O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

[bogdan81]

Iuliu,

Dumnezeu nu ne mantuieste pentru meritele noastre. Nici daca dam toate cepele din lume nu putem sa pretindem mantuirea. Mantuirea e un dar al lui Dumnezeu, ca raspuns la darul pe care si omul il face lui Dumnezeu. Ce sunt faptele noastre bune daca nu niste daruri?
Dar darul lui Dumnezeu pentru noi e infinit mai mare decat al nostru si nu putem face nimic pentru a-l merita. Totul e dar.

[iuliu46]

În prealabil postat de bogdan81

Iuliu,

Dumnezeu nu ne mantuieste pentru meritele noastre. Nici daca dam toate cepele din lume nu putem sa pretindem mantuirea. Mantuirea e un dar al lui Dumnezeu, ca raspuns la darul pe care si omul il face lui Dumnezeu. Ce sunt faptele noastre bune daca nu niste daruri?
Dar darul lui Dumnezeu pentru noi e infinit mai mare decat al nostru si nu putem face nimic pentru a-l merita. Totul e dar.

Dar toata galagia asta de aici nu are nici un sens, si mai mult, totul suna fals. Sigur ca mantuirea e un dar si n-o sa-i cerem socoteala lui Dumnezeu pentru ca-l mantuieste pe cel care a daruit o ceapa ( daca a daruit-o ), sau care nu a daruit nimic niciodata. Dar tie ti se cere sa te imbunatatesti in fiecare zi, si sa le spui si altora ca trebuie sa faca asta. Nu ca "Dumnezeu e iubire" si ca n-o sa-l arunce in iad pentru vesnicie pentru ca asta te-ar face pe tine (care deja te visezi in rai) nefericit. Omul este liber sa aleaga, si de aceea este responsabil pentru faptele sale. Daca alegerea lui te face nefericit incearca sa-l schimbi aici cat se mai poate. Nu pune pe umerii lui Dumnezeu ceea ce tu nu incerci sa faci.

[bogdan81]

În prealabil postat de iuliu46

Dar toata galagia asta de aici nu are nici un sens, si mai mult, totul suna fals. Sigur ca mantuirea e un dar si n-o sa-i cerem socoteala lui Dumnezeu pentru ca-l mantuieste pe cel care a daruit o ceapa ( daca a daruit-o ), sau care nu a daruit nimic niciodata. Dar tie ti se cere sa te imbunatatesti in fiecare zi, si sa le spui si altora ca trebuie sa faca asta. Nu ca "Dumnezeu e iubire" si ca n-o sa-l arunce in iad pentru vesnicie pentru ca asta te-ar face pe tine (care deja te visezi in rai) nefericit. Omul este liber sa aleaga, si de aceea este responsabil pentru faptele sale. Daca alegerea lui te face nefericit incearca sa-l schimbi aici cat se mai poate. Nu pune pe umerii lui Dumnezeu ceea ce tu nu incerci sa faci.

Iuliu, ai dreptate. Iti dau perfecta dreptate. Acum am inteles la ce te-ai referit.

[iuliu46]

În prealabil postat de bogdan81

Iuliu, ai dreptate. Iti dau perfecta dreptate. Acum am inteles la ce te-ai referit.

Nu spun ca nu e o intrebare legitima pana la un punct. Dar nu e ziditoare, e un prilej de a ne arata asa cum nu suntem si de a rataci in loc sa incercam sa schimbam ceva in noi si in ceilalti acum cand se poate. Tu fa-ti datoria ta de crestin, si lasa restul in seama judecatii drepte a lui Dumnezeu.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iuliu46

Dar toata galagia asta de aici nu are nici un sens, si mai mult, totul suna fals. Sigur ca mantuirea e un dar si n-o sa-i cerem socoteala lui Dumnezeu pentru ca-l mantuieste pe cel care a daruit o ceapa ( daca a daruit-o ), sau care nu a daruit nimic niciodata. Dar tie ti se cere sa te imbunatatesti in fiecare zi, si sa le spui si altora ca trebuie sa faca asta. Nu ca "Dumnezeu e iubire" si ca n-o sa-l arunce in iad pentru vesnicie pentru ca asta te-ar face pe tine (care deja te visezi in rai) nefericit. Omul este liber sa aleaga, si de aceea este responsabil pentru faptele sale. Daca alegerea lui te face nefericit incearca sa-l schimbi aici cat se mai poate. Nu pune pe umerii lui Dumnezeu ceea ce tu nu incerci sa faci.

Asa este, asta incerc sa explic si eu.

[bogdan81]

Eu asa am citit la arh. Sofronie ca daca sufletul va voi, chiar si din iad poate sa iasa, pana la Judecata Finala. Este o dogma a Ortodoxiei ca dupa moarte nu mai este nici un fel de pocainta ? As dori un raspuns de la aceasta intrebare. Este dogma sau doar teologumena?

[dobrin7m]

În prealabil postat de bogdan81

Eu asa am citit la arh. Sofronie ca daca sufletul va voi, chiar si din iad poate sa iasa, pana la Judecata Finala. Este o dogma a Ortodoxiei ca dupa moarte nu mai este nici un fel de pocainta ? As dori un raspuns de la aceasta intrebare. Este dogma sau doar teologumena?

Nu stiu, nu am citit asa ceva, nici la Arhim. Sofronie si nici la alt Parinte, poti veni cu un citat? sigur ai inteles bine?

Toti Sfinti Parinti spun ca tot ce putem face pentru noi insine este aici in acest veac, dincolo dupa judecata particulara este tardiv. Si usurare mai primim prin rugaciunile celorlalti pentru noi. Insa eu m-am gandit bine la acest aspect privind la mine insumi. Dupa moartea mea, se vor ruga poate pentru mine,fratii mei, copiii mei, si nepotii, dar dupa generatia lor cati isi vor aminti si de sufletul meu? Asa ca ce pot face eu este acum, prin indreptarea mea, asa stangaci, stramb cum pot. pocainta acum si aici.

[dobrin7m]

Nu, dupa moarte degeaba mai exista pocainta. este tardiv. Este o ispita in gand, asta ca sa amane pocainta si sa adoarma sufletul ca nu conteaza ca e de ajuns si pocainta dupa moarte, dar e doar o ispita diavoleasca.
Tot pacatosul cand moare si intra pe mana diavolilor plange si se pocaieste tardiv. Sf. Macarie Egipteanul spunea cum a vazut un suflet pacatos tarat de diavoli direct in iad, si sufletul plangea si se tanguia si se pocaia , dar era tardiv.

De folos si acest articol.
http://www.crestinortodox.ro/religie...ei-124061.html

[dobrin7m]

"Termenul "apocatastaza” vine din limba greaca „apocatastasis” si inseamna restabilire in starea primara. Consecintele acestei doctrine sunt radicale: lipsa oricarui proces de sfintire, disparitia judecatii de apoi si mantuirea diavolului. Aceasta invatatura a fost condamnata de catre Sinodul V ecumenic, tinut la Constantinopol in anul 553.

Biserica marturiseste innoirea lumii la a doua venire a lui Hristos, dar afirma in acelasi timp judecata ultima, adica despartirea celor buni de cei rai (Matei 25, 32-33, 46). Invatatura despre apocatastaza n-a fost primita de Biserica, dar acest lucru nu inseamna ca Biserica nu se roaga neincetat pentru mantuirea tuturor oamenilor. Este totusi o diferenta intre a afirma ca pe un adevar de credinta mantuirea de obste si altceva sa o doresti si sa o ceri de la Dumnezeu.

In favoarea apocatastazei se invoca urmatoarele argumente:
- Dumnezeu nu poate pedepsi vesnic o fapta care nu este vesnica;
- Dreptii din rai nu pot fi pe deplin fericiti, stiind ca alti semeni sunt intr-un iad etern;
- Iadul nu poate fi etern avand in vedere ca El este bun si milostiv.

In primul caz trebuie sa afirmam ca pacatul chiar daca are un inceput, denatureaza fiinta umana. Cel ce se insoteste cu pacatul stramba trasaturile chipului, facand din el o caricatura. Ori nu caricatura este asemanarea cu Dumnezeu.

In al doilea caz, Sfintii Parinti spun ca omul prin Hristos, ajunge subiect al lucrarii divine. Nu inseamna ca omul se pierde in Dumnezeu, dar putem intelege ca el, fand trecerea de la chip la asemanare, primeste si atributul statorniciei in iubire. Asa ca simplul gand la cei ce sunt in iad, nu anuleaza starea de deplina fericire.

Ultimul argument poate fi inlaturat fara rezerve, prin faptul ca Dumnezeu nu este doar iubire, este si dreptate. Dumnezeu nu-l sileste in nici un chip pe om sa creada in El. Insa, dupa cum iadul exista ca lipsa a binelui, la fel si osanda vesnica exista din cauza lipsei salasluirii lui Dumnezeu in om.

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...aza-88722.html

În prealabil postat de bogdan81

Iuliu,

Dumnezeu nu ne mantuieste pentru meritele noastre. Nici daca dam toate cepele din lume nu putem sa pretindem mantuirea. Mantuirea e un dar al lui Dumnezeu, ca raspuns la darul pe care si omul il face lui Dumnezeu. Ce sunt faptele noastre bune daca nu niste daruri?
Dar darul lui Dumnezeu pentru noi e infinit mai mare decat al nostru si nu putem face nimic pentru a-l merita. Totul e dar.

ei,nici chiar asa.
mantuirea e,intradevar,un dar de la Dumnezeu,dar e gresit sa spunem ca nu putem face nimic pt. a-l merita.pai atunci,ce rost mai are viata crestina?postul?rugaciunile?pocainta?
Parintele Arsenie Boca spunea foarte frumos ca mantuirea e o conlucrare a omului cu Dumnezeu(adica Dumnezeu e cel care mantuieste,dar doar atunci cand omul vrea si se straduieste pt aceasta) si ca toate poate Dumnezeu sa le faca singur,cu exceptia mantuirii.pentru aceasta are nevoie de "ajutorul" omului(adica de vointa si stradania sa).