![]() |
![]() |
|
#671
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Avem raspunsul in pasajul intitulat "Prezenta Duhului Sfant in istorie". Harul era prezent si inainte de Pogorare, proorocii tot cu ajutorul harului au proorocit, minunile se faceau si cu ajutorul harului Duhului Sfant. Dar acesta era exterior omului, omul nu putea sa il ia in interior, la fel ca Adam in Rai. Aceasta s-a putut doar prin Pogorarea Duhului Sfant, adica prin Botez si Mirungere. In cazul Maicii Domnului, primirea Mantuitorului vedem ca este asemanatoare primirii de crestini a Impartasaniei, tot Trupul si Sangele Domnului primim. Citez din Sfantul Serafim de Sarov: "Apoi, (Adam si Eva) au pierdut acest dar nepretuit al harului Duhului lui Dumnezeu, pentru ca, pana la venirea in lume a lui Dumnezeu-omul, Iisus Hristos, "inca nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit" (Ioan 7:39). Totusi aceasta nu inseamna ca Duhul lui Dumnezeu nu era in lume deloc, ci doar ca prezenta Sa nu era atat de vadita. Se manifesta doar exterior, si doar semnele prezentei Sale in lume au fost cunoscute de oameni. " P.S. Raspund pe topicul acesta, pentru ca pe topicul despre acest subiect nu ar mai fi citit mesajul. |
#672
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Sursa: CAPITOLUL VII. Despre Sfântul Duh. Demonstrare silogistică (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - EIBMBOR, 2005, pag. 24-25) "Este prin fire Tatăl singurului Unuia-Născut, Fiul Său, Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos și purcezătorul Sfântului Duh." Sursa: CAPITOLUL VIII. Despre Sfânta Treime (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - EIBMBOR, 2005, pag. 27) "De asemenea, credem și în unul Sfântul Duh, Domnul și făcătorul de viață, care purcede din Tatăl și se odihnește în Fiul, împreună închinat și slăvit cu Tatăl și cu Fiul, ca fiind de aceeași ființă și coetern. Credem în Duhul cel din Dumnezeu, cel drept, cel conducător, izvorul înțelepciunii, al vieții și al sfințeniei. El este și se numește Dumnezeu împreună cu Tatăl și cu Fiul; nezidit, desăvârșit, creator, atotstăpânitor, atoatelucrător, atotputernic, nemărginit în purtare; El stăpânește întreaga zidire, dar nu este stăpânit; îndumnezeiește, dar nu se îndumnezeiește; desăvârsește, dar nu se desăvârsește; împărtășește dar nu se împărtășește; sfințește, dar nu se sfințește; mângâietor, deoarece primește rugăciunile tuturor; în toate asemenea Tatălui și Fiului; purces din Tatăl și dat prin Fiul, este primit de toată zidirea. Zidește prin El însuși, dă ființă universului, sfințește și ține. Enipostatic, există în propria lui ipostasă, nedespărțit și neseparat de Tatăl și Fiul, având toate câte au Tatăl și Fiul afară de nenaștere și naștere. Tatăl este necauzat și nenăscut, căci nu este din cineva: El își are existența de la El însuși și nici nu are de la altul ceva din ceea ce are, ba, mai mult, El este în chip firesc principiul și cauza modului de existență a tuturor. Fiul este din Tatăl prin naștere. Duhul Sfînt și El este din Tatăl, dar nu prin naștere, ci prin purcedere. Noi cunoaștem că există deosebire între naștere și purcedere, dar care este felul deosebirii nu știm deloc. Nașterea Fiului din Tatăl și purcederea Sfântului Duh sunt simultane. Așadar, toate câte le au Fiul și Duhul, le au de la Tatăl, și însăși existența. Dacă nu este Tatăl, nu este nici Fiul și nici Duhul. Și dacă Tatăl nu are ceva, nu au nici Fiul, nici Duhul. Și din cauza Tatălui, adică din cauză că există Tatăl, există și Fiul, și Duhul. Și din cauza Tatălui, și Fiul, și Duhul au pe toate câte le au, adică din pricină că Tatăl le are pe acestea, afară de naștere și de purcedere. Căci cele trei sfinte ipostase se deosebesc unele de altele numai în aceste însușiri ipostatice. Ele nu se deosebesc prin ființă, ci se deosebesc fără despărțire prin caracteristica propriei ipostase." Sursa: CAPITOLUL VIII. Despre Sfânta Treime (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - EIBMBOR, 2005, pag. 32-33) "Pentru aceea nu spunem că Tatăl și Fiul și Sfântul Duh sunt trei Dumnezei, ci, din contră, că Sfânta Treime este un singur Dumnezeu, Fiul și Duhul se raportează la o singură cauză[...] Dar când privim la acelea, în care este Dumnezeirea, sau ca să spun mai precis, care sunt acelea din care este Dumnezeirea și care sunt de acolo din prima cauză în afară de timp, de aceeași slavă și nedespărțite, adică ipostasele Fiului și Duhului, atunci trei sunt acelea la care trebuie să ne închinăm. Un Tată, Tatăl, care este fără de început, în sensul că este necauzat. Căci nu este din cineva. Un Fiu, Fiul, care nu este fără de început, în sensul că nu este necauzat. Căci este din Tatăl. Dar dacă ai raporta termenul de „început" la timp, atunci și Fiul este fără de început, căci el este făcătorul timpurilor și prin urmare nu cade sub timp. Un Duh, Sfântul Duh, care este din Tatăl, nu în chip firesc, ci purces. Tatăl nu este lipsit de nenaștere, pentru că a născut, nici Fiul de naștere, pentru că a fost născut din cel nenăscut — dar cum? — și nici Duhul nu se schimbă în Tatăl sau în Fiul, pentru că purcede și este Dumnezeu, însușirea este ceva netransmisibil" Sursa: CAPITOLUL VIII. Despre Sfânta Treime (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - EIBMBOR, 2005, pag. 35-36) "Când mă gândesc, însă, la una din ipostase, știu că ea este Dumnezeu desăvârșit și ființă desăvârșită; iar când unesc și număr împreună pe cele trei ipostase știu că sunt un singur Dumnezeu desăvârșit, căci Dumnezeirea nu este compusă, ci este o unitate desăvârșită, neîmpărțită și necompusă, în trei ipostase desăvârșite. Dar când mă gândesc la raportul reciproc al ipostaselor știu că Tatăl este soare mai presus de ființă, izvor al bunătății, abis al ființei, al rațiunii, al înțelepciunii, al puterii, al luminii, al Dumnezeirii; izvor născător și producător al binelui ascuns în El. El este mintea, abisul rațiunii, născătorul Cuvântului, iar prin Cuvânt purcezătorul Duhului revelator. Și ca să nu spun multe, nu este în Tatăl, Cuvânt, înțelepciune, putere, voință decât Fiul, care este singura putere a Tatălui, cauza primară a creării tuturor. Astfel El este născut, cum numai El știe, ca ipostasă desăvârșită din o ipostasă desăvârșită; El este și se numește Fiu. Iar Duhul Sfânt este puterea Tatălui, care revelează cele ascunse ale Dumnezeirii, purces, cum numai El știe, nu născut, din Tatăl prin Fiul. Pentru aceea Duhul cel Sfânt este împlinitorul creării tuturor. Prin urmare toate câte convin Tatălui care cauzează, izvorului, născătorului, trebuie atribuite numai Tatălui. Toate câte se potrivesc celui cauzat, Fiului născut, Cuvântului, puterii care este cauza primară a creației, voinței, înțelepciunii, trebuie atribuite Fiului. Și toate câte convin puterii cauzate, purcese, revelatoare și desăvârșitoare trebuie atribuite Duhului Sfânt. Tatăl este izvorul și cauza Fiului și a Sfântului Duh, Tată numai al Fiului și purcezător al Duhului Sfânt. Fiul este Fiu, Cuvânt, înțelepciune, putere, icoană, strălucire, chip al Tatălui și din Tatăl. Sfântul Duh nu este Fiu al Tatălui, ci Duh al Tatălui, pentru că purcede din Tatăl — căci nu este mișcare fără duh — și Duh al Fiului, nu în sensul că este din El, ci în sensul că este purces din Tatăl prin El. Căci numai Tatăl este cauza." Sursa: CAPITOLUL XII. Despre aceleași lucruri (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - EIBMBOR, 2005, pag. 43-44) "Dumnezeu este și Tatăl, cel care există veșnic, nenăscut, pentru că nu s-a născut din cineva, dar a născut pe Fiul cel de o veșnicie cu El. Dumnezeu este și Fiul, care este totdeauna cu Tatăl și este născut din El în afară de timp, veșnic, nestricăcios, impasibil, nedespărțit. Dumnezeu este și Duhul cel Sfânt, putere sfințitoare, enipostatică; purcede în chip nedespărțit din Tatăl și se odihnește în Fiul, deoființă cu Tatăl și cu Fiul." Sursa: Cartea Întâi, CAPITOLUL XIII. Despre locul lui Dumnezeu și că numai Dumnezeirea este necircumscrisă (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - Editura IBMBOR, 2005, pag. 48) |
#673
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Poate ar fi cazul să vă mutați amândoi, și nutucutu și balcanicul Cătălin de la Brașov pe firul de discuție corespunzător și să nu mai abateți discuția de la subiectul filioque. |
#674
|
||||
|
||||
![]() Citat:
In paragraful 1.8 din aceeasi lucrare, publicata in Patrologia Graeca 94:883 A, Sf Ioan Damaschinul clarifica inca si mai mult ceea ce vrea sa ne spuna prin comparatia, devenita de manual, cu soarele, razele si caldura. Dar Sf Ioan Damaschin nu rezerva Fiului doar rol in "procesiunea energetica", ci rol in "procesiunea hipostatica", sustinand Filioque in intelesul pana azi pastrat in Sf Biserica Catolica. Fiindca, (in 1:13 din PG 94:848D) Sfantul scrie: "Fiul este imaginea Tatalui, iar Spiritul imaginea Fiului, prin care Cristos cuibarindu-se in om il face pe acela dupa imaginea Lui". Cum ar putea o persoana divina sa fie "imaginea" ("icoana") unei persoane din care nu provine ? Cu atat mai mult cu cat, mai departe (PG 94:856B), Sfantul spune: "Sfantul Spirit este Dumnezeu, aflat intre necreat si creat, si unit cu Tatal prin Fiul". Ei bine, cum ar putea El sa fie unit cu Tatal prin Fiul, altfel decat prin purcedere de la Tatal prin Fiul ? Aceasta este invatatura Sf Ioan Damaschin. Aceasta este invatatura Sfintilor Parinti. Aceasta este invatatura catolica dintotdeauna. Inlantuit cu o mana in mana Tatalui si cu o mana in mana Fiului, Sf Spirit se misca intr-un Cerc Interior al Dumnezeirii, genial denumit de Sfintii rasariteni "impreuna dantuirea" (perichoresis).
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 20.04.2013 at 21:45:43. |
#675
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
Citat:
După cum am mai spus și până acum, ceea ce cred că este greșit este faptul că Tatăl și Fiul sunt văzuți ca un principiu de purcedere a Duhului, când în fapt dacă presupunem că Duhul ar purcede din Tatăl și din Fiul atunci ajungem în mod necesar la dualitatea de principii pentru că altfel s-ar suprima diferența, distincția dintre Tatăl și Fiul; Tatăl ar fi Fiul și invers, anulându-se principiul personal din Sfânta Treime. Având în vedere că Tatăl și Fiul sunt uniți fără să se confunde, Tatăl nefiind Fiul și Fiul nefiind Tatăl păstrându-se distincția hipostaselor, Tatăl și Fiul nu pot fi un singur principiu de purcedere decât dacă Tatăl și Fiul ar fi una și aceeași Persoană. Eroarea lui Toma de Aquino (și implicit a dogmei apusene heterodoxe), atunci când spune că Tatăl și Fiul sunt un principiu de purcedere a Duhului așa cum Treimea este un principiu creator față de creație, constă în aceea că în raporturile dintre Dumnezeu și creație putem accepta că Dumnezeu este văzut ca un principiu (deși în Cartea Facerii se vorbește foarte clar despre "să facem om după chipul și asemănarea Noastră", ceea ce din nou trimite la Persoane) pentru că avem de a face cu raporturi dintre Necreat și creat, pe când în purcederea Duhului vorbim despre raporturi intra-trinitare, de la Necreat la Necreat, ale Persoanelor divine între Ele. În raporturile dintre Dumnezeu și creație vorbim despre facerea creației prin cuvânt, adică a ceea ce este exterior lui Dumnezeu, și prin aceasta putem considera pe Dumnezeu ca un singur principiu în raport cu Facerea, pe când în purcederea Duhului avem de a face cu ceva din interiorul Treimii și în acest caz Tatăl și Fiul nu mai pot fi și nu mai pot fi văzuți ca un singur principiu decât dacă Tatăl și Fiul ar fi una și aceeași persoană. Dualitatea Persoanelor implică în sânul Treimii, presupunând Filioque, dualitatea principiilor, ceea ce neagă dogma apuseană și o face deci invalidă. Datorită distincției ontologice dintre Dumnezeu, Necreat, și Facere, creată din nimic, și datorită unirii Persoanelor în actele lor față de creație, Dumnezeu poate fi văzut ca un singur principiu; însă în cazul Treimii există Persoane diferite, Tatăl și Fiul, și dacă raportăm purcederea Duhului la amândoi ca și izvoare ale Duhului, pentru că Persoana Duhului ar purcede din Persoana Tatălui și din Persoana Fiului, atunci Tatăl și Fiul nu sunt un principiu de purcedere a Duhului decât dacă sunt una și aceeași Persoană, și asta pentru că Duhul ca Persoană se raportează la Tatăl și Fiul ca la persoane, adică în distincția și diferența lor. Astfel Tatăl și Fiul ar fi două principii de purcedere a Duhului, ceea ce contrazice dogma apuseană că există un singur principiu și o singură suflare. |
#676
|
||||
|
||||
![]() Citat:
-Scoala siriaca (antiohiana). Iata ce sustine, in anul 374, Sf Epifanie al Salaminei (Omul bine ancorat, 71, in PG 43:148B): "Dar cineva va spune: "Prin urmare, afirmam ca exista doi Fii. Si atunci cum este Unul Nascut ?". Vom raspunde: "cine esti tu ca sa dai replica lui Dumnezeu (Rom 9:20)?" Fiindca, daca El numeste pe Acela care este din El "Fiul" si pe Acela care este din amandoi "Sf Duh", lucru pe care il intelegem numai prin credinta, de la sfinti (...)." Acelasi lucru spune acest Sf Parinte si in alt capitol (73) al aceleiasi lucrari (PG 43: 153A): "Asa cum "Nimeni nu-l cunoaste pe Tatal, afara de Fiul, nici pe Fiul, afara de Tatal" (Mt 11:27), asa indraznesc sa spun ca nimeni nu il cunoaste pe Duhul afara de Tatal si de Fiul, adica acela care il produce si acela prin care il primeste, precum si ca nimeni nu cunoaste pe Tatal si pe Fiul afara de Duhul Sfant, Cel care glorifica, Cel care invata toate, Cel care este din Tatal si din Fiul" -Scoala capadociana. Iata ce sustine Sf Grigore de Nyssa, explicand cu lux de amanunte doctrina catolica "Filioque", in "Lui Ablabius: despre trei dumnezei" (PG45:133 BC): "in vreme ce marturisim identitatea in privinta naturii, nu negam diferenta in privinta cauzei si a ceea ce este cauzat, prin acestea singure percepem ca o Persoana se deosebeste de alta. Adica, una este Cauza, iar alta este Cauzatul; si iarasi in ceea ce este Cauzatul recunoastem o alta deosebire; caci una este direct din Cauza, iar alta este prin ceea ce este direct din Prima Cauza. Astfel, atributul de a fi Unul nascut este fara indoiala al Fiului, iar mijlocirea Fiului, in timp ce ii pastreaza Acestuia atributul de a fi Unul nascut, nu ii inchide Spiritului relatia de natura cu Tatal." -Scoala alexandrina, prin Sf Chiril, sustine acelasi lucru in numeroase scrieri, pe care va las bucuria de a le descoperi.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#677
|
|||
|
|||
![]() Citat:
"Deșii unii apuseni zic că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul, ei prin aceasta exprimă numai comunitatea de substanță a Sfântului Duh cu Fiul, distingând că una este cauza atât a Fiului, cât și a Duhului, adică Tatăl Se află către Unul în raport de naștere, către Altul în raport de purcedere." (Despre purcederea Duhului Sfânt) ci și de sf Grigorie de Nazianz "Tată este Tatăl și El este fără de început fiindcă nu este din altul. Fiu este Fiul și nu este fără de început, căci El este din Tatăl. Iar dacă iei începutul de la timp, atunci El este fără de început, căci Făcătorul timpurilor nu este sub timp. Duh Sfânt adevărat este Duhul, care de la Tatăl purcede, însă nu în felul Fiului, căci nu provine pe calea nașterii ci pe calea purcederii." (Sfântul Grigorie de Nazianz - Cuvântarea 39, fragm. 12) sau de sf Vasile cel mare: Unul este și Duhul Sfînt, enunțat de asemeni separat, dar unit cu Tatăl cel unic prin Fiul cel unic, Care completează prea Sfînta și fericita Treime. Intimitatea Sa cu Tatăl și Fiul o vădește foarte clar faptul că n-a fost rînduit printre creaturi, ci aparte, pentru că El nu este o (creatură) dintre cele mai multe, ci unul (creator). După cum Tatăl este Unul și Fiul este Unul, la fel și Duhul Sfînt Unul este. Prin urmare, atît de departe se găsește față de natura creată, pe cit de departe se află Cel ce este unic față de creaturile cele ce sînt multe (la număr); este atît de unit cu Tatăl și Fiul, pe cît de unită este celula de celulă. Și nu se vede numai de aici că participă la firea (lui Dumnezeu), ci și din faptul că se spune (despre El) că este «din Dumnezeu»; nu după cum provin de la Dumnezeu toate (creaturile), ci provine din Dumnezeu (ca Dumnezeu), nu prin naștere ca Fiul, ci ca suflare a gurii Sale. (Sfântul Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, PSB 12, Editura IBMBOR, 1988) Întrebîndu-ne dacă bunurile care urmează a fi împărtășite celor vrednici provin numai de la Duhul Sfînt, sîntem îndemnați în același timp de Sfînta Scriptură să credem că autorul și cauza împărțirii bunurilor pe care Duhul le lucrează în noi este numai Dumnezeu Fiul cel Unul-Născut. Căci «toate prin El s-au făcut» și «prin El sînt așezate toate», după cum ne-a învățat însăși Sfînta Scriptură. Și iarăși, ori de cîte ori ne ridicăm pînă la această idee, duși fiind de mîna unui inspirat de sus, înțelegem că toate lucrurile au fost aduse la viață din nimic, dar că ele nu de fiecare dată vin de la aceeași putere fără început, ci mai presus de toate există o Putere care subzistă fără să fi fost născută vreodată, fiind fără început și Care-i cauza cauzei a tot ce există. Căci într-adevăr, din Tatăl se naște Fiul, prin Care au fost făcute toate și de Care e subînțeles inseparabil și Duhul Sfînt, căci nu poți ajunge să te gîndești la Fiul fără să fi fost mai întîi luminat de Duhul. Deci întrucît Duhul Sfînt, din Care izvorăște asupra creației orice împărțire de bunuri, e în strînsă legătură pe de o parte cu Fiul, cu Care îl și concepem în chip imediat, dar pe de altă parte e strîns legat și de Tatăl (Care e cauza Lui, căci din El purcede) judecînd-o după ipostas, însușirea proprie a Duhului îl situează în urma Fiului și împreună cu Fiul, dar ființa Și-a luat-o prin purcedere de la Tatăl. Căci Fiul e Cel care face cunoscut și pe Duhul Cel purcezător din Tatăl, ca unul Care fiind singur născut în chip unic a ieșit strălucind ca o lumină din Lumina cea nenăscută, așa încît potrivit acestei însușiri distinctive El nu se confundă nici cu Tatăl, nici cu Duhul Sfînt, ci se recunoaște singur după însușirea de care am vorbit. (Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Editura IBMBOR, 1988, Epistola 38) |
#678
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Citat:
Citat:
"Bine, bine", ar spune cineva, "dar daca Parintii Capadocieni (Sf Grigore de Nazianz, Sf Vasile cel Mare) intelegeau "de la Tatal" ca insemnand "de la Tatal si de la Fiul", ori "de la Tatal prin Fiul" (cum formuleaza Sf Ioan Damaschin), atunci de ce s-au exprimat partial si nu au spus chiar asa: "de la Tatal si de la Fiul", ori "de la Tatal prin Fiul" ?" Fiindca Parintii Capadocieni au trait intr-o vreme in care Rasaritul continua sa fie sfasiat de controversa arianista. Din care a iesit, as usually, cu ajutor apusean. Adeptii lui Arie vedeau cele trei Persoane ca intr-o ierarhie: Fiul era un dumnezeu mai mic decat Tatal, iar Sf Duh un dumnezeu inca si mai mic. De aceea Parintii Capadocieni accentueaza partea de adevar care interesa controversa, subliniind ca fantana dumnezeirii se afla la Tatal Creator, care alimenteaza si pe Fiul, si pe Sf Duh, astfel Acestia avand deplina dumnezeire. Toate acestea sunt mai bine intelese daca cercetam contextul istoric, "furtuna rasariteana" in care vietuiesc si lucreaza acesti mari sfinti catolici capadocieni: Sf Grigore Teologul, Sf Vasile si, sa nu il uitam, Sf Grigore de Nyssa. Ca sa fac o paralela biblica: atunci cand Fiul spune "eu si Tatal una suntem" nu spune "NUMAI eu si Tatal una suntem", excluzandu-L pe Sf Duh, ci accentueaza ceea ce il intereseaza in mesajul Sau.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 21.04.2013 at 15:02:47. |
#679
|
|||
|
|||
![]()
Filioque este erezie si nici un parinte NU a invatat filioque asa cum este invatat de biserica apuseana.
Iata cateva citate din sfintii parinti care lamuresc problema. Sf. Vasile cel Mare (Epistola 38 catre fratele sau Grigorie): "Sfantul Duh este unit cu Fiul si Isi tine fiinta de la purcezatorul Sau, de la Tatal, din Care purcede; insusirea Lui personala are asadar drept trasatura deosebitoare de a fi cunoscut dupa Fiul si cu El si de a-si avea existenta de la Tatal. Fiul - Care face sa-L cunoastem dupa El si cu El pe Sfantul Duh, Care purcede din Tatal - nu are, in ceea ce priveste trasatura sa deosebitoare, nimic de obste cu Tatal si cu Sfantul Duh." Aici, sfantul parinte Vasile cel Mare arata clar ca unica obarsie in Dumnezeire este Tatal. Sf. Grigorie Teologul: "Ceea ce Tatal, Fiul si Sfantul Duh au de obste este de a fi neziditi si Dumnezeu. Pentru Fiul si Sfantul Duh este de obste de a fi din Tatal; dar ceea ce este propriu Tatalui este de a fi nenascut; Fiului de a fi nascut; Sfantului Duh de a purcede. Fiul are toate cate are Tatal, IN AFARA DE A FI PRICINA; si tot ce are Fiul este al Sfantului Duh, in afara de insusirea de a fi Fiu si de tot ce este zis trupeste despre Fiul pentru mantuirea mea." Sfantul Grigorie Teologul arata ca ceea ce este comun celor 3 persoane este fiinta comuna, dumnezeirea. Dar persoanele se deosebesc dupa insusirile lor personale sau ipostatice, care insusiri nu se amesteca. Sf. Grigorie al Nyssei: "In Sfanta Treime, o singura si aceeasi Pesoana, Tatal, Il naste pe Fiul si Il purcede pe Sfantul Duh. Duhul este unit cu Fiul in intelesul ca Amandoi sunt neziditi si ca au ca principiu al fiintei lor pe Dumnezeul tuturor lucrurilor; dar Duhul Se deosebeste de Fiul prin aceea ca El purcede din Tatal altfel decat Fiul cel unul si este descoperit prin Fiul." Sf. Grigorie al Nyssei afirma ca Duhul purcede din Tatal si este trimis in lume de Fiul. Mai clar de atat ce vreti? Sfantul Atanasie cel Mare (Epistola catre Serapion, 28): "Credem intr-o singura si aceeasi dumnezeire a Treimii, care vine din singur Tatal". Sf. Grigorie Teologul - Cuvantul 39 "Duhul este cu adevarat Duhul Sfant care purcede din Tatal, dar nu ca Fiul, caci El nu purcede prin nastere, ci prin purcedere''. Sf. Efrem Sirul: "Sfantul Duh nu este nascut. El purcede din fiinta Tatalui nu nedesavarsit si nu amestecat cu ea, caci El nu este nici Tata, nici Fiu, ci Duh Sfant." |
#680
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Spre exemplu, Tertulian (in "Contra lui Praxeas 4:1) spune, in anul 216: "Cred ca Duhul purcede nu altfel decat de la Tatal prin Fiul" Intrebare: mai crede BOR si celelalte Biserici in comuniune cu ea ca Duhul purcede nu altfel decat "de la Tatal prin Fiul" ? Raspuns negativ: deci, credinta acestora este alta decat credinta lui Tertulian. Spre exemplu, Origen (in "Comentarii la Ioan 2:6") spune, in anul 229: "Totusi, noi credem ca sunt trei persoane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh; si credem ca niciuna nu este fara inceput, afara de Tatal. Admitem, ca un adevar de credinta, ca toate lucrurile au fost produse prin Cuvant si ca Sf Duh este primul in ordine si cel mai excelent din toate cate le-a produs Tatal prin Cristos". Intrebare: Mai crede BOR si celelalte Biserici in comuniune cu ea ca Duhul este produs de Tatal prin Cristos ? Raspuns negativ: deci, credinta acestora este alta decat credinta lui Origen. Sa trecem acum la SFINTII parinti, pe care si BOR si celelalte Biserici in comuniune cu ea ii recunoaste ca sfinti. Spre exemplu, Sf Maxim Marturisitorul (in "Intrebari lui Thalassium, 63") spune, in anul 254: "După natură, Sfîntul Duh în ființa Sa își ia în mod substanțial originea Sa de la Tatăl prin Fiul." Intrebare: Mai marturiseste BOR si celelalte Biserici in comuniune cu ea ca "Sf Duh isi trage in mod substantial originea Sa de la Tatal prin Fiul" ? Raspuns negativ: deci credinta marturisita de acestia este alta decat credinta marturisita de Maxim marturisitorul. Spre exemplu, Sf Vasile cel Mare (in "Sf Duh 18:45") spune, in anul 375: "Prin Fiul, care este unul, El (Sfântul Duh) este legat de Tatăl, care este unul și cu El Însuși completează Sfânta Treime" Intrebare: Mai crede BOR si celelalte Biserici in comuniune cu ea ca "prin Fiul, Sf Duh este legat de Tatal" ? Raspuns negativ: deci, credinta acestora este alta decat credinta marelui Vasile. Spre exemplu, Sf Chiril al Alexandriei (in "Comoara Sfintei Treimi, 34") spune, in anul 424: "Din moment ce Sf Duh, atunci cand este in noi, atrage fiinta noastra spre conformitatea cu Dumnezeu si din moment ce cu adevarat El purcede de la Tatal si de la Fiul, este foarte limpede ca esenta Lui este dumnezeiasca" Intrebare: Mai crede BOR si celelalte Biserici in comuniune cu ea ca "Sf Duh purcede de la Tatal si de la Fiul" ? Nu, dimpotriva: acestea socotesc afirmatia Sf Chiril ca eretica. Deci, credinta acestora este alta decat credinta Sf Chiril al Alexandriei. Spre exemplu, Sf Ioan Damaschinul, de la care a inceput dialogul nostru, (in "Expunerea credintei ortodoxe 12") spune, in anul 712: "Sf Duh este puterea Tatalui reveland misterele ascunse ale dumnezeirii Sale, purcezand din Tatal prin Fiul intr-un mod cunoscut lui, dar diferit de acela al generarii". Intrebare: Mai crede BOR si celelalte Biserici in comuniune cu ea ca "Sf Duh este purcezand din Tatal prin Fiul" ? Raspuns negativ: deci credinta acestora este alta decat credinta Sf Ioan Damaschinul. Pana acum m-am referit la opere ale teologilor si sfintilor parinti luate separat. Dar iata ca avem un ditamai Sinodul Ecumenic, Niceea II, formuland dogmatic ceea ce Sf Biserica Catolica a sustinut mereu; astfel, in anul 787, Profesiunea de Credinta a Sinodului al doilea de la Niceea spune: "Credem in Sf Duh, Stapanul si datatorul de viata, care purcede de la Tatal prin Fiul". Intrebare: Mai crede BOR si celelalte Biserici in comuniune cu ea ca "Sf Duh purcede de la Tatal prin Fiul" ? Raspuns negativ. Deci, credinta acestora este alta decat credinta Sinoadelor Ecumenice.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
|