Fertilizarea in vitro, atac împotriva vieţii şi familiei

[Parascheva16]

Sa ne amintim ce a spus IPS Laurentiu despre vitro. Dansul, ca ierarh, este f.indreptatit in a spune ce e ortodox si ce nu este. Daca nici de dansul nu ascultam, atunci nu stiu unde o sa ajungem.

ÎPS Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
„Pentru prima dată în istorie, poporul român îşi poate întrezări sfârşitul”

Iubiţii noştri fii sufleteşti,

Ne-a învrednicit Preamilostivul Dumnezeu să serbăm astăzi, cu bucurie sfântă, un mare şi binecuvântat Praznic Împărătesc, Buna Vestire a venirii printre oameni a Celui fără de-nceput şi veşnic – Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Modul zămislirii Domnului nostru Iisus Hristos a fost mai presus de fire, nu printr-un părinte omenesc, ci prin lucrarea Sfântului Duh: „Duhul Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri!” Luca 1:28.

Astăzi, în preacuratul trup al Preasfintei Fecioare se începe lucrarea întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, Cel fără de trup. Astăzi, Domnul îşi începe trecerea prin Uşa cea ferecată, vestită de Proroci. Precum raza soarelui trece printr-un cristal, tot aşa trece Domnul prin Preasfânta Fecioară şi o preface în Maică a Sa, luminând-o şi sfinţind- o cu dumnezeiasca Sa slavă. Astăzi, Fecioara Maria devine Maică adevărată lui Dumnezeu cel adevărat, Născătoare de Dumnezeu desăvârşit, dar şi om desăvârşit; şi rămânând Fecioară, precum mai înainte de naştere, la fel în perioada naşterii şi după naştere.

Cu adevărat, mare este taina Întrupării Domnului şi pentru că ea îngemănează lucrarea mai presus de fire a Duhului Sfânt cu lucrarea firii, căci, smerindu-Se pe Sine şi chip de rob luând, Mântuitorul a petrecut în preasfântul pântece al Maicii Sale cele nouă luni ale naşterii fireşti, asemenea fiecăruia dintre noi, arătândune, astfel, cât de importantă şi binecuvântată este această primă perioadă a vieţii omului.

Într-o zi ca aceasta, când Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului, pentru noi şi pentru a noastră mântuire, nu putem să nu amintim, cu adâncă durere, cât de mult s-au răspândit în poporul nostru păcatele împotriva naşterii de prunci. Refuzul de a avea copii sau, tot mai frecvent, limitarea la un singur copil – prin tot felul de mijloace şi prin prunc-ucidere – se face deja simţit în declinul numeric al populaţiei şi în îmbătrânirea ei tot mai accentuată.

Pentru prima dată în istorie, poporul român îşi poate întrezări sfârşitul. Specialiştii consideră că, dacă situaţia actuală se menţine, redresarea demografică nu va mai fi posibilă. Pe de altă parte, în societatea noastră atât de ostilă procreaţiei, există persoane care doresc copii cu orice preţ.
Desigur, infertilitatea este una dintre cele mai mari suferinţe posibile. Cu toate acestea, „Programul naţional de sănătate pentru fertilizare in vitro şi transfer de embrioni” precum şi „Legea privind reproducerea umană asistată medical cu donator terţ”, adoptate recent, nu fac decât să agraveze situaţia familiilor fără copii, ca şi a întregului popor.

Fertilizarea în eprubetă sau in vitro, cum se numeşte, este o tehnologie experimentală periculoasă, cu costuri morale şi materiale mari, şi eficienţă minimă. În primul rând, ea presupune omorârea unui număr mare de „prunci” în stadiul embrionar, altă formă a aceluiaşi păcat al avortului. În al doilea rând, sunt mari riscurile medicale şi asupra femeilor care se supun acestor practici.

Există riscuri de sănătate şi asupra copiilor care se vor naşte, precum boli sau diferite malformaţii. În realitate, această tehnologie este o loterie, căci nimeni nu ştie câte naşteri vor rezulta. Din punct de vedere spiritual, însă, implicaţiile sunt şi mai grave, prin faptul separării procreaţiei de unirea conjugală şi de voia lui Dumnezeu.

Însăşi expresia „reproducere umană” (în loc de „procreaţie”) arată încercarea manipulării venirii pe lume a persoanei umane, refuzul de a o mai recunoaşte ca dar al lui Dumnezeu. Legea despre care vorbim permite utilizarea materiei genetice a altor persoane decât cele care vor „beneficia” de rezultatul fertilizării, ca şi posibilitatea ca sarcina să fie purtată, prin contract, de o terţă mamă.

Într-un asemenea caz, procreaţia în sine devine o formă de „adulter biologic”, iar copilul astfel conceput va avea nu doi, ci trei, patru sau chiar cinci părinţi – doi biologici, unul sau doi legali şi, eventual, încă o mamă, cea „purtătoare”! În plus, donarea materiei genetice fiind anonimă, pot să apară situaţii de fraţi şi surori vitregi, fii ai aceluiaşi părinte biologic, care printr-o eventuală căsătorie se vor afla, fără voia lor, în incest. De asemenea, accesul la procreaţia asistată medical a persoanelor necăsătorite, singure sau cupluri, subminează grav familia creştină şi valorile ei morale.

[Parascheva16]

Aceste exemple de încălcare a normalităţii relaţiilor conjugale şi procreative arată că dorinţa de a avea copii nu poate fi împlinită în orice condiţii. În nici un caz, ea nu trebuie să încalce interesul superior al copilului de a avea părinţi naturali, deopotrivă biologici şi legali. Din experienţa altor ţări, ştim deja că pruncii procreaţi nenatural suferă dacă nu pot să-i cunoască pe părinţii lor biologici.

Iubiţi credincioşi, câteva sute de fertilizări in vitro au fost efectuate deja anul trecut la noi în ţară, finanţate din bani publici, pentru că sunt deosebit de scumpe. În acelaşi timp, tratamentele altor suferinţe la copii, mai puţin costisitoare, mult mai eficiente medical şi fără implicaţii spirituale comparabile, nu au parte de finanţare.

Vă îndemnăm să nu recurgeţi la aceste tehnologii, care nu sunt o soluţie viabilă şi morală la situaţiile de infertilitate, nici din punct de vedere medical, nici din punct de vedere social şi economic. Lipsa involuntară de prunci, ca orice suferinţă majoră, este în primul rând o problemă spirituală.

Prin ea, Dumnezeu are de comunicat ceva soţilor în cauză, şi avem nenumărate exemple de situaţii rezolvate fericit prin întoarcerea către Dumnezeu şi prin mijlocirea Maicii Domnului şi a multor Sfinţi, din trecut sau contemporani. Nu mai puţin, adopţia copiilor orfani sau abandonaţi, sau implicarea soţilor fără copii în programe de asistenţă maternală, pot fi alternative binecuvântate de Dumnezeu.

Cuvintele rugăciunii învăţate de la Domnul nostru Iisus Hristos, pe care le rostim de atâtea ori pe zi, „facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ”, să ne fie călăuzitoare şi în viaţa conjugală, primind cu recunoştinţă darul naşterii de prunci sau crucea lipsei lor, ambele fiind căi de cunoaştere şi însuşire a iubirii lui Dumnezeu pentru noi.

Vă binecuvântăm pe toţi cu părinteasca noastră dragoste, şi împreună, cu smerenie, să ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să ne dăruiască harul Său cel mântuitor, să ne ajute să petrecem cu pace sufletească calea timpului liturgic al Postului, care ne conduce, prin pocăinţă, spre lumina şi bucuria Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

(Cuvânt Pastoral la Praznicul Bunei Vestiri, 2012)

Fertilizarea in vitro: din 9.102 embrioni, 98,2% au fost distruşi!
Un studiu realizat în 26 de centre de diagnostic de preimplantare din Europa, Australia şi S.U.A., în perioada 1993-2000, la 886 de perechi care au recurs la fertilizarea in vitro, a oferit următorul rezultat:
- au fost folosite în medie 47 de ovule fecundate pentru fiecare naştere, deci pentru cele 162 de sarcini s-au fertilizat artificial 9.102 de embrioni;
- s-au făcut 132 de implantări. Dintre acestea, în 7 cazuri au fost făcute avorturi „terapeutice”, 9 copii au fost „reduşi” pe motivul riscurilor de sarcină multiplă („reducerea” înseamnă injectare în inima embrionului a unei soluţii de clorură de calciu care îi este fatală şi apoi extirparea lui din uter), iar alţi 2 au murit în timpul sarcinii;
- în final, s-au născut 162 de copii din123 de sarcini (multe fiind gemelare);
- deci, în total, s-au creat pe cale artificială 9.102 embrioni, dintre care s-au născut doar 162 de copii, un procent de 1,8%. Restul de 8.940 (98,2%) au fost distruşi înainte de implantare, o mică parte dintre ei fiind distruşi după implantare.

Dr. Claudia Kaminski (medic ginecolog din Germania, preşedintele mişcării „Dreptul la viaţă”

Infertilitatea feminină şi masculină
nu are în cele mai multe cazuri motive genetice, ci dobândite. În prezent, ea este în creştere datorită avorturilor, creşterii cazurilor de boli cu transmitere sexuală, a folosirii pastilelor şi dispozitivelor contraceptive, a amânării vârstei de concepţie, a vieţii dezordonate şi plină de abuzuri. Fertilizarea in vitro nu rezolvă aceste cauze, ci întreţine iluzia că orice greşeli ar face omul cu trupul său, atunci când va vrea să aibă copii, aceştia îi vor fi oferiţi prin tehnică.

complet aici:http://www.familiaortodoxa.ro/2013/0...de-a-dumnezeu/

[Parascheva16]

Legat de Parintele Tanase. Dansul nu doreste sa dea copii spre adoptie, din mai multe motive. In primul rand, multi copii nu sunt declarati abandonati, adica mamele lor inca au drepturi si nu poti da un copil care are rude in viata. Unii din acei copii nu stau definitiv acolo, mamele revin si ii iau. In al doilea rand, adoptiile internationale sunt cam periculoase, s-au intamplat o gramada de nenorociri. Apoi, parintele doreste sa ii creasca in ortodoxie, iar dandu-i spre adoptie unui cuplu baptist din SUA nu o sa asigura cresterea spirituala a copilului. Unii din copii mai au si frati si nu e bine sa fie separati. Sunt ingrijiti f.bine de Parinte, face ceea ce noi toti ar fi trebuit sa facem, ar trebui sa ii pupam picioarele si sa il sustinem nu sa il criticam. Sunt o gramada de copii prin orfelinate, de ce nu se adopta aceia care au mai mare nevoie de cineva decat copii de la Valea Plopului? De ce sa atacam parintii si monahii care se ocupa de copii? Nu mai bine cercetam orfelinatele?

Copii nu sunt totul pe lumea asta. Sunt un dar divin, e adevarat, insa mantuirea nu consta numai in cati copii de sange avem. Sunt atatia copilasi care au nevoie de mangaiere si nu ii cerceteaza nimeni.

Una este sa iti doresti copii ptr. ca vrei sa inmultesti dragostea si alta e sa vrei copil ptr. a te simti tu bine, din egoism. Copii nu sunt obiecte sau bibelouri. Copii nu trebuie sa fie doriti, ci primiti.

[sophia]

Mai intai am sa raspund lui Mihnea la ceea ce m-a intrebat:

1. am botezat copil si ma ocup de el cat pot de mult.
2. ma ocup si de alti copii din jur, atat cat imi este permis si cat pot
3. ca sa pot obtine copii, imi trebuie hartii multe (exista site-uri unde poti citi cate trebuie pentru adoptie si ce conditii trebuie indeplinite)

Raspunsuri comune (si pentru Paraschiva):

1. Aici este vorba de toti cei care nu pot avea copii, nu numai de persoana mea.
La mine s-a inchis usa, din cauza varstei.
Eu militez insa pentru toate milioanele care sufera ca mine si inca ar mai avea sanse sa obtina un copil.

2. In oala aia cu cei care sunt refuzati la adoptie pentru ca n-ar educa ortodox copiii sunt aruncati si romanii ortodocsi din diaspora. Ei nu au voie sa adopte copii din tara. Punct. Asa spune legea.
Pe urma copiii din orfelinate nu sunt dati toti spre adoptie, decat tarziu si greu, pentru ca prin lege trebuie obtinut acordul parintilor nmaturali. Si stau si cauta si se lupta cu ei. Si trece timpul si oamenii care vor sa adopte stau cu frica in san.
Parintele Tanase mi-a scris personal (am trimes ajutor acolo dupa incediu), ca nu da copii in adoptie. Stiu ca trebuie Autoritatea tutelara sa se ocupe de adoptie, dar copii nu sunt anuntati acolo, pentru ca soarta lor nu este clara.
Si sunt sute de copii. Eu nu cred ca nu sunt si adoptabili printre ei. Si sunt crescuti acolo in conditii mai grele decat li s-ar putea oferi prin adoptie. Nu stiu nici parintii lor naturali daca si cum ii vor mai lua in crestere vreodata.

Ideea mea este ca daca se scriu asa articole incediare si se lupta si preotii si episcopii atata impotriva avortului si a IVF, atunci sa se implice mai mult si sa ajute familiile care isi doresc copii si pe orfani.
Sa lupte sa se dea copii in adoptie, in conditii mai usoare. Macar la romani.
Sa vina cu solutii in loc pentru cei care vor sa avorteze, pentru cei care dimpotriva isi doresc copii.

Ma deranjeaza pur simplu aceste denigrari, dar fara solutii concrete, fara ajutor.
Daca s-ar implica toti acesti oameni, ar fi orfelinatele goale si toti copiii orfani sau necajiti si-ar gasi familie buna.

Sa mearga cu totii si ProVita si parintele Tanase si episcopul nu stiu care si voi si altii si sa ceara schimbarea legii adoptiei, sa dea copiii in adoptie.

Citesc tot timpul pe net cati copii sunt abandonati in spitale (incepand cu bebelusi si nou nascuti). Si vor oamenii sa-i ajute, sau sa-i adopte.
Nu se da voie. Mesaje peste tot ca oamenii nu sunt lasati sa ajute acesti copii. Dar li se plinge in presa de mila copiilor. Pai nu este o tampenie?

Si referitor la datele statistice puse aici, sunt greseli.

Nu stiu cum este in tara, dar 47 ovule fecundate la fiecare nastere, nu cred. Pe familie, sau cum?
La o stimulare se obtin maximum mai multe ovule (maximum 10 sa zic) din care se pun 2-3 inapoi. Si din astea daca se prinde o sarcina.
Restul se ingheata si se folosesc la alte sarcini. In unele tari se dau si embrioni dintre acestia in adoptie la alte cupluri care nu pot produce embrioni.

Si nici cauzele infertilitatii puse in citat nu sunt corecte.
Majoritatea sunt genetice, sau organice. In rest, poate or fi si dobandite sau de la viata dezordonata, etc. Dar din astea dobandite se mai pot rezolva cu un tratament hormonal macar. Alea genetice si congenitale nu se pot rezolva cu nimic de obicei.

Nu stiu, eu ma bazez pe informatiile de aici. In tara ei spun altfel. Si nu stiu ce surse au.

Revin la rugamintea de a se sterge acest fir. O fi decizia lui Dumnezeu, om fi noi pacatosi, dar nu ne mai scobiti in rani mereu. Lasati-ne in pace, in durerea noastra.

Macar sa se roage pentru noi, acei preoti si episcopi. Sa faca ceva concret pentru noi, milioanele fara copii. Nu toti suntem asa mizerabili cum se descrie in articole.

[Dumitru73]

În prealabil postat de sophia

Mai intai am sa raspund lui Mihnea la ceea ce m-a intrebat:

1. am botezat copil si ma ocup de el cat pot de mult.
2. ma ocup si de alti copii din jur, atat cat imi este permis si cat pot
3. ca sa pot obtine copii, imi trebuie hartii multe (exista site-uri unde poti citi cate trebuie pentru adoptie si ce conditii trebuie indeplinite)

Raspunsuri comune (si pentru Paraschiva):

1. Aici este vorba de toti cei care nu pot avea copii, nu numai de persoana mea.
La mine s-a inchis usa, din cauza varstei.
Eu militez insa pentru toate milioanele care sufera ca mine si inca ar mai avea sanse sa obtina un copil.

2. In oala aia cu cei care sunt refuzati la adoptie pentru ca n-ar educa ortodox copiii sunt aruncati si romanii ortodocsi din diaspora. Ei nu au voie sa adopte copii din tara. Punct. Asa spune legea.
Pe urma copiii din orfelinate nu sunt dati toti spre adoptie, decat tarziu si greu, pentru ca prin lege trebuie obtinut acordul parintilor nmaturali. Si stau si cauta si se lupta cu ei. Si trece timpul si oamenii care vor sa adopte stau cu frica in san.
Parintele Tanase mi-a scris personal (am trimes ajutor acolo dupa incediu), ca nu da copii in adoptie. Stiu ca trebuie Autoritatea tutelara sa se ocupe de adoptie, dar copii nu sunt anuntati acolo, pentru ca soarta lor nu este clara.
Si sunt sute de copii. Eu nu cred ca nu sunt si adoptabili printre ei. Si sunt crescuti acolo in conditii mai grele decat li s-ar putea oferi prin adoptie. Nu stiu nici parintii lor naturali daca si cum ii vor mai lua in crestere vreodata.

Ideea mea este ca daca se scriu asa articole incediare si se lupta si preotii si episcopii atata impotriva avortului si a IVF, atunci sa se implice mai mult si sa ajute familiile care isi doresc copii si pe orfani.
Sa lupte sa se dea copii in adoptie, in conditii mai usoare. Macar la romani.
Sa vina cu solutii in loc pentru cei care vor sa avorteze, pentru cei care dimpotriva isi doresc copii.

Ma deranjeaza pur simplu aceste denigrari, dar fara solutii concrete, fara ajutor.
Daca s-ar implica toti acesti oameni, ar fi orfelinatele goale si toti copiii orfani sau necajiti si-ar gasi familie buna.

Sa mearga cu totii si ProVita si parintele Tanase si episcopul nu stiu care si voi si altii si sa ceara schimbarea legii adoptiei, sa dea copiii in adoptie.

Citesc tot timpul pe net cati copii sunt abandonati in spitale (incepand cu bebelusi si nou nascuti). Si vor oamenii sa-i ajute, sau sa-i adopte.
Nu se da voie. Mesaje peste tot ca oamenii nu sunt lasati sa ajute acesti copii. Dar li se plinge in presa de mila copiilor. Pai nu este o tampenie?

Si referitor la datele statistice puse aici, sunt greseli.

Nu stiu cum este in tara, dar 47 ovule fecundate la fiecare nastere, nu cred. Pe familie, sau cum?
La o stimulare se obtin maximum mai multe ovule (maximum 10 sa zic) din care se pun 2-3 inapoi. Si din astea daca se prinde o sarcina.
Restul se ingheata si se folosesc la alte sarcini. In unele tari se dau si embrioni dintre acestia in adoptie la alte cupluri care nu pot produce embrioni.

Si nici cauzele infertilitatii puse in citat nu sunt corecte.
Majoritatea sunt genetice, sau organice. In rest, poate or fi si dobandite sau de la viata dezordonata, etc. Dar din astea dobandite se mai pot rezolva cu un tratament hormonal macar. Alea genetice si congenitale nu se pot rezolva cu nimic de obicei.

Nu stiu, eu ma bazez pe informatiile de aici. In tara ei spun altfel. Si nu stiu ce surse au.

Revin la rugamintea de a se sterge acest fir. O fi decizia lui Dumnezeu, om fi noi pacatosi, dar nu ne mai scobiti in rani mereu. Lasati-ne in pace, in durerea noastra.

Macar sa se roage pentru noi, acei preoti si episcopi. Sa faca ceva concret pentru noi, milioanele fara copii. Nu toti suntem asa mizerabili cum se descrie in articole.

un principiu sănătos spune că trebuie atacată întâi cauza, apoi efectul.
dar putem să aplicăm acest principiu şi în acest caz?
avem sute de mii de copii fără părinţi şi tot atâtea familii fără copii.
ce ne împiedică să-i facem fericiţi şi pe unii şi pe altii?
nişte principii enunţate, de obicei, de nişte persoane ce prin definiţie nu au nici familie nici copii.
refuzăm fericirea unor familii şi mai grav a unor copii.
dar ce facem cu aceşti copii când vor fi adulţi?
vom spune: noi ne-am facut datoria faţă de ei, acum sa se descurce.
atât. dar oare ne facem datoria faţă de ei?

[Dumitru73]

ieri a murit Robert Edwards, laureat al premiului Nobel pentru medicină.
este considerat a fi părintele fertilizarii în vitro.
se estimează că peste 5 milioane de copii s-au născut ca urmare a descoperirilor lui.

[lore86]

În prealabil postat de Dumitru73

ieri a murit Robert Edwards, laureat al premiului Nobel pentru medicină.
este considerat a fi părintele fertilizarii în vitro.
se estimează că peste 5 milioane de copii s-au născut ca urmare a descoperirilor lui.

si cate (zeci de ) milioane au murit?

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Mai intai am sa raspund lui Mihnea la ceea ce m-a intrebat:

1. am botezat copil si ma ocup de el cat pot de mult.
2. ma ocup si de alti copii din jur, atat cat imi este permis si cat pot
3. ca sa pot obtine copii, imi trebuie hartii multe (exista site-uri unde poti citi cate trebuie pentru adoptie si ce conditii trebuie indeplinite)

Raspunsuri comune (si pentru Paraschiva):

1. Aici este vorba de toti cei care nu pot avea copii, nu numai de persoana mea.
La mine s-a inchis usa, din cauza varstei.
Eu militez insa pentru toate milioanele care sufera ca mine si inca ar mai avea sanse sa obtina un copil.

2. In oala aia cu cei care sunt refuzati la adoptie pentru ca n-ar educa ortodox copiii sunt aruncati si romanii ortodocsi din diaspora. Ei nu au voie sa adopte copii din tara. Punct. Asa spune legea.
Pe urma copiii din orfelinate nu sunt dati toti spre adoptie, decat tarziu si greu, pentru ca prin lege trebuie obtinut acordul parintilor nmaturali. Si stau si cauta si se lupta cu ei. Si trece timpul si oamenii care vor sa adopte stau cu frica in san.
Parintele Tanase mi-a scris personal (am trimes ajutor acolo dupa incediu), ca nu da copii in adoptie. Stiu ca trebuie Autoritatea tutelara sa se ocupe de adoptie, dar copii nu sunt anuntati acolo, pentru ca soarta lor nu este clara.
Si sunt sute de copii. Eu nu cred ca nu sunt si adoptabili printre ei. Si sunt crescuti acolo in conditii mai grele decat li s-ar putea oferi prin adoptie. Nu stiu nici parintii lor naturali daca si cum ii vor mai lua in crestere vreodata.

Ideea mea este ca daca se scriu asa articole incediare si se lupta si preotii si episcopii atata impotriva avortului si a IVF, atunci sa se implice mai mult si sa ajute familiile care isi doresc copii si pe orfani.
Sa lupte sa se dea copii in adoptie, in conditii mai usoare. Macar la romani.
Sa vina cu solutii in loc pentru cei care vor sa avorteze, pentru cei care dimpotriva isi doresc copii.

Ma deranjeaza pur simplu aceste denigrari, dar fara solutii concrete, fara ajutor.
Daca s-ar implica toti acesti oameni, ar fi orfelinatele goale si toti copiii orfani sau necajiti si-ar gasi familie buna.

Sa mearga cu totii si ProVita si parintele Tanase si episcopul nu stiu care si voi si altii si sa ceara schimbarea legii adoptiei, sa dea copiii in adoptie.

Citesc tot timpul pe net cati copii sunt abandonati in spitale (incepand cu bebelusi si nou nascuti). Si vor oamenii sa-i ajute, sau sa-i adopte.
Nu se da voie. Mesaje peste tot ca oamenii nu sunt lasati sa ajute acesti copii. Dar li se plinge in presa de mila copiilor. Pai nu este o tampenie?

Si referitor la datele statistice puse aici, sunt greseli.

Nu stiu cum este in tara, dar 47 ovule fecundate la fiecare nastere, nu cred. Pe familie, sau cum?
La o stimulare se obtin maximum mai multe ovule (maximum 10 sa zic) din care se pun 2-3 inapoi. Si din astea daca se prinde o sarcina.
Restul se ingheata si se folosesc la alte sarcini. In unele tari se dau si embrioni dintre acestia in adoptie la alte cupluri care nu pot produce embrioni.

Si nici cauzele infertilitatii puse in citat nu sunt corecte.
Majoritatea sunt genetice, sau organice. In rest, poate or fi si dobandite sau de la viata dezordonata, etc. Dar din astea dobandite se mai pot rezolva cu un tratament hormonal macar. Alea genetice si congenitale nu se pot rezolva cu nimic de obicei.

Nu stiu, eu ma bazez pe informatiile de aici. In tara ei spun altfel. Si nu stiu ce surse au.

Revin la rugamintea de a se sterge acest fir. O fi decizia lui Dumnezeu, om fi noi pacatosi, dar nu ne mai scobiti in rani mereu. Lasati-ne in pace, in durerea noastra.

Macar sa se roage pentru noi, acei preoti si episcopi. Sa faca ceva concret pentru noi, milioanele fara copii. Nu toti suntem asa mizerabili cum se descrie in articole.

Nu te mai necaji din cauza threadului!
Cristiboss l-a deschis pt a face cunoscuta pozitia bisericii cu privire la aceasta procedura.Nu loveste nimeni in oamenii cu probleme de fertilitate,ei si asa sunt loviti si altfel decat majoritatea.

Dar si ei la randul lor isi pot pune viata in slujba celor care au nevoie de ajutor.
Eu iti doresc sa reusesti sa infiezi un copil si sa fie asa cum iti doresti tu!
Si ce-i mai important,sa fii fericita :)

[Mihnea Dragomir]

@Sophia: de ce v-ati expune riscurilor unei fertilizari in vitro si nu v-ati implanta unul sau doi embrioni gata "crioprezervat" ? Nu ar fi copilul dv genetic, si totusi l-ati naste, ceea ce cu adoptia nu ati obtine. In plus, imi inchipui ca nu trebuie atatea acte ca la adoptie. In plus, nu exista riscul atat de mare ca sa va reproseze copilul ca nu sunteti "mama lui adevarata", dupa cum aud, cu mirare, ca se intampla adesea cand copilul adoptat afla ca e adoptat. In sfarsit, ati salva un "material biologic crioprezervat" de la moarte si, finit coronat opus, ati putea dovedi, prin exemplu personal, ca procedura de FIV nu duce la omorarea copiilor, dupa cum pretind habotnicii ortodocsi, confirmand ceea ce ati sustinut mereu: ca este un procedeu moral licit.

[lore86]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

confirmand ceea ce ati sustinut mereu: ca este un procedeu moral licit.

poate acest lucru e valabil la catolici, la fel ca fumatul si altele...