Viata = un sir lung de pacate

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de calatorul

De ce tot ce facem, gandim e considerat mai intotdeauna pacat. Avem libertate si in acelasi timp nu o avem. In toate cultele religioase suntem indemnati sa ne incadram intr-un tipar al omului ce se vrea a fi "perfect", curat sufleteste, fizic, atotstapan asupra gandurilor si faptelor noastre. De ce omul imperfect este indemnat sa devina perfect in special din punct de vedere moral? Nu e ciudat faptul ca Dumnezeu asteapta ca noi sa reusim sa ne depasim conditia de om imperfect, robit de pacate prin noi insine?
Cand murim suntem judecati pentru felul cum am trait viata noastra. Daca viata noastra e un dar, de ce suntem judecati pentru ea? Inseamna ca nu e a nostra. Nu cred ca voi reusi niciodata sa fiu pe placul lui Dumnezeu, nu pot, in fiecare zi pacatuim cu gandul, cu vorba, cu faptele, constient sau inconstient. Chiar daca suntem in general oameni intelegatori, iubitori de semeni, totul e in zadar cand totul se prabuseste in fata unui singur pacat. Oricum, raiul il pot dobandi doar cei cu inima complet curata. Cred ca multi vom ajunge in Iad, pentru ca nu exista o cale de mijloc.

Viaţa e o alternanţă de suişuri şi căderi. Printre păcate facem şi lucruri bune, să nu uităm asta.

Noi sîntem invitaţi la perfecţiune, la desăvîrşire. Nu toţi reuşesc să atingă culmile sfinţeniei, dar chiar dacă nu o vom atinge există şanse să ajungem totuşi în Rai. Sfinţii Părinţi fac deosebire între mîntuire, desăvîrşire şi îndumnezeire. Mîntuirea este doar primul pas către Dumnezeu - şi este posibilă încă de pe acum. Iată, cînd cădem şi apoi ne rugămpentru iertare şi ne spovedim şi ne împărtăşim, ne mîntuim temporar de cel rău. Apoi vin păcatele şi cu ajutorul Lui Dumnezeu ne ridicăm iarăşi din mocirlă punînd un nou început bun. Şi tot aşa o viaţă întreagă, pînă ce moartea ne va prinde într-o stare de bine sau de rău.

Printre cele mai mari virtuţi se numără speranţa. Dacă îţi pierzi nădejea atît de uşor, atunci greşeşti din start. Trebuie să ai mereu puterea să te îndrepţi o dată ce păcătuieşti, pentru că Dumnezeu e bun, îndelung iertător şi mult milostiv. Învaţă pe de rost psalmul 142 şi psalmul 50, eu cred că te vor ajuta.

E o eroare să gîndeşti că Raiul e o stare undeva sus şi Iadul e a doua stare undeva jos. Atît sus, cît şi jos, există un spectru foarte larg de niveluri de înălţare şi de cădere. Deci lucrurile nu-s tocmai în alb şi negru, chiar dacă nu este o cale de mijloc, matematic vorbind. Chestiunile astea ne depăşesc oricum, ideea este să prinzi curaj şi să speri la mîntuire, indiferent cît de slab sau de puternic eşti în cele duhovniceşti. Dumnezeu abia aşteaptă să ne ajute prin harul Său, prin Sfinţii Îngeri, prin mijlocirile Sfinţilor biruitori şi, mai ales, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Doamne ajută!