filioque

[Dumitru73]

În prealabil postat de DragosP

Şi mai rămâne să te uiţi şi la roadele pomului, nu numai la umbra lui.

super tare metafora. roade vs. umbră.
doar că eu mă gândesc la alte roade.

[catalin2]

În prealabil postat de Decebal

Topicul ăsta este despre filioque.
Poate ar fi cazul să vă mutaţi amândoi, şi nutucutu şi balcanicul Cătălin de la Braşov pe firul de discuţie corespunzător şi să nu mai abateţi discuţia de la subiectul filioque.

Chiar de asta am scris acel PS, pentru ca am vazut ca tu raspunzi pe topicurile care dezbat acele subiecte, dar nu mai raspunde nimeni la ele, pentru ca se urmareste doar topicul pe care se discuta. De exemplu probabil d-na nucutucu nu va citi niciodata raspunsul dat de tine pe topicul despre Fecioara Maria, nici macar nu isi va da seama ca ai raspuns in alta parte. Si atunci ce rost mai are sa il scriem, doar de dragul ordinii?

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Toti Sfintii Parinti Rasariteni de dinaintea Sf Ioan Damaschin sustin dogma Filioque si niciunul nu sustine eroarea heterodoxa dupa care Duhul ar purcede numai de la Tatal, eroare afirmata de multi credinciosi ai Bisericilor autointitulate "ortodoxe" si pe care, din considerente de politete, Sf Biserica le numeste tot asa.
-Scoala alexandrina, prin Sf Chiril, sustine acelasi lucru in numeroase scrieri, pe care va las bucuria de a le descoperi.

V-am mai raspuns la aceste lucruri de cateva ori, dar nu aveti cum sa acceptati adevarul pentru ca ati deveni ortodox, nu ati mai ramane intr-o invatatura gresita. Astfel, fiecare catolic trebuie sa argumenteze invatatura evident eronata, nu are ce face.
Chiar Sfantul Maxim contrazice ceea ce spuneti, afirmand ca pana atunci toti sfintii nu au afirmat Filioque, si nici macar apusenii. Si ca atunci cand spuneau "si Fiul" nu se refereau la fiintare, ci la trimiterea in lume a Duhului, prin Fiul. Desi nu stiu daca apusenii nu afirmau totusi Filioque, cel putin francii. Oricum, se pare ca apusenii aveau putine cunostinte de dogmatica, ce mai traduceau si ei din rasarit.
Legat de Sfantul Chiril am raspuns exact la aceeasi intrebare tot pe acest topic: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=288
Sf. Chril al Alexandriei:
"Provine din Tatăl cel viu, prin Fiul... provine din Acela după fiinţă şi se dăruieşte creaturii prin Fiul"
Adica exact invatatura ortodoxa. La fel toti sfintii, afara de Fer. Augustin, de la care au si luat-o vizigotii si francii. Catolcii nu mai au invatatura romana, ci invatatura franca, asa cum ne spune si Papa Ioan VIII in scrisoarea sa.

[catalin2]

În prealabil postat de bogdan81

Logica dvs, dupa care spuneti ca Domnul NU foloseste cuvantul "NUMAI de la Tatal" NU tine.

De fapt e o argumentatie puerila formulata de catolici la Sinodul Ferrara-Florenta. Din faptul ca e complet lipsita de sens (e ca argumentatiile folsite de obicei de copii), vedem ca apusenii nu aveau niciu fel de argument, au gasit ceva in graba. In cartea despre Sinodul Ferrara scrie ca ortodocsii i-au acuzat pe catolici ca au modificat Crezul, iar catolicii credeau ca asa era Crezul original, cu Filioque. Atunci s-a citit Crezul original, in greaca si apusenii au fost uimiti, majoritatea episcopilor spunand si ei ca acela era Crezul original si ca invatatura grecilor era cea corecta. Apoi vorbitorii latini au incercat sa dreaga busuiocul si au inventat asta, argumentatie care se foloseste si azi de catolici, dovada ca nu au gasit alt argument. Astfel, ei au spus ca nu au modificat Crezul, doar l-au completat. Si ca adaosul "prin Fiul" nu e o modificare, pentru ca acolo nu scrie "numai". Bineinteles, in tot Crezul nu scrie numai, fiecare il poate modifica dupa cum doreste doar pe baza asta.
Evident ca "de la Tatal purcede" inseamna exact ce scrie, "de la Tatal si Fiul purcede" este complet altceva, o erezie.

În prealabil postat de bogdan81

Ganditi-va la un lucru: insusi papa Ioan 8 a fost de acord sa condamne la sinodul din 880 de la Constantinopol adaosul Filioque impreuna cu intreaga Biserica a Rasaritului.
Acest sinod a fost considerat ca al optulea ecumenic fiindca au fost prezenti acolo peste 400 de episcopi, din cate imi aduc aminte, inclusiv legatii papei Ioan 8, iar papa insusi a semnat actele sinodului care condamna Ganditi-va la un lucru: insusi papa Ioan 8 a fost de acord sa condamne la sinodul din 880 de la Constantinopol adaosul Filioque impreuna cu intreaga Biserica a Rasaritului.
Acest sinod a fost considerat ca al optulea ecumenic fiindca au fost prezenti acolo peste 400 de episcopi, din cate imi aduc aminte, inclusiv legatii papei Ioan 8, iar papa insusi a semnat actele sinodului care condamna adaosul Filioque.

Dar trebuie sa spunem ca dupa Schisma catolcii au ascuns acest sinod si au masluit adevarul, afirmand ca Papa Ioan VIII nu a aprobat acest Sinod, tocmai din cauza condamnarii Filioque. Chiar istorici catolici au descoperit adevarul in perioada intebelica, dar nu s-a schimbat nimic in BC pentru ca nu s emai poate din cauza infailibilitatii. La ei a ramas valabil sinodul de condamnare a Sfantului Fotie din 869, desi a fost sters de sinodul din 879. Toata invatatura catolica e contradictorie.

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Unde apare erezia greco-schismaticilor de azi este in propozitia "Duhul Sfant NUMAI de la Tatal purcede". Precum se vede in citatul pe care l-ati reprodus, nici Sf Grigore de Nazianz nu sustine asemenea enormitate. Deci, daca Sf Grigore de Nazianz nu sustine ca Duhul Sfant numai de la Tatal purcede, atunci dv de ce sustineti asta ? Ca sa va rupeti de traditia sfintilor parinti ?

"Din contră, noi gândim că Duhul lui Dumnezeu este o putere substanţială, care există într-o ipostasă proprie ei însăşi, care purcede din Tatăl şi se odihneşte în Fiul şi îl face cunoscut."

Sursa: CAPITOLUL VII. Despre Sfântul Duh. Demonstrare silogistică (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - EIBMBOR, 2005, pag. 24-25)

"Este prin fire Tatăl singurului Unuia-Născut, Fiul Său, Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi purcezătorul Sfântului Duh."

Sursa: CAPITOLUL VIII. Despre Sfânta Treime (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - EIBMBOR, 2005, pag. 27)

"De asemenea, credem şi în unul Sfântul Duh, Domnul şi făcătorul de viaţă, care purcede din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, împreună închinat şi slăvit cu Tatăl şi cu Fiul, ca fiind de aceeaşi fiinţă şi coetern. Credem în Duhul cel din Dumnezeu, (...); purces din Tatăl şi dat prin Fiul, este primit de toată zidirea. Zideşte prin El însuşi, dă fiinţă universului, sfinţeşte şi ţine. Enipostatic, există în propria lui ipostasă, nedespărţit şi neseparat de Tatăl şi Fiul, având toate câte au Tatăl şi Fiul afară de nenaştere şi naştere. Tatăl este necauzat şi nenăscut, căci nu este din cineva: El îşi are existenţa de la El însuşi şi nici nu are de la altul ceva din ceea ce are, ba, mai mult, El este în chip firesc principiul şi cauza modului de existenţă a tuturor. Fiul este din Tatăl prin naştere. Duhul Sfînt şi El este din Tatăl, dar nu prin naştere, ci prin purcedere. Noi cunoaştem că există deosebire între naştere şi purcedere, dar care este felul deosebirii nu ştim deloc. Naşterea Fiului din Tatăl şi purcederea Sfântului Duh sunt simultane.

"Pentru aceea nu spunem că Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh sunt trei Dumnezei, ci, din contră, că Sfânta Treime este un singur Dumnezeu, Fiul şi Duhul se raportează la o singură cauză[...]

Un Tată, Tatăl, care este fără de început, în sensul că este necauzat. Căci nu este din cineva. Un Fiu, Fiul, care nu este fără de început, în sensul că nu este necauzat. Căci este din Tatăl. Dar dacă ai raporta termenul de „început" la timp, atunci şi Fiul este fără de început, căci el este făcătorul timpurilor şi prin urmare nu cade sub timp. Un Duh, Sfântul Duh, care este din Tatăl, nu în chip firesc, ci purces. Tatăl nu este lipsit de nenaştere, pentru că a născut, nici Fiul de naştere, pentru că a fost născut din cel nenăscut — dar cum? — şi nici Duhul nu se schimbă în Tatăl sau în Fiul, pentru că purcede şi este Dumnezeu, însuşirea este ceva netransmisibil"

Sursa: CAPITOLUL VIII. Despre Sfânta Treime (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - EIBMBOR, 2005, pag. 35-36)

"Când mă gândesc, însă, la una din ipostase, ştiu că ea este Dumnezeu desăvârşit şi fiinţă desăvârşită; iar când unesc şi număr împreună pe cele trei ipostase ştiu că sunt un singur Dumnezeu desăvârşit, căci Dumnezeirea nu este compusă, ci este o unitate desăvârşită, neîmpărţită şi necompusă, în trei ipostase desăvârşite. Dar când mă gândesc la raportul reciproc al ipostaselor ştiu că Tatăl este soare mai presus de fiinţă, izvor al bunătăţii, abis al fiinţei, al raţiunii, al înţelepciunii, al puterii, al luminii, al Dumnezeirii; izvor născător şi producător al binelui ascuns în El. El este mintea, abisul raţiunii, născătorul Cuvântului, iar prin Cuvânt purcezătorul Duhului revelator. Şi ca să nu spun multe, nu este în Tatăl, Cuvânt, înţelepciune, putere, voinţă decât Fiul, care este singura putere a Tatălui, cauza primară a creării tuturor. Astfel El este născut, cum numai El ştie, ca ipostasă desăvârşită din o ipostasă desăvârşită; El este şi se numeşte Fiu. Iar Duhul Sfânt este puterea Tatălui, care revelează cele ascunse ale Dumnezeirii, purces, cum numai El ştie, nu născut, din Tatăl prin Fiul. Pentru aceea Duhul cel Sfânt este împlinitorul creării tuturor.

Prin urmare toate câte convin Tatălui care cauzează, izvorului, născătorului, trebuie atribuite numai Tatălui. Toate câte se potrivesc celui cauzat, Fiului născut, Cuvântului, puterii care este cauza primară a creaţiei, voinţei, înţelepciunii, trebuie atribuite Fiului. Şi toate câte convin puterii cauzate, purcese, revelatoare şi desăvârşitoare trebuie atribuite Duhului Sfânt. Tatăl este izvorul şi cauza Fiului şi a Sfântului Duh, Tată numai al Fiului şi purcezător al Duhului Sfânt. Fiul este Fiu, Cuvânt, înţelepciune, putere, icoană, strălucire, chip al Tatălui şi din Tatăl. Sfântul Duh nu este Fiu al Tatălui, ci Duh al Tatălui, pentru că purcede din Tatăl — căci nu este mişcare fără duh — şi Duh al Fiului, nu în sensul că este din El, ci în sensul că este purces din Tatăl prin El. Căci numai Tatăl este cauza."

Sursa: CAPITOLUL XII. Despre aceleaşi lucruri (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - EIBMBOR, 2005, pag. 43-44)

"Dumnezeu este şi Tatăl, cel care există veşnic, nenăscut, pentru că nu s-a născut din cineva, dar a născut pe Fiul cel de o veşnicie cu El. Dumnezeu este şi Fiul, care este totdeauna cu Tatăl şi este născut din El în afară de timp, veşnic, nestricăcios, impasibil, nedespărţit. Dumnezeu este şi Duhul cel Sfânt, putere sfinţitoare, enipostatică; purcede în chip nedespărţit din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul."

Sursa: Cartea Întâi, CAPITOLUL XIII. Despre locul lui Dumnezeu şi că numai Dumnezeirea este necircumscrisă (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - Editura IBMBOR, 2005, pag. 48)

Sf Maxim Mărturisitorul:

"Deşii unii apuseni zic că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul, ei prin aceasta exprimă numai comunitatea de substanţă a Sfântului Duh cu Fiul, distingând că una este cauza atât a Fiului, cât şi a Duhului, adică Tatăl Se află către Unul în raport de naştere, către Altul în raport de purcedere."

sf Grigorie de Nazianz

"Tată este Tatăl şi El este fără de început fiindcă nu este din altul. Fiu este Fiul şi nu este fără de început, căci El este din Tatăl. Iar dacă iei începutul de la timp, atunci El este fără de început, căci Făcătorul timpurilor nu este sub timp. Duh Sfânt adevărat este Duhul, care de la Tatăl purcede, însă nu în felul Fiului, căci nu provine pe calea naşterii ci pe calea purcederii." (Sfântul Grigorie de Nazianz - Cuvântarea 39, fragm. 12)

sf Vasile cel mare:

Unul este şi Duhul Sfînt, enunţat de asemeni separat, dar unit cu Tatăl cel unic prin Fiul cel unic, Care completează prea Sfînta şi fericita Treime. Intimitatea Sa cu Tatăl şi Fiul o vădeşte foarte clar faptul că n-a fost rînduit printre creaturi, ci aparte, pentru că El nu este o (creatură) dintre cele mai multe, ci unul (creator). După cum Tatăl este Unul şi Fiul este Unul, la fel şi Duhul Sfînt Unul este. Prin urmare, atît de departe se găseşte faţă de natura creată, pe cit de departe se află Cel ce este unic faţă de creaturile cele ce sînt multe (la număr); este atît de unit cu Tatăl şi Fiul, pe cît de unită este celula de celulă. Şi nu se vede numai de aici că participă la firea (lui Dumnezeu), ci şi din faptul că se spune (despre El) că este «din Dumnezeu»; nu după cum provin de la Dumnezeu toate (creaturile), ci provine din Dumnezeu (ca Dumnezeu), nu prin naştere ca Fiul, ci ca suflare a gurii Sale. (Sfântul Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, PSB 12, Editura IBMBOR, 1988)

Întrebîndu-ne dacă bunurile care urmează a fi împărtăşite celor vrednici provin numai de la Duhul Sfînt, sîntem îndemnaţi în acelaşi timp de Sfînta Scriptură să credem că autorul şi cauza împărţirii bunurilor pe care Duhul le lucrează în noi este numai Dumnezeu Fiul cel Unul-Născut. Căci «toate prin El s-au făcut» şi «prin El sînt aşezate toate», după cum ne-a învăţat însăşi Sfînta Scriptură. Şi iarăşi, ori de cîte ori ne ridicăm pînă la această idee, duşi fiind de mîna unui inspirat de sus, înţelegem că toate lucrurile au fost aduse la viaţă din nimic, dar că ele nu de fiecare dată vin de la aceeaşi putere fără început, ci mai presus de toate există o Putere care subzistă fără să fi fost născută vreodată, fiind fără început şi Care-i cauza cauzei a tot ce există. Căci într-adevăr, din Tatăl se naşte Fiul, prin Care au fost făcute toate şi de Care e subînţeles inseparabil şi Duhul Sfînt, căci nu poţi ajunge să te gîndeşti la Fiul fără să fi fost mai întîi luminat de Duhul. Deci întrucît Duhul Sfînt, din Care izvorăşte asupra creaţiei orice împărţire de bunuri, e în strînsă legătură pe de o parte cu Fiul, cu Care îl şi concepem în chip imediat, dar pe de altă parte e strîns legat şi de Tatăl (Care e cauza Lui, căci din El purcede) judecînd-o după ipostas, însuşirea proprie a Duhului îl situează în urma Fiului şi împreună cu Fiul, dar fiinţa Şi-a luat-o prin purcedere de la Tatăl. Căci Fiul e Cel care face cunoscut şi pe Duhul Cel purcezător din Tatăl, ca unul Care fiind singur născut în chip unic a ieşit strălucind ca o lumină din Lumina cea nenăscută, aşa încît potrivit acestei însuşiri distinctive El nu se confundă nici cu Tatăl, nici cu Duhul Sfînt, ci se recunoaşte singur după însuşirea de care am vorbit. (Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Editura IBMBOR, 1988, Epistola 38)

[Decebal]

În prealabil postat de bogdan81

Expresia "prin Fiul", de care faceti atata caz, NU se refera la faptul ca Tatal este cauzatorul Duhului prin intermediul Fiului, asa cum interpretati dvs. Ca este asa se vede clar din faptul ca Sf. Ioan Damaschin, dupa ce spune ca Duhul purcede de la Tatal prin Fiul, revine si precizeaza clar ca Duhul purcede cauzal numai de la Tatal. Si din citatele pe care le-am dat eu se vede clar: parintii afirma ca singurul izvor al Fiului si Duhului este Tatal.

Şi la Vasile cel mare, şi la Maxim Mărturisitorul, şi la Ioan Damaschinul avem precizate chiar de către ei interpretarea doctrinei, anume că numai Tatăl este cauza purcederii Duhului; relaţia cu Fiul este că Duhul odihneşte în Fiul aşa cum spune Ioan Damaschinul, dar asta nu înseamnă că Duhul ar purcede şi din Fiul. Este evident că catolicii nu fac decât să răstălmăcească chiar interpretările Sfinţilor Părinţi Răsăriteni, când însă avem textele în faţă şi vedem şi noi ce spun ei, nu mai avem nevoie de răstălmăcirea interpretărilor.

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu putem vorbi despre "Filioque" fara a sublinia intelesul deosebit al formularilor in greaca si in latina. Din cate am inteles (eu necunoscand greaca) "ekporeusis" orienteaza "in spate", spre izvor, spre obarsie. Or, Tatal si numai Tatal este obarsia Duhului. El, Duhul Sfant, isi trage substanta dumnezeiasca de la Tatal singur.

Eroare.

In the name of the holy Trinity, Father, Son and holy Spirit, we define, with the approval of this holy universal council of Florence, that the following truth of faith shall be believed and accepted by all Christians and thus shall all profess it: that the holy Spirit is eternally from the Father and the Son, and has his essence and his subsistent being from the Father together with the Son, and proceeds from both eternally as from one principle and a single spiration. We declare that when holy doctors and fathers say that the holy Spirit proceeds from the Father through the Son, this bears the sense that thereby also the Son should be signified, according to the Greeks indeed as cause, and according to the Latins as principle of the subsistence of the holy Spirit, just like the Father.

And since the Father gave to his only-begotten Son in begetting him everything the Father has, except to be the Father, so the Son has eternally from the Father, by whom he was eternally begotten, this also, namely that the holy Spirit proceeds from the Son.

Sesiunea a VI-a a Sinodului de la Florenţa (1439), definiţia sinodului

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dimpotriva, "procedit", ca si toate alcatuirile care incep cu prepozitia "pro", orienteaza spre "in fata", dupa cum "pro-iect" inseamna "aruncat inainte".

Duhul "aruncat înainte"? Aruncat înainte unde? În spaţiu? În "preeternitate"? :))

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Asta au inteles Sfintii Parinti si asta pastreaza Biserica Catolica in sintagma, uitata de ortodocsi, "de la Tatal prin Fiul". De aceea orice enumerare a Persoanelor (Ipostasurilor) plaseaza invariabil pe Duhul in pozitia a treia, dupa Fiul.

Am văzut chiar din precizările şi interpretările lor ce credeau Sfinţii Părinţi Răsăriteni, aceia cu care în general catolicismul nu are nici în clin şi nici în mânecă.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dimpotriva, daca teoria ortodoxa cum ca Fiul nu are niciun rol in aparitia Duhului ar fi adevarata, pozitiile de precedenta dintre Fiul si Duhul ar fi comutative.

A avea un rol în apariţia Duhului nu înseamnă a şi purcede pe Duhul.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este greu de vorbit de "inainte" si de "dupa" in preeternitate, cand nu era Creatia si nici Timpul nu era. Si totusi, ne inchipuim ca, mai intai, Tatal singur L-a nascut pe Fiul. Erau doi, care si-au dat mana. Din aceasta atingere a Lor a aparut A Treia Persoana, care Isi trage dumnezeirea din Tatal, izvor ultim atat al vizibilelor cat si al invizibilelor. Imi vine greu sa cred ca Tatal L-ar fi generat pe Duhul daca nu era Fiul. Prin Fiul, cu Fiul si pentru Fiul L-a generat pe Datatorul de Viata. Eu imi inchipui ca odata, inainte chiar de creatia ingerilor (desi in vederea ei si a Lumii), Tatal i-a spus Fiului: "Iata, Fiule, toate Tie ti le dau. Inclusiv pe Mine. Si cand spun pe Mine, mai exact spun Acesta: Duhul Sfant, care va fi Duhul Tau".

Aşa şi este, e vorba doar despre o închipuire.

[Mihnea Dragomir]

In afara de afirmatia limpede a Sf Chiril al Alexandriei, potrivit caruia "Sf Duh purcede de la Tatal si de la Fiul", si alti Sfinti Parinti folosesc "Filioque". Iata, de exemplu, Crezul Atanasian, unul dintre Simbolurile de Credinta de importanta majora in Biserica Nedespartita, alaturi de Crezul de la Niceea (cu adaugirile ulterioare) de de Crezul Apostolic (numit de romano-catolici si "baptismal", fiindca il rostesc la Botez).

Astfel, Crezul Atanasian clarifica in mai mare amanuntime decat celelalte doua originea Persoanelor divine, invatand ca:
Tatăl de nimeni nu s-a făcut, nici zidit, nici născut.
Fiul din Tatăl singur e: nu făcut, nici zidit, ci născut.
Duhul Sfânt din Tatăl și din Fiul e: nu făcut, nici zidit, nici născut, ci purcezând.

Observam, deci, ca "a fi din Tatal singur" este insusire exclusiva a Fiului. Daca si Duhul Sfant ar fi tot "din Tatal singur", El s-ar reduce la A Doua Persoana. Aceasta este consecinta devierii fotiano-cerulariene: credinta in "Sfanta Doime".

Valoarea Crezului Atanasian in controversa "Filioque" este data si de aceea ca el dateaza din jurul anului 400, fiind asadar anterior cu aproape doua secole Sinodului de la Toledo, primul care da formulare dogmatica acestei invataturi dintotdeauna a Bisericii.

Dar care a fost primul dintre Sfintii Parinti, luati separat, care a afirmat clar doctrina Filioque, inainte chiar de Crezul Atanasian ? Din datele pe care le am, este vorba de Didim cel Orb. Despre el si despre ce ne transmite privind Duhul Sfant, intr-o postare viitoare.

[Decebal]

Aşa zisul Crez atanasian nu are nici cea mai mică legătură cu Sfântul Atanasie al Alexandriei, cel Mare. Este un text compus de latini şi pus pe seama Sfântului Atanasie pentru a se crea falsa impresie că un sfânt părinte răsăritean de înălţimea şi autoritatea teologică a lui Atanasie ar fi susţinut filioque. Chiar şi în acea pagină de pe "enciclopedia liberă" wikipedia se spune clar: "Literatura de dată mai nouă a stabilit că textul original este cel latin". Că sfântul Atanasie nu este autorul acelui aşa zis crez şi că este deci în mod eronat, fals şi tendenţios pus pe seama lui vedem şi de pe pagina franceză a wikipedia: "Le symbole d'Athanase, est aussi appelé Quicumque, de son premier mot, pour éviter la mention d'Athanase qui n'en est pas l'auteur mais à qui il fut attribué en domaine latin dès le VIe siècle et tout au long du Moyen Âge." Pe lângă acestea şi pagina engleză wikipedia confirmă că aşa zisul "crez atanasian" nu a fost şi nu este opera sfântului Atanasie: "This traditional attribution of the Creed to Athanasius was first called into question in 1642 by Dutch Protestant theologian G.J. Voss, and it has since been widely accepted by modern scholars that the creed was not authored by Athanasius." Alte argumente că aşa zisul crez atanasian nu este al lui Atanasie şi nu are nici o legătură propriu-zisă cu el: textul în original a fost scris în limba latină, pe când Atanasie a scris în greacă; nici sf Atanasie, nici vreunul dintre contemporanii săi nu fac nici cea mai mică referire la aşa zisul simbol atanasian; abordează probleme teologice care s-au dezvoltat după adormirea lui Atanasie, spre exemplu filioque, de unde vedem şi că Atanasie nu a fost un susţinător al filioque; a circulat în principal între creştinii apuseni, "paradoxal" nefiind recunoscut şi acceptat în creştinismul răsăritean; vehiculează începând undeva cu sec. VI, locul de origine fiind considerat sudul Galiei, teologia "simbolului" fiind considerată profund înrădăcinată în tradiţia augustiniană.

[MihaiG]

În prealabil postat de Decebal

Aşa zisul Crez atanasian nu are nici cea mai mică legătură cu Sfântul Atanasie al Alexandriei, cel Mare. Este un text compus de latini şi pus pe seama Sfântului Atanasie pentru a se crea falsa impresie că un sfânt părinte răsăritean de înălţimea şi autoritatea teologică a lui Atanasie ar fi susţinut filioque.

Domnul Dragomir NU A SUSTINUT ca autorul crezului atanasian ar fi Sfantul Atanasie al Alexandriei, deci va agitati degeaba.

In schimb, domnul Dragomir a sustinut ca aceasta marturisire de credinta dateaza dinainte de controversa filioque, si ca a fost acceptat si in Rasarit, cea ce este adevarat si o recunosc chiar si sursele pe care le-ati citat.