Viata = un sir lung de pacate

[florin.oltean75]

În prealabil postat de calatorul

De ce tot ce facem, gandim e considerat mai intotdeauna pacat?

Pentru ca este intradevar "pacat".

"Pacat" este o miscare/stare a mintii care faciliteaza perpetuarea unei stari de "suferinta".

Miscarile noastre nu sunt perfecte, "in Dumnezeu".

Chiar si miscarile mintii in nivele inalte de sfintenie sunt pacatoase. Insa aceste pacate sunt mai subtiri decat ale noastre.

Doar unirea deplina, inlauntru cu Dumnezeu ne fereste de miscari pacatoase.

Avem libertate si in acelasi timp nu o avem.

Nivelele de libertate sunt circumstantiale
Sunt diferite,
De la om la om,
De la regn la regn.

In toate cultele religioase suntem indemnati sa ne incadram intr-un tipar al omului ce se vrea a fi "perfect", curat sufleteste, fizic, atotstapan asupra gandurilor si faptelor noastre. De ce omul imperfect este indemnat sa devina perfect in special din punct de vedere moral? Nu e ciudat faptul ca Dumnezeu asteapta ca noi sa reusim sa ne depasim conditia de om imperfect, robit de pacate prin noi insine?
Cand murim suntem judecati pentru felul cum am trait viata noastra. Daca viata noastra e un dar, de ce suntem judecati pentru ea? Inseamna ca nu e a nostra. Nu cred ca voi reusi niciodata sa fiu pe placul lui Dumnezeu, nu pot, in fiecare zi pacatuim cu gandul, cu vorba, cu faptele, constient sau inconstient. Chiar daca suntem in general oameni intelegatori, iubitori de semeni, totul e in zadar cand totul se prabuseste in fata unui singur pacat. Oricum, raiul il pot dobandi doar cei cu inima complet curata. Cred ca multi vom ajunge in Iad, pentru ca nu exista o cale de mijloc.

Sa visezi un vis de neatins

"Sa visezi la visul de neatins,
Sa te lupti cu dusmanul care nu poate fi infrant,
Sa rabzi durerea care nu poate fi rabdata,
Sa alergi intr-acolo unde cei indrazneti nu indraznesc.

Sa indrepti greseala de neindreptat,
Sa iubesti curat, neprihanit de departe,
Sa incerci cand bratele-ti sunt prea obosite,
Sa atingi steaua de neatins.

Aceasta este cautarea mea,
Sa urmez aceasta stea,
Nu conteza cat fara de speranta sunt,
Nu conteaza cat de departe este.

Sa lupt pentru ceea ce este drept,
Fara indoiala sau ragaz,
Sa fiu gata sa traversez Iadul,
Pentru o cauza celesta.

Si stiu ca daca voi fi credincios
Acestei glorioase cautari,
Atunci inima mea va fi impacata
Cand ma voi aseza pentru odihna.

Si lumea va fi mai buna,
Ca un om umilit si acoperit de cicatrici,
Totusi a luptat cu ultima sa picatura de curaj,
Sa atinga steaua de neatins."


youtube