Probleme in famile

[Yasmina]

În prealabil postat de cezar_ioan

Desigur.
Din păcate e singurul lucru care merită să fie făcut mai întâi. Dacă vrem să ne trăim fiecare viaţa.

Când vorbesc de copil nu mă refer la ţâncii din parc (ei încă mai au o şansă) ci la toţi oamenii, în special la tinerii şi adulţii de azi, urmăriţi de părinţii lor de ieri. De lumea părinţilor lor, mai exact! De valorile ei corupte şi de erorile ei colosale, uluitoare.

Re-parentarea e un proces necesar pentru depăşirea tuturor neajunsurilor nevrotice (şi chiar mai rău), pentru dezvoltarea abilităţilor de a face faţă vieţii şi de a te bucura că eşti fiinţă umană, pentru construirea unui destin personal (unul care merită încercat, că de reuşit sau rodit nu stă în puterea noastră ci e darul lui Dumnezeu).

Inteleg...
Pai mai bine ne vorbiti despre re-parentare,in termeni concreti,profesionali.
Eu desigur,aud de acest proces pt prima data;ar fi interesant de aprofundat,mai ales ca avem de la cine.