Casatoria cu o persoana divortata

În prealabil postat de fallen

Nu a zis nimic despre pricipnile pt care femeia isi poate lasa barbatul (violenta, amenintari, alcoolism, etc)....

intradevar,nu a mentionat de acestea,tocmai de aceea sunt soti care rabda muceniceste si de multe ori il aduc pe celalalt pe calea cea buna,totusi sunt si situatii exceptionale cand e "permis" divortul,chiar daca nu e din pricina adulterului.parintele Nicolae Tanase povestea ca a venit la el o mama cu copii sai...erau toti stropiti cu benzina,barbatul vroia sa le dea foc.Doamne fereste de astfel de situatii,din pacate se intampla foaste des.

În prealabil postat de guardian knight

1). pe primul plan se afla prostia sau lipsa de minte in alegerea partenerului cel mai potrivit, astfel incat sa nu se ajunga la divort .(multi isi aleg partenerul numai dupa impresia pur fizica, neglijand multe aspecte ale caracterului care pot trezi suspiciuni : inclinatie spre violenta, bautura, minciuna sau curvie !)

nu e intotdeauna asa.din pacate,exista cazuri cand el/ea se schimba radical dupa casatorie.chiar eu am in familie un caz.el a inceput sa bea din ce in ce mai mult pana a devenit alcoolic,astfel ca nevasta lui l-a parasit.e adevarat,trebuie multa atentie atunci cand iti alegi partenerul,dar niciodata nu e nimic sigur,lucrurile se pot schimba in viitor.

[Parascheva16]

În prealabil postat de maria-15

.Parintele Nicolae Tanase povestea ca a venit la el o mama cu copii sai...erau toti stropiti cu benzina,barbatul vroia sa le dea foc.Doamne fereste de astfel de situatii,din pacate se intampla foaste des.

Parintele Tanase a povestit treaba asta intr-o conferinta/inregistrare? Daca da, cum se numeste caci as dori sa o ascult!

este vorba despre un interviu luat parintelui si publicat in FAMILIA ORTODOXA(un numar mai vechi,cred ca de anul trecut).

[Parascheva16]

În prealabil postat de maria-15

este vorba despre un interviu luat parintelui si publicat in FAMILIA ORTODOXA(un numar mai vechi,cred ca de anul trecut).

Multumesc! Am sa caut in Fam.Ortodoxa. :)

[AGabriela]

Dar ferirea de nastere de prunci este un motiv real de divort?

P.S: Mentionez ca nu sunt eu in aceasta situatie ci un bun prieten din adolescenta (fac aceasta precizare deoarece am intalnit comentarii ce ma acuzau desi am precizat de la inceput). Cat despre parerea duhovnicului meu o stiu insa caut si alte pareri. Oare gresesc cu ceva?

Multumesc

În căsătorie problemele nu se tratează individual. Cei doi au împreună o problemă dacă unul din ei nu are în vedere mântuirea. Dacă celălalt o caută, însă, fiind una cu celălalt „în Hristos și în Biserică”, nu poate să o caute doar pe a sa proprie.
Mă tem ca nu cumva să caute să-și împace conștiința cu motive „canonice”, în care să-și transfere responsabilitatea divorțului.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AGabriela

Dar ferirea de nastere de prunci este un motiv real de divort?

Da. In practica catolica, aceasta ar putea fi o cauza de declarare a nulitatii casatoriei (CIC, canonul 1096). Mai general spus, sotul care, in raspar cu dorinta celuilalt sot, nu doreste copii nu si-a dat consimtamantul informat la casatorie, definita ca uniune intre un barbat si o femeie in vederea nasterii si cresterii copiilor. Avem, deci, consimtamant viciat. Pe de alta parte, trebuie observat ca, de multe ori, este si vina preotului aici, care incheie o astfel de "casatorie" fara sa se asigure ca mirii au inteles ce inseamna casatoria si care este principalul ei scop. Astfel, preotii cedeaza de multe ori prea usor la presiunea mirilor, nasilor, celorlalti nuntasi, care se grabesc, spun ca au facut deja pregatirile de nunta, neintelegand ca pregatirea de casatorie inseamna, de fapt, in primul rand catehizarea sotilor cu privire la Sacramentul Casatoriei si viata in comun.

Eu, daca as fi episcop si as declara nulitatea unei asemenea casatorii in care unul dintre soti nu a inteles rostul casatoriei, m-as interesa cine este presbiterul care a incheiat-o si as cere sa imi descrie cu amanuntul cum face pregatirea mirilor pentru casatorie, de vreme ce ei nu au stiut ce este aceea.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai general spus, sotul care, in raspar cu dorinta celuilalt sot, nu doreste copii nu si-a dat consimtamantul informat la casatorie, definita ca uniune intre un barbat si o femeie in vederea nasterii si cresterii copiilor. Avem, deci, consimtamant viciat. Pe de alta parte, trebuie observat ca, de multe ori, este si vina preotului aici, care incheie o astfel de "casatorie" fara sa se asigure ca mirii au inteles ce inseamna casatoria si care este principalul ei scop. Astfel, preotii cedeaza de multe ori prea usor la presiunea mirilor, nasilor, celorlalti nuntasi, care se grabesc, spun ca au facut deja pregatirile de nunta, neintelegand ca pregatirea de casatorie inseamna, de fapt, in primul rand catehizarea sotilor cu privire la Sacramentul Casatoriei si viata in comun.

Eu, daca as fi episcop si as declara nulitatea unei asemenea casatorii in care unul dintre soti nu a inteles rostul casatoriei, m-as interesa cine este presbiterul care a incheiat-o si as cere sa imi descrie cu amanuntul cum face pregatirea mirilor pentru casatorie, de vreme ce ei nu au stiut ce este aceea.

De acord întru totul.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AGabriela

Cat despre parerea duhovnicului meu o stiu insa caut si alte pareri. Oare gresesc cu ceva?

Nu, dacă duhovnicul are păreri.
Dacă duhovnicul acceptă să stea la taifas şi să îşi dea cu părerea, problema e în primul rând a duhovnicului. Mă tem, însă, că mai degrabă consideraţi "părere" ceea ce e de fapt sfântă poruncă a Domnului, pe care cred că v-a reamintit-o şi, probabil, v-a tâlcuit-o părintele duhovnic.

Pe de altă parte, catehismul ortodox e la îndemâna tuturor. Nu avem nici o scuză că nu ne cunoaştem credinţa.

În definitiv, de ce vă preocupă atât de mult problema unui fost prieten din adolescenţă? Nu ar trebui mai degrabă să îl preocupe pe el însuşi?...

Ne puteţi spune care e motivul pentru care aţi deschis acest subiect? De unde vine frământarea de care pomeniţi în prima postare? Nu vă fie cu supărare...

[Florinvs]

Aici sunt doua aspecte:

-cel strict religios/dogmatic, unde un preot (adica cineva care cunoaste foarte bine dogma crestina) trebuie sa discute;

-cel omenesc, al relatiilor sociale in general.
Aici chestiunea este un pic mai complicata. Evident ca ar fi ideal si de dorit ca prima casatorie sa fie si singura, romanul avand si o vorba in acest sens ""prima dragoste nu se uita niciodata""!
Totusi, daca doi oameni care au divortat anterior (din motive mai mult sau mai putin intemeiate), constata la un moment dat ca i leaga sentimente adevarate, nu vad de ce nu s-ar recasatori!
Oricum, nu exista o "reteta"" universal valabila, aceste chestiuni- foarte delicate- trebuind tratate de la caz la caz!
Un preot duhovnic ori alti apropiati (prieteni, cunostiinte, etc) pot da unele sfaturi bine intentionate si folositoare, insa numai cei doi pot lua o decizie, deoarece numai ei doi pot cunoaste sentimentele care i leaga sau nu.