Drumul spre calugarie

[rainrainbow]

În prealabil postat de Ana Tr.

Am ales sa scriu aici despre acest subiect, pentru ca in primul rand are legatura cu viata monahala iar in al doilea rand nu as fi vrut sa deschid un subiect nou pe acesta tema. Imi este foarte... cumva sa discut despre asta, insa voi povesti. Acum trei saptamani am mers la biserica la care merg de obicei si ... am observat ca un viitor calugar (spun viitor pentru ca merg foarte des la acea biserica si doar acum trei saptamani am remarcat doi noi viitori calugari) ma privea. L-am suprins in mai multe randuri. Bineinteles o sa spuneti ca nu este nimic rau, pentru ca involuntar si in biserica uneori privirea cade pe anumite lucruri persoane, la fel cum si gandurile noastre fie si pentru o secunda zboara in alta parte. Insa sunt anumite gesturi care te duc cu gandul ca esti placut. Am evitat sa avem intalniri de priviri si urmatoarea saptamana la sfarsitul Sf. slujbe era la usa si cand am venit de la mir, se uita la mine. Am 24 de ani, sunt o fata serioasa, cuminte nu sunt o adolescenta cu o imaginatie bogata, ma simt usor rusinata si nu vreau sa fiu catalogata gresit. Pe de alta parte nu vreau nici sa judec, pentru ca inainte de orice suntem oameni insa cred ca este oarecum un pacat ca un viitor calugar sa simpatizeze o enoriasa. Adica, asta inseamna ca nu este facut pentru asta. Totodata nu as vrea sa aiba de suferit din cauza mea, mai ales ca ma gandesc ca el stie ca trebuie sa isi alunge aceste ganduri nepotrivite, in contextul acesta. Insa eu consider, si nu doar consider, chiar asa si este, ca nu am facut nimic, nimic rau. Nu pot sa evit sa merg la aceasta biserica pentru ca este lacasul meu de suflet iar Arhim. care slujeste acolo, prin predicile si sfaturile sale imi aduce multa linisiste.

cred ca e din 2010 mesajul asta,dar vreau sa spun o istorioara care o sa te puna pe fuga sau o sa dea multora de gandit inainte sa judece o fata nevinovata.
am avut neplacerea sa cunosc povestea unei cunostinte care mi a spus asa:
ea se ducea la biserica ei de suflet,asa ca tine.acolo se spovedea,acolo se impartasea,acolo asculta cuvantul D-lui.preotul care o spovedea ii dadea sfaturi f.linistitoare pt suflet,incat ea se simtea ca noua dupa ce o zidea sufleteste,pt ca ea ii respecta canoanele.de cate ori avea o cadere,era suficient sa vorbeasca cu duhovnicul ei si se linistea instant.dar intr o zi acel preot a inceput s o priveasca insistent si sa nu pastreze acea distanta de 1 m care incalca intimitatea omului,statea atat de aproape cand ii vorbea despre Dumnezeu incat ziceai ca vrea s o sarute;si acea fata rusinoasa din fire nu i a atras atentia.a sperat ca comportamentul lui se va indrepta.
fata era imbracata f.cuviincios.
cand intra fata in biserica,el cand iesea din altar o privea si ii zambea cu nerusinare netinand cont de ceilalti oameni si fata noastra murea de frica si de rusine incat mai bine o inghitea pamantu decat sa vada asemenea comportament.dar ea a tot sperat ca se va indrepta.de cate ori ea cerea ajutorul,el ii spunea sa mai vina.si la cum facea pe intelegatoru si o seducea ea s a indragostit de el.intr o zi am vrut s o scot la plimbare si am avut surpriza sa mi spuna ca se simte rau.am tot insistat,am venit la ea si mi a spus toate astea si ca de cate ori il vede imediat ce ajunge acasa plange in continuu pt ca sentimentu asta i se parea o povara si mai ales ca era pacat.i am spus sa si vina in fire si sa si rezolve problemele.mi a spus ca n timpul slujbelor sta afara din biserica de frica sa nu i mai suceasca omu asta mintile si sa i aprinda mania lui Dumnezeu.s a dus intr o zi ca sa i spuna adevarul,ca s a indragostit in speranta ca prin sfaturile lui sentimentul va disparea.i a fost greu,n a putut sa i spuna,dar el a intuit si a inceput sa i vorbeasca de alta fata care venea la biserica la care tinea mult si care a intrat intr o depresie grava.a inceput sa i spuna ca si iubeste familia si multe altele,dar in acelasi timp i se citea pe fata ca si el incepuse s o iubeasca pe fata si ii parea nespus de rau ca nu poate sa fie cu ea.ii timp ce el tot palavragea despre una,alta a inceput s o invite la seminarii teologice(sau cum se spune) sub pretextul de a petrece cu ea cat mai mult impreuna.fata asta a inteles la timp ce cursa ii intinde omu ala mai ales ca preotii cu care slujea el au inceput sa barfeasca despre ea si sa rada chiar si in altar,a auzit perfect pt ca i a spus pe nume si au aratat o cu degetu.deci acel om vroia sa i dea intalnire si s o acuze pe biata fata ca ea l a sedus.ca se tine dupa el si ceilalti sa arunce cu pietre.i am spus fetii:lasa draga ca mai sunt si alte biserici,nu l a mai vazut de atunci.deci sfatul meu e urmatorul: sa fugi mancand pamantul.
dupa intamplarea asta nasoala fata mi a spus ca se duce din cand in cand la o manastire,care e singura din orasul ei si acolo isi descarca sufletul,rugandu se.dar hop ca de curand a venit un frate incepator care n o slabeste din priviri.
era odata un cantaret care se uita insistent la ea si cu o privire dinaia de indragostit resemnat.pe timpul ala fata avea prieten,dar omul nostru nu intelegea.a inceput s o barfeasca cu ceilalti colegi de ai lui.si intr un an, de inviere cand inconjurau biserica,el statea intr un colt si barfea si radea de fata,de oftica ca nu l baga in seama,si ea se simtea prost.

vorba aia: unii au uitat de ce au plecat si pt ce au plecat,multi chemati,putini alesi. fugi de oameni d astia si lasa i pe altii sa i judece.eu te sustin!succes!

În prealabil postat de rainrainbow

cred ca e din 2010 mesajul asta,dar vreau sa spun o istorioara care o sa te puna pe fuga sau o sa dea multora de gandit inainte sa judece o fata nevinovata.
am avut neplacerea sa cunosc povestea unei cunostinte care mi a spus asa:
ea se ducea la biserica ei de suflet,asa ca tine.acolo se spovedea,acolo se impartasea,acolo asculta cuvantul D-lui.preotul care o spovedea ii dadea sfaturi f.linistitoare pt suflet,incat ea se simtea ca noua dupa ce o zidea sufleteste,pt ca ea ii respecta canoanele.de cate ori avea o cadere,era suficient sa vorbeasca cu duhovnicul ei si se linistea instant.dar intr o zi acel preot a inceput s o priveasca insistent si sa nu pastreze acea distanta de 1 m care incalca intimitatea omului,statea atat de aproape cand ii vorbea despre Dumnezeu incat ziceai ca vrea s o sarute;si acea fata rusinoasa din fire nu i a atras atentia.a sperat ca comportamentul lui se va indrepta.
fata era imbracata f.cuviincios.
cand intra fata in biserica,el cand iesea din altar o privea si ii zambea cu nerusinare netinand cont de ceilalti oameni si fata noastra murea de frica si de rusine incat mai bine o inghitea pamantu decat sa vada asemenea comportament.dar ea a tot sperat ca se va indrepta.de cate ori ea cerea ajutorul,el ii spunea sa mai vina.si la cum facea pe intelegatoru si o seducea ea s a indragostit de el.intr o zi am vrut s o scot la plimbare si am avut surpriza sa mi spuna ca se simte rau.am tot insistat,am venit la ea si mi a spus toate astea si ca de cate ori il vede imediat ce ajunge acasa plange in continuu pt ca sentimentu asta i se parea o povara si mai ales ca era pacat.i am spus sa si vina in fire si sa si rezolve problemele.mi a spus ca n timpul slujbelor sta afara din biserica de frica sa nu i mai suceasca omu asta mintile si sa i aprinda mania lui Dumnezeu.s a dus intr o zi ca sa i spuna adevarul,ca s a indragostit in speranta ca prin sfaturile lui sentimentul va disparea.i a fost greu,n a putut sa i spuna,dar el a intuit si a inceput sa i vorbeasca de alta fata care venea la biserica la care tinea mult si care a intrat intr o depresie grava.a inceput sa i spuna ca si iubeste familia si multe altele,dar in acelasi timp i se citea pe fata ca si el incepuse s o iubeasca pe fata si ii parea nespus de rau ca nu poate sa fie cu ea.ii timp ce el tot palavragea despre una,alta a inceput s o invite la seminarii teologice(sau cum se spune) sub pretextul de a petrece cu ea cat mai mult impreuna.fata asta a inteles la timp ce cursa ii intinde omu ala mai ales ca preotii cu care slujea el au inceput sa barfeasca despre ea si sa rada chiar si in altar,a auzit perfect pt ca i a spus pe nume si au aratat o cu degetu.deci acel om vroia sa i dea intalnire si s o acuze pe biata fata ca ea l a sedus.ca se tine dupa el si ceilalti sa arunce cu pietre.i am spus fetii:lasa draga ca mai sunt si alte biserici,nu l a mai vazut de atunci.deci sfatul meu e urmatorul: sa fugi mancand pamantul.
dupa intamplarea asta nasoala fata mi a spus ca se duce din cand in cand la o manastire,care e singura din orasul ei si acolo isi descarca sufletul,rugandu se.dar hop ca de curand a venit un frate incepator care n o slabeste din priviri.
era odata un cantaret care se uita insistent la ea si cu o privire dinaia de indragostit resemnat.pe timpul ala fata avea prieten,dar omul nostru nu intelegea.a inceput s o barfeasca cu ceilalti colegi de ai lui.si intr un an, de inviere cand inconjurau biserica,el statea intr un colt si barfea si radea de fata,de oftica ca nu l baga in seama,si ea se simtea prost.

vorba aia: unii au uitat de ce au plecat si pt ce au plecat,multi chemati,putini alesi. fugi de oameni d astia si lasa i pe altii sa i judece.eu te sustin!succes!

Aproape ca nu imi vine sa cred ce am citit. Eu inteleg ca noi oamenii, pacatosii de rand gresesc, dar daca si preotii sau calugarii fac asa... Oricum m-am convins si eu de unele chestii... Baiatul respectiv era, este frate. Un baiat saracut care se afla in grija calugarilor de la manastire, practic ei il ajuta sa mearga la scoala, la seminar. Din punctul asta de vedere ma bucur pentru el, si chiar am incercat sa ii dau cateva sfaturi, sa fie ascultator ca este norocos ca se afla acolo. Mi-a zis ca nu e sigur ca vrea sa ramana ca si calugar si ca in nici-un caz nu doreste sa fie pe viitor preot. Nu stiu, dar eu il simt pe baiatul acesta...usor pierdut. Intr-un fel imi este cumva mila, dar pe de alta parte se poate sa ma insel. In fine, am mai avut cateva discutii din care a reiesit ca nu este el pentru calugarie, asa am dedus eu. Adica, scuza-ma sa imi spuna ca el nu se uita dupa fete in manastire, ca se uita ele dupa el? Eu i-am zis ca nu merg la manastire sa fiu remarcata sau sa remarc pe cineva. Nu stiu sincer, mai bine ramaneam cu parerea ca e un baiat cuminte si gata, decat concluzile de acum. Se prea poate sa doreasca sa ma faca pe mine sa ma simt prost, dar daca este asa, acesta este pacatul lui nu al meu.

[rainrainbow]

În prealabil postat de Ana Tr.

Aproape ca nu imi vine sa cred ce am citit. Eu inteleg ca noi oamenii, pacatosii de rand gresesc, dar daca si preotii sau calugarii fac asa... Oricum m-am convins si eu de unele chestii... Baiatul respectiv era, este frate. Un baiat saracut care se afla in grija calugarilor de la manastire, practic ei il ajuta sa mearga la scoala, la seminar. Din punctul asta de vedere ma bucur pentru el, si chiar am incercat sa ii dau cateva sfaturi, sa fie ascultator ca este norocos ca se afla acolo. Mi-a zis ca nu e sigur ca vrea sa ramana ca si calugar si ca in nici-un caz nu doreste sa fie pe viitor preot. Nu stiu, dar eu il simt pe baiatul acesta...usor pierdut. Intr-un fel imi este cumva mila, dar pe de alta parte se poate sa ma insel. In fine, am mai avut cateva discutii din care a reiesit ca nu este el pentru calugarie, asa am dedus eu. Adica, scuza-ma sa imi spuna ca el nu se uita dupa fete in manastire, ca se uita ele dupa el? Eu i-am zis ca nu merg la manastire sa fiu remarcata sau sa remarc pe cineva. Nu stiu sincer, mai bine ramaneam cu parerea ca e un baiat cuminte si gata, decat concluzile de acum. Se prea poate sa doreasca sa ma faca pe mine sa ma simt prost, dar daca este asa, acesta este pacatul lui nu al meu.

ei au cele mai mari ispite pt ca l blesteama zilnic pe diavol prin rugaciuni,ascultari si fapte bune,mai exact prin impotrivire.noi in societate suntem indreptatiti intr un fel la unele pacate,pt ca traim cu grijile lumesti.unii si cauta parteneri,altii traiesc pt cariera,bani,sa fie ei cat mai in varf,altii isi intemeiaza familii si acolo e nucleul lor,acolo e indreptata toata grija si toata atentia.sa faca in asa fel incat sa le mearga bine si sa i multumeasca pe copii,pe soti,sotii,pe angajatii firmei,investitori,sefi,asociati,sau mai bine pe ei insisi.atentia in societate e indreptata spre propria persoana.si asta e ceva gresit,daca exageram,ca astfel ne cream propriul dumnezeu,un idol,pe noi insine.slujim propriei persoane.chiar daca traim in societate trebuie sa ne ocupam si de mantuire,dar sa nu ne neglijam obligatiile lumesti.
mie mi se pare o mare piedica lumea cu grijile ei si asa as prefera sa ma ocup doar de mantuire,dar asta nu e singurul motiv.cum unii se casatoresc din dragoste asa si unii se calugaresc,tot din dragoste.iar daca asta nu ar fi unul dintre motive,nu stiu daca altii si au ales bine drumul.toti suntem miri si mirese indiferent de loc.
deja te ai interesat de el,asta nu e bine.prin asta ai demonstrat ca persoana lui te intereseaza si vrei sa aflii cat mai multe despre el.nu i da tu sfaturi,ca are cine sa l invete,asa te amagesti pe tine insati,iti faci impresia ca ajuti,dar nu e decat cursa diavolului care vrea sa dezbine si sa distruga tot.mai bine ajuta te pe tine,vorbeste cu duhovnicul tau si lasa i pe altii cu pastorii lor.nu toti calugarii sunt facuti sa ajunga preoti.unii raman calugari toata viata,cel putin eu asa cred.o sa ma uit la gradele lor.ti ai facut o impresie despre el si ai inceput sa l judeci,deja faci un pacat.cel mai bine e sa nu aflii nimic,decat sa ti judeci aproapele,e viata lui sa faca ce vrea cu ea.poate ca nesiguranta asta a lui e o ispita,asa si eu ma gandeam cateodata daca locul ala e chiar potrivit pt mn sau nu.e o ispita sa ma traga de la calea cea dreapta.deci la el ori de este ispita,ori de este indecizie,e strict problema lui.trebuie sa ne ferim sa devenim judecatori si sa ne punem in locul lui Dumnezeu care hotaraste ce si cum.sa nu luam calugaria la general,adica daca intalnim 1-2-3 exemple proaste asta nu inseamna ca nu mai exista calugar constient de drumul pe care si l a ales si pe care sa si l asume cu mare responsabilitate.
la barbati le fug ochii in toate partile,am auzit si eu ceva de genu ca ei n au control si eu m am cam revoltat si mi am facut o parere gresita,am bagat o la categoria nesimtire,dar se pare ca nu e asa.astea cica nu sunt obsesii.e o slabiciune,tine de hormoni,cica e lupta cea mai grea.d aia la Frasinei si la Athos nu au voie femeile.in "scara raiului" spune ca cel mai mare lucru e sa scapi de desfranare,daca scapi de ea invingi mai usor toate patimile.si se stie ca desfranarea e de mai multe feluri.un exemplu-e fara de trup-cu privirea.in biblie spune ca 'barbatul care a poftit la o femeie a si pacatuit in inima lui cu ea'deci e ca si cum s a desfranat fara de trup,doar in subconstient,care deja se pune.iar 'vai de cel prin care vine ispita,ca multe suflete a tras la pierzare'.poti sa ispitesti fara de voie,fara sa stii ca e pacat,dar sa stii ca tot poti fi gasit vinovat pt ispitirea/atragerea atentiei asupra ta.o sa ti spun intr o zi povestea cu imparatul Macedon.schimba ti biserica sa nu mai fi gasita vinovata,ca daca te duci,nu poti sa te feresti de el si de gandurile lui,sau de ale tale chiar daca te pitesti intr un colt.si de ce sa stai sub presiune in casa Domnului?in biserica ne incarcam,ne rugam,ne simtim bine nu stam fortati si cu gandul la altii,sau ganduri perturbatoare.nu te duci sa te uiti sau sa judeci preotul care slujeste,sau pe cantareti,frati etc.te duci sa asculti cuvantul Domnului si sa simti harul,comuniunea.nu te intereseaza ce fac ceilalti acolo,tu sa ti indrepti mintea spre cer,spre sfinti,predica.atat.
el nu vrea sa te faca sa te simti prost,el nu poate accepta ca nu s a dezradacinat de patima desfranarii,oricum sunt multi ani de munca,dar tu nu ai intelege si decat sa recunoasca,mai bine se indreptateste,ar fi fost mai simplu sa spuna "scuza ma.nu se va mai intampla".dar decat sa l judecam mai bine nu intrebai si nu stiai.asa si eu am banuit pe un fost coleg de un lucru grav,dar am preferat sa nu aflu,sa nu stiu nimic decat sa l judec inutil.vezi sa nu dea vina pe tine sa spuna la ceilalti ca ai fi pus tu ochii pe el si sa te judece,sa te dispretuiasca toti,apoi sa fugi ca o raufacatoare de la locul cu pricina.e incepator,inca nu stie cu ce se mananca calugaria si poate gresi.nu e bine sa te consumi inutil.
judecatile oamenilor despre noi si judecatile noastre despre oameni sunt strambe.numai judecatile Domnului sunt drepte si milostive,iar noua calitatea asta ne lipseste cu desavarsire.