Postul negru

[Dumitru73]

În prealabil postat de stefan florin

uite ca nu crezi bine! Omul este trup si suflet. Trupul NU dispare. Asta e o erezei gnostica. Nu uita ce spune Crezul: astept invierea mortilor...asta nu arata ca trupul material nu dispare? Ca nu trebuie sa satisfacem toate poftele trupesti si ca trebuie sa postim...asta e o alta "poveste"

Iezechiel cap. 37: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=33&cap=37

[vsovivivi]

În prealabil postat de Dumitru73

Iezechiel cap. 37: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=33&cap=37

Păi astea-s timpurile împlinirii proorociilor de la sfârşitul vremilor... astea-s vremurile învierii, astea-s vremurile Împărăţiei Veşnice a Domnului Dumnezeu cu oamenii! Voi nu mai ştiu după cine mergeţi! Pentru El s-au jertfit înaintaşii noştrii iar voi chiar vreţi să-i faceţi penibili?

Uite, exact aşa am ajuns din pricina păcatelor noastre, dragă Fred!

Da' nu v-am zis cum era poreclit cel ce-i poreclise pe nărăviţi:

1. Lăcomică-câcămare, 2. Malahell ochi de pui mort 3., Shareban-zgârciorbu', 4. Putoritar-văru'lu'Putifar, 5. Pismurâcărât unsuros şi flocos, 6. Superştigu-Repetont, 7. Supăratu'-terminal, 8. Apreciadu-cu-ştiinţa, 9. Viclemantactic-Viclemantastic-Viclebombastick, 10. Isefăfefufătar-mare Găinar .


Pe el se autoporeclise singur ca să pară copilăros, să nu se vadă că era arţăgos şi mocirlos, se auto poreclise cu sminteală să pară foarte copilăros: Pismuţă-fentosan, dar defapt el era văr cu maimuţa lu' Satan, un fel de gorilă pitică, iar porecla lui pe drept suna ca o rană-n piept cam aşa, dacă nu se supără cineva: Neghinărăvaş în blană de iepuraş alb sau de leu... laş... pentru că nega cu viclenie ca să te lupţi contra vântului şi să ajungi pradă sofismului absolut apărându-l ca prostu', adică să fi asemenea lui: un zero sigur da singur şi decăzut... mai rău ca la-nceput.

Şi nu i-am epuizat pe toţi, că ăşti aveau şi fraţi pe Lacomo Puţinii, pe Malaihell cu sora sa Mamonica, pe Băbănel fire de spurcell, şi mulţi alţii pe care nu-i mai amintesc ca să nu vă smintesc.

[vsovivivi]

Pe scurt toată pilosopheala asta de mai sus stă într-o singură chestiuniune de agarici: negina-neghinei-neghinii neagă mereu ca să aprobe apoi sau aprobă mereu ca să nege apoi şi din dialectica asta a auto-îndreptăţirii îşi suge slavă desartă autoapreciindu-se pe sine din dragoste de sine pentru duhul minciunii măririi de sine căci aşa se crede ca credulul că e o slugă foarte deşteaptă de judecător foarte competent...

Defapt Malahell se pregăteşte pentru o doză de grozăvie cu fete mult pe post de stârlici şi pândă de prilej... pentru plăcerea răutăţii şi poftele vicleniei, deci e simplu e sadic şi păcătos fiindcă se mândreşte cu trecutul celebru al altuia... pe care i-l fură prin asemănare.

Cam asta: 6 virtuoşi păcătoşi cu 60 de judecători păcătoşi cu 600 de creduli păcătoşi dă 666 de uniţi în făţărnicie şi răutate ascunsă, ca un fel de competenţi foarte revoltaţi însă îmbrăcaţi cu toţii în haină de biserică şi de sfinţişori... căci totul e pentru avere mamoniacă... adică pentru mândria slavei de la gLoome.

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivivi

Pe scurt toată pilosopheala asta de mai sus stă într-o singură chestiuniune de agarici: negina-neghinei-neghinii neagă mereu ca să aprobe apoi sau aprobă mereu ca să nege apoi şi din dialectica asta a auto-îndreptăţirii îşi suge slavă desartă autoapreciindu-se pe sine din dragoste de sine pentru duhul minciunii măririi de sine căci aşa se crede ca credulul că e o slugă foarte deşteaptă de judecător foarte competent...

Defapt Malahell se pregăteşte pentru o doză de grozăvie cu fete mult pe post de stârlici şi pândă de prilej... pentru plăcerea răutăţii şi poftele vicleniei, deci e simplu e sadic şi păcătos fiindcă se mândreşte cu trecutul celebru al altuia... pe care i-l fură prin asemănare.

Cam asta: 6 virtuoşi păcătoşi cu 60 de judecători păcătoşi cu 600 de creduli păcătoşi dă 666 de uniţi în făţărnicie şi răutate ascunsă, ca un fel de competenţi foarte revoltaţi însă îmbrăcaţi cu toţii în haină de biserică şi de sfinţişori... căci totul e pentru avere mamoniacă... adică pentru mândria slavei de la gLoome.

dacă tu ai publica un roman de 300-400 de pagini, s-ar acorda un premiu Nobel pentru literatura.
nu pentru autor, sau roman, ci pentru cel ce ar reuşi să citească, cuvânt cu cuvânt, întreaga carte.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Dumitru73

dacă tu ai publica un roman de 300-400 de pagini, s-ar acorda un premiu Nobel pentru literatura.
nu pentru autor, sau roman, ci pentru cel ce ar reuşi să citească, cuvânt cu cuvânt, întreaga carte.

"Ulysse" de James Joyce. Premiul Nobel pentru literatura. Am incercat sa o citesc de vreo 7 ori. Cel mai departe am ajuns prima data: pana pe la pagina 10. Promit solemn ca am sa mai incerc a 8-a oara cand am sa ma calugaresc. Unii frati tin post aspru, altii nu vorbesc cu anii, mai sunt unii care se biciuiesc. Eu am sa citesc "Ulysse", de James Joyce.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

"Ulysse" de James Joyce. Premiul Nobel pentru literatura. Am incercat sa o citesc de vreo 7 ori. Cel mai departe am ajuns prima data: pana pe la pagina 10. Promit solemn ca am sa mai incerc a 8-a oara cand am sa ma calugaresc. Unii frati tin post aspru, altii nu vorbesc cu anii, mai sunt unii care se biciuiesc. Eu am sa citesc "Ulysse", de James Joyce.

nevointa poate să îmbrace diverse forme.

[vsovivivi]

În prealabil postat de Dumitru73

Citat:

nevointa poate să îmbrace diverse forme.

Da, suntem pe ultima sută de metrii a marilor nevoinţe din acest post de 7 săptămâni (18 martie-4 mai) şi cu săptămâna luminată sunt 8 săptămâni când creştinul se străduieşte a lepăda de tot păcatul pentru a face voia Domnului Dumnezeu şi a sărbătorii fericirea învierii împreună cu sfinţii.

Ce mai este de postit?

Păi trebuie să postim şi să ne stăpânim somnul păcatelor şi închipuirea şi pofta şi dorul dorinţelor şi setea infernală de păcate capitale care toate vor cu nesaţ şi cu bucurie grozavă, ca o muscă mare cu pântec colorat şi lucios, să sugă din supa de carne de pui de găină bătrână a gLumii şi să bea ca o musculiţă mică şi beţivă, ca drosofila melanogangster, din horrorinca tuturor cărţilor ştiinţelor şi cultelor omeneşti şi drăceşti ca să se dea exemplu.

Cum vine ispita? Păi din balta din spate a malahistelor ce se distreză cu satana în piscina cuviosului Malahell ochi de copil mort, creştinul e atras în faţă, înspre înainte cu ardoare, ca să privească şi să revadă fecioarele ca în prezenţa lor ce să facă? Ce credeţi că face creştinul în prezenţa fetelor ce se dau fecioare dezgolite pe alocuri sau chiar a fecioarelor?

Păi tocmai atunci naşte el o născoceală grozavă în ascuns, ca s-o înveţe pe ea cum trebuie ea să nască, ademenind-o, şi plănuieşte ca să-şi răspândească prin ea râmele, cucoţii (viermi albi de carne folosiţi la pescuit) şi omizile, deci se auto-programează sugestionându-se ca să le aducă şi pe fecioarele respective, pe fetele frumoase, la starea de malahiste ca să se bălăcească şi ele în balta aia din spate împreună cu satana.

Asta ar bea, povestea asta pe care o simte în sine ca o plăcere şi vrere, amestecul ăsta de închipuire ce se contopeşte mereu cu supa de carne a gLumii pentru ca împreună să-şi astâmpere cică setea şi dorul şi pofta cea mai mare a iubirii de sine căci el, defapt se auto-apreciază şi se notează numai cu foarte bine şi se flatează şi se măgule şi se felicită pentru competenţa lui de a se asemăna cu neghinele fariseice, adică pentru puterea de a nega cu vehemenţă ca apoi imediat să aprobe sau viceversa când situaţia nu permite din pricina unor pesoane mai bătăuşe sau s-o ţină într-o negare până la scandal, şi prin dialectica asta a aprobării şi negării el creşte singur în ochii săi pentru mintea lui 'eroică' pe care o foloseşte pentru sine, pentru egoismul iubirii de sine şi nici într-un caz pentru Dumnezeu, căci atunci când zice că o face pentru Dumnezeu el nu caută altceva decât slavă şi măriri venite de la oameni, sau compătimiri sau răsplătiri pentru jocul actoricesc sau cuviinţa de faţadă folosite ca să se scape.

Deci iată cum trebuie să ne stăpânim acest şuvoi îngrozitor care vine să doboare pe ultima sută de metrii căsuţa de paie ridicată cu greu până acuma, căsuţa tainică a sfinţeniei din sufletul creştinului.

Nu vă lăsaţi doborâţi ci continuaţi alergarea, cu post, cu curăţire, cu smerire şi aerisirea inmii, cu sfinţire şi cu iubire maximă de Dumnezeu care primeşte această iubire de El mai mult din aproapele tău decât adresată direct Lui.

Opriţi-vă setea!.. asta combinată şi încurcată de care am vorbit căci ea este cantonată undeva în voi şi se manifestă fără oprelişti. Găsiţi-o şi nu o mai lăsaţi să vă programeze.

[lore86]

În prealabil postat de Dumitru73

dacă tu ai publica un roman de 300-400 de pagini, s-ar acorda un premiu Nobel pentru literatura.
nu pentru autor, sau roman, ci pentru cel ce ar reuşi să citească, cuvânt cu cuvânt, întreaga carte.

asta merita pusa la faza zilei!
abia acum am vazut-o!

Postarile lui vso...vivi sunt arma psihica suprema: iti buleste CPU-ul din cap degraba. Sincer, doar cind vad cu coada ochiului o postare a lui, simt migrena cum ma mangaie pe frunte.

[vsovivivi]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Postarile lui vso...vivi sunt arma psihica suprema: iti buleste CPU-ul din cap degraba. Sincer, doar cind vad cu coada ochiului o postare a lui, simt migrena cum ma mangaie pe frunte.

Păi nu mere din prima... ci abea la a doua sau a treia lectură... începi să pricepi ce s-a vrut să se spună de undeva... de undeva... de sus. Nici io n-am priceput încă... dar după durere te linişteşti, nu-ţi mai vine să...

...Şi abea după ce vi se ard compet microprocesoarele, integralele şi rezistorii, după ce vă puşcă umflându-se condensatorii şi se afumă ledurile şi sar toate siguranţele... abea apoi începeţi să deveniţi oameni buni adică oameni credincioşi-statorcnici ca să vă aplecaţi şi să nu mai daţi cu capul de pragul de sus ca roboţii robocopi... puii ăia alintaţi de năpârcă şi de viperă şi de pui de om cărora le mijesc corniţele contradicţiei făcând ei tot ce pot ca să devină neghine şi apoi să cadă din lac în puţul fără fund ca beroii.

Defapt orice mâncare e bună, orice friptură făcută din orice animal sau insectă cu condiţa ca ea să nu fi crescut în apropierea celui necredincios care înjură sau blastămă sau minte fără ruşine ca toţi făţarnicii nemulţumitori şi răzvrătiţi în inima lor... deci de unde se spurcă toate ca să fie ele spurcate (adică necomestibile dacă nu vrei să te chinui şi să te îmbolnăveşti) rămânând aşa pe veci şi de unde se curăţă toate ca să poate fi ele mâncate spre dragoste şi sănătate pentru veci?

Pare-se că nimic nu e idol de curăţenie sau de spurcăciune la nesfârşit ca şi inerţia din spaţiul 4D născocit şi modelat de ştiinţificii absurdului care cică în virtutea impulsului şi fără Dumnezeu ţi-ar permite să mergi drept la infinit.

Pusştiul ăla era locul unde a fost alungat cel spurcat... Nu e bine să-l deranjezi ca să te piardă şi să-i adaugi noi păcate pe cap ca o sarcină eroică de dus, căci pici în ispitele lui... şi de aia l-a dus Duhul acolo pe Hristos... pentru ca să-i încerce Credinţa.