femeile.in "scara raiului" spune ca cel mai mare lucru e sa scapi de desfranare,daca scapi de ea invingi mai usor toate patimile.si se stie ca desfranarea e de mai multe feluri.un exemplu-e fara de trup-cu privirea.in biblie spune ca 'barbatul care a poftit la o femeie a si pacatuit in inima lui cu ea'deci e ca si cum s a desfranat fara de trup,doar in subconstient,care deja se pune.iar 'vai de cel prin care vine ispita,ca multe suflete a tras la pierzare'.poti sa ispitesti fara de voie,fara sa stii ca e pacat,dar sa stii ca tot poti fi gasit vinovat pt ispitirea/atragerea atentiei asupra ta.o sa ti spun intr o zi povestea cu imparatul Macedon.schimba ti biserica sa nu mai fi gasita vinovata,ca daca te duci,nu poti sa te feresti de el si de gandurile lui,sau de ale tale chiar daca te pitesti intr un colt.si de ce sa stai sub presiune in casa Domnului?in biserica ne incarcam,ne rugam,ne simtim bine nu stam fortati si cu gandul la altii,sau ganduri perturbatoare.nu te duci sa te uiti sau sa judeci preotul care slujeste,sau pe cantareti,frati etc.te duci sa asculti cuvantul Domnului si sa simti harul,comuniunea.nu te intereseaza ce fac ceilalti acolo,tu sa ti indrepti mintea spre cer,spre sfinti,predica.atat.
el nu vrea sa te faca sa te simti prost,el nu poate accepta ca nu s a dezradacinat de patima desfranarii,oricum sunt multi ani de munca,dar tu nu ai intelege si decat sa recunoasca,mai bine se indreptateste,ar fi fost mai simplu sa spuna "scuza ma.nu se va mai intampla".dar decat sa l judecam mai bine nu intrebai si nu stiai.asa si eu am banuit pe un fost coleg de un lucru grav,dar am preferat sa nu aflu,sa nu stiu nimic decat sa l judec inutil.vezi sa nu dea vina pe tine sa spuna la ceilalti ca ai fi pus tu ochii pe el si sa te judece,sa te dispretuiasca toti,apoi sa fugi ca o raufacatoare de la locul cu pricina.e incepator,inca nu stie cu ce se mananca calugaria si poate gresi.nu e bine sa te consumi inutil.
judecatile oamenilor despre noi si judecatile noastre despre oameni sunt strambe.numai judecatile Domnului sunt drepte si milostive,iar noua calitatea asta ne lipseste cu desavarsire.