crestinismul "schizofrenogen"?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Atunci cum se numesc cei care nu cred in dumnezeirea lui Hristos? Adica Il cred un om oarecare, care nu a inviat pe nimeni si nici pe El? Si care cred ca tot ce pretindem ca ar fi spus El e facatura?

Necredinciosi (lat: infidelis).

[fallen]

Pana la urma m-am prins ce a vrut sa spuna individul : dupa parerea lui, daca te imbolnavesti cu nervii si incepi sa iei medicatie psihiatrica, iti dispare psihoza de care sufereai si iti dai seama, realizezi, ca de fapt Dumnezeu nu exista. Insa cei care inca cred in El si se roaga in disperare nu ar fi decat psihopati care nu si-au luat medicamentele sau la care acestea nu functioneaza. Cel putin eu asta am inteles din expunerea d-lui. Dansul a numit religia ca fiind o "psihoza colectiva".
Evident, e greu de imaginat ca noi toti suntem nebuni si doar ei cativa care iau medicamente (...) s-au tezit la realitate si vad adevarul... insa teama mea e alta (si de-asta, oarecum, am devenit mai intelegatoare cu ei): nu cumva medicatia (in exces, sau intempestiva) le sterge din cap niste simturi care alminteri ar fi fost firesti? sau nu o face medicatia ci chiar boala? Sau acele lucruri (credinta, frica de Dumnzeu) nu au existat niciodata in softul unora? mai se plangea un pusti, tot acolo, ca de 15- 20 de ani sufera dedepresie si din cauza anumitor substante, crede el, a ajuns la anhedonie si apatie (adica lipsa oricarei placeri, a poftei de viata), si chiar i s-a depistat la eeg o activitate scazuta in lobii frontali (evident, functia creaza organul, nu pot sa imi imaginez ca i-a fi avut atrofiati dintodeauna). Oare de ce se intampla aceste fenomene ? Tot acelasi individ sustine ca l-a parasit orice speranta si credinta, si ca s-a convins ca asa ceva nu exista. Sa fie oare rezultatul dereglarilor chimice si fiziologice din creier, sau e doar la nivel informational, si le-a reprimat singur in mod voit?
Una peste alta, nu sunt niste oameni fericiti, sunt de compatimit si suferinta lor este evidenta. Intrebarea e: oare mai sunt recuperabili?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Una peste alta, nu sunt niste oameni fericiti, sunt de compatimit si suferinta lor este evidenta. Intrebarea e: oare mai sunt recuperabili?

Orice om este, in principiu, recuperabil. Acum aproape 2000 de ani un individ, cunoscut ca Saul din Tars era exponentul tinerei generatii de rabini fanatici anticrestini. Scolit la faimoasa scoala a lui Gamaliel, el stia Scripturile pe de rost si cu Scripurile ii persecuta pe crestini. Fusese deja complice la crima celor care l-au lapidat de Arhidiaconul Stefan, ii auzise probabil discursul care ar fi miscat si pietrele, dar nu pe rabini. Vazuse, aproape sigur, cerul deschis deasupra mucenicului. Si totusi, iata-l, dupa aceea, continuandu-si activitatea de fanatic criminal. Se indrepta spre Damasc, unde catolicii siriaci inca de pe atunci dadeau Bisericii primii martiri, fusese probabil chemat de rabinatul de acolo ca om cu pricepere si experienta in exterminarea crestinilor. Si iata ca pe acest drum s-a intamplat minunea. S-a intalnit personal cu Cristos. Ei doi, singuri in desert. Si Cristos i-a pus o intrebare simpla: "de ce dai cu piciorul in tepusa ?". Insul s-a transformat complet: a devenit Paul (Pavel), sfant si apostol al neamurilor, autor inspirat al celei mai mari parti din Noul Testament, stalp al Bisericii Romei, unde s-a si savarsit pentru Cristos. Si, de a devenit criminalul Saul sfantul Pavel, inseamna ca oricine este recuperabil.

Nici credinta, nici necredinta nu tin de medicamente. Medicamentele actioneaza natural. Credinta este dar supranatural. Exista si un nivel natural al credintei. A avea convingerea ca exista un Creator al Universului, eventual chiar un Proniator care il tine in miscare e chestie naturala. Dar a crede ca Isus este Dumnezeu incarnat, a crede ca painea si vinul pe care le vezi si le masori si le atingi sunt insusi preacuratul Sau Trup si insusi preasfantul Sau Sange, a-ti da viata pentru El cu certitudinea ca astfel iti dobandesti viata viitoare, cu alte cuvinte a crede asa cum Sf Pavel a crezut, ei bine, chestia asta este "matter of supernatural faith".

[ortodoxa2310]

@fallen

Cunosc starea asta de ... cum sa-i spun... un soi de agititatie a omului relativ recent imbisericit. Este si cazul tau, nu? din ce vad in topicul asta cam asa tind sa cred. O agitatie a noului venit in lumina din Casa Domnului. O... frustrare. Atata lumina si tamaduire si atat de putini cred ca exista.

Linisteste-te. Este o stare normala dar trebuie sa treci peste ea. E adevarat, sa predicam cu totii suntem datori, dar cu cuvantul numai cui ii este dat. In plus, este si foarte adevarata vorba "cine are urechi de auzit sa auda"... oricat ai explica, unii nu vor sa creada. Eu insumi am fost in starea asta multa vreme. Chiar ma enervau persoanele care veneau peste mine cu predici si icoane.
Lasa preotii sa predice cu cuvantul, ca avand harul, cuvantul lor rodeste.
Vezi tu situatia asta- preotii predica in biserica- nu se duc peste nimeni in casa sa-l bata la cap. Cine vrea sa auda cuvant de invatatura, sau sa ceara ajutor/sfaturi/spovedanie evetual, vine de bunavoie. Lucreaza Dumnezeu.

Deci, sa avem incredere in Dumnezeu... si-n slujitorii lui. Iar noi sa predicam cu fapta, dupa cum putem fiecare.

[fallen]

Mai nou, pe langa ateii psihopati sau nu, a mai aparut o noua amenintare. Cei care isi zic "protestanti" sau "neoprotestanti", de care avem si noi aici si sunt oameni la locul lor, pe alte site-uri sunt extrem de virulenti la adresa religiei si obiceiurilor noastre, traditiilor, dogmelor, unii chiar numesc bisericile noastre 'locasuri ale satanei" si pe preotii nostri slujitori ai lui. Acum nu stiu cati dintre acestia chiar apartin de un cult sau altul, sau oricine n-are chef sa urmeze o doctrina se autointituleaza "protestant".

Ce mi-e mie frica, si ma face sa iau in considerare afirmatiile lor, e urmatorul lucru: ieri am comis o fapta antisociala, si pe langa toate celelalte amenintari de care trebuia sa-mi fie frica (politie, controale, concediere, etc) mie de un singur lucru mi-a fost cel mai frica ; ca n-or sa ma mai lase la biserica. Or sa spuna daca te duci si tot faci urat, atunci inseamna ca iti face rau si nu trebuie sa te mai duci. Si e a doua oara cand mi se face aceasta remarca, ca de cate ori sunt oprita de la acest lucru fac urat, ceea ce ar putea intariu convingerile unora ca e ceva necurat la mijloc...De fapt nici nu stiu de ce tineam neaparat sa ma duc, in prima faza am zid ca tb neaparat sa ma duc sa marturisesc ce am facut ca sa ma ierte Dumnezeu, dar in acealsi timp stiam ca mi-e rusine sa fac asta si nici macar nu se cuvine sa-mi cer iertare. I-am scris preotului ca s-ar putea sa nu mai pot veni si ca ii multumesc, bla bla, ii doresctoate cele bune, etc, m-a intrebat de ce, i-am scris ce am facut si n-a mai raspunsa nimic, deci, in concluzie, inseamna ca si dlui considera ca nu e cazul sa ma mai duc dupa ce am facut si sa Ii cer ietare lui Dumnezeu. Dupa asta nu am mai simtit deloc vinovatie si chiar imi parea rau ca nu am facut mai mult rau. Un protestant a vazut ce am scris si a zis ce bine ca nu te mai duci la biserica, mare realizare! O sa il caut pe dnul protestant si o sa-l intreb bine frate, ia zi dupa ce am facut o sa ma mai ierte Dumnezeu vreodata, si cum, ce artrebui sa fac, dupa doctrina voastra???

[anita]

În prealabil postat de fallen

Mai nou, pe langa ateii psihopati sau nu, a mai aparut o noua amenintare. Cei care isi zic "protestanti" sau "neoprotestanti", de care avem si noi aici si sunt oameni la locul lor, pe alte site-uri sunt extrem de virulenti la adresa religiei si obiceiurilor noastre, traditiilor, dogmelor, unii chiar numesc bisericile noastre 'locasuri ale satanei" si pe preotii nostri slujitori ai lui. Acum nu stiu cati dintre acestia chiar apartin de un cult sau altul, sau oricine n-are chef sa urmeze o doctrina se autointituleaza "protestant".

Ce mi-e mie frica, si ma face sa iau in considerare afirmatiile lor, e urmatorul lucru: ieri am comis o fapta antisociala, si pe langa toate celelalte amenintari de care trebuia sa-mi fie frica (politie, controale, concediere, etc) mie de un singur lucru mi-a fost cel mai frica ; ca n-or sa ma mai lase la biserica. Or sa spuna daca te duci si tot faci urat, atunci inseamna ca iti face rau si nu trebuie sa te mai duci. Si e a doua oara cand mi se face aceasta remarca, ca de cate ori sunt oprita de la acest lucru fac urat, ceea ce ar putea intariu convingerile unora ca e ceva necurat la mijloc...De fapt nici nu stiu de ce tineam neaparat sa ma duc, in prima faza am zid ca tb neaparat sa ma duc sa marturisesc ce am facut ca sa ma ierte Dumnezeu, dar in acealsi timp stiam ca mi-e rusine sa fac asta si nici macar nu se cuvine sa-mi cer iertare. I-am scris preotului ca s-ar putea sa nu mai pot veni si ca ii multumesc, bla bla, ii doresctoate cele bune, etc, m-a intrebat de ce, i-am scris ce am facut si n-a mai raspunsa nimic, deci, in concluzie, inseamna ca si dlui considera ca nu e cazul sa ma mai duc dupa ce am facut si sa Ii cer ietare lui Dumnezeu. Dupa asta nu am mai simtit deloc vinovatie si chiar imi parea rau ca nu am facut mai mult rau. Un protestant a vazut ce am scris si a zis ce bine ca nu te mai duci la biserica, mare realizare! O sa il caut pe dnul protestant si o sa-l intreb bine frate, ia zi dupa ce am facut o sa ma mai ierte Dumnezeu vreodata, si cum, ce artrebui sa fac, dupa doctrina voastra???

Cine sa nu va lase la biserica ?
Imi iertati aceasta curiozitate dar mi se pare ciudat sau nu inteleg eu .

[fallen]

Ei, e poveste lunga. Ideea e ca mi s-a mai spus ca "degeaba merg la biserica, ca nu ma ajuta cu nimic, ba din contra....".
Ceea ce insa as vrea sa stiu neaparat este punctul de vedere al unui protestant, nu stiu cum sa ma exprim sa nu jignesc , in deplinatatea facultatilor mintale, pt ca cei care au spus ce au spus despre biserica noastra e posibil sa fii fost ori nebuni, ori trolli, ori ...cine stie...

Cat despre mine..nu stiu cat o sa mai imi tolereze Dumnezeu astfel de purtari..e a nu stiu cata oara cand ma indoiesc de biserica, de duhovnic, etc...pana cand o sa ma pot intoarce sa imi cer iertare???

[Solveig]

În prealabil postat de fallen

Mai nou, pe langa ateii psihopati sau nu, a mai aparut o noua amenintare. Cei care isi zic "protestanti" sau "neoprotestanti", de care avem si noi aici si sunt oameni la locul lor, pe alte site-uri sunt extrem de virulenti la adresa religiei si obiceiurilor noastre, traditiilor, dogmelor, unii chiar numesc bisericile noastre 'locasuri ale satanei" si pe preotii nostri slujitori ai lui. Acum nu stiu cati dintre acestia chiar apartin de un cult sau altul, sau oricine n-are chef sa urmeze o doctrina se autointituleaza "protestant".

Ce mi-e mie frica, si ma face sa iau in considerare afirmatiile lor, e urmatorul lucru: ieri am comis o fapta antisociala, si pe langa toate celelalte amenintari de care trebuia sa-mi fie frica (politie, controale, concediere, etc) mie de un singur lucru mi-a fost cel mai frica ; ca n-or sa ma mai lase la biserica. Or sa spuna daca te duci si tot faci urat, atunci inseamna ca iti face rau si nu trebuie sa te mai duci. Si e a doua oara cand mi se face aceasta remarca, ca de cate ori sunt oprita de la acest lucru fac urat, ceea ce ar putea intariu convingerile unora ca e ceva necurat la mijloc...De fapt nici nu stiu de ce tineam neaparat sa ma duc, in prima faza am zid ca tb neaparat sa ma duc sa marturisesc ce am facut ca sa ma ierte Dumnezeu, dar in acealsi timp stiam ca mi-e rusine sa fac asta si nici macar nu se cuvine sa-mi cer iertare. I-am scris preotului ca s-ar putea sa nu mai pot veni si ca ii multumesc, bla bla, ii doresctoate cele bune, etc, m-a intrebat de ce, i-am scris ce am facut si n-a mai raspunsa nimic, deci, in concluzie, inseamna ca si dlui considera ca nu e cazul sa ma mai duc dupa ce am facut si sa Ii cer ietare lui Dumnezeu. Dupa asta nu am mai simtit deloc vinovatie si chiar imi parea rau ca nu am facut mai mult rau. Un protestant a vazut ce am scris si a zis ce bine ca nu te mai duci la biserica, mare realizare! O sa il caut pe dnul protestant si o sa-l intreb bine frate, ia zi dupa ce am facut o sa ma mai ierte Dumnezeu vreodata, si cum, ce artrebui sa fac, dupa doctrina voastra???

Dar cat de mult conteaza parerile unora sau altora despre tine? Pacat sa-ti traiesti viata dupa convingerile altora..Pacat sa le permiti sa stie tot ce se intampla in viata ta, oricat de apropiati ar fi..
Am suferit si eu destul de mult din cauza opiniilor altora (apropiati sau mai putin apropiati), pe care aveam impresia ca sunt obligata sa mi le insusesc si sa actionez in conformitate. Pana m-am trezit si m-am increzut numai in Dumnezeu, in parintele meu duhovnic si in mine.
Pacatul e de fapt, daca imi este permis, hotararea de a nu te duce sa spovedesti. Restul sunt nimicuri, orice ar fi fost. (oricum ai marturisit deja, daca i-ai scris, si poate ti-a si zis rugaciunea de iertare...)

[fallen]

În prealabil postat de Solveig

Dar cat de mult conteaza parerile unora sau altora despre tine? Pacat sa-ti traiesti viata dupa convingerile altora..Pacat sa le permiti sa stie tot ce se intampla in viata ta, oricat de apropiati ar fi..
Am suferit si eu destul de mult din cauza opiniilor altora (apropiati sau mai putin apropiati), pe care aveam impresia ca sunt obligata sa mi le insusesc si sa actionez in conformitate. Pana m-am trezit si m-am increzut numai in Dumnezeu, in parintele meu duhovnic si in mine.
Pacatul e de fapt, daca imi este permis, hotararea de a nu te duce sa spovedesti. Restul sunt nimicuri, orice ar fi fost. (oricum ai marturisit deja, daca i-ai scris, si poate ti-a si zis rugaciunea de iertare...)

Poate ca instinctiv in viata cautam confortul, adica lipsa de griji si riscuri inutile. Daca convingerile noastre ne pun in pericol, ne atrag respingerea celorlalti , a familiei, a societatii, atunci ne e mai confortabil sa renuntam la ele. Pe vremuri erai respins de familie/societate daca nu erai credincios, acum e invers. Cu asta cred ca i-am raspuns si d-lui Cezar.

Poate duhovnicul a si zis o rugaciune scurta in care si-a exprimat dorinta de a nu mai auzi de mine niciodata....nu asa dorim cu totii sa scapam de cei care sunt recalcitranti si ne pun in dificultate, ba chiar risca sa ne sminteasca?

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Mai nou.......

Ai o labilitate psihica pe care "apropiatii" tai, in loc sa o trateze cu rabdare si atentie si mai ales sa-ti ofere asistenta sau macar sa-ti inlesneasca accesul la cei care ti-ar putea oferi asistenta (Biserica), o exploateaza.

Cel mai nasol este ca aceeasi labilitate te tine legata de aceste persoane, fiind partasa practic la pacatele lor si uite asa apare cercul vicios al unui rau care nu pare sa aiba capat ci dimpotriva, pare ca s-a amplificat de-a lungul timpului.

Si ca cei care de obicei o apuca urat d tot pe cai gresite, arunca vina exact pe doctor, nevrand sa vada ca refuza sistematic tratamentul, ca aleg sa traiasca intr-un mediu toxic, etc.