Lupta cu pacatele straine

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Demetrius

7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.(Mt18,8)

Mai demult am făcut un lucru groaznic, care m-a aruncat jos de tot, departe de Dumnezeu. Am contribuit la împrăștierea filmelor interzise [orișicui] și acum nu mai pot face nimic să opresc copierea lor prin internet.

Mă rog uneori Lui Dumnezeu să le șteargă cumva, dar numai la Judecata de Apoi voi ști cît rău am făcut prin faptele mele lipsite de rațiune. Adeseori mă lupt cu gîndul deznădejdii că asta mă va trimite într-o veșnicie tristă, dar încă mai am speranță în mila Domnului.

Da, vai celor care smintesc și prin care se pierd suflete. Păcatele de genul share la pornografii sînt mai grave ca însăși curvia.

Referitor la a opri de la păcat un prieten necredincios, cred că singura soluţie este rugăciunea pentru el. Căci dacă e necredincios, aşa cum cunosc eu unii, menţionarea noţiunii de păcat îl îndepărtează şi mai mult de Dumnezeu şi de biserică - căci vede în acestea doar interdicţii, oprelişti şi pedepse. Eu încerc să le spun că Dumnezeu este Cel Bun care ne ocroteşte şi ne primeşte atunci când suntem în nevoie sau în durere sau în necaz. Nu că aş fi avut vreun succes până acum, căci interlocutorii mei sunt minţi "ultraraţionale" care aduc în discuţie bolile, războaiele şi alte suferinţe pe care Dumnezeu le îngăduie în lume.
Aşa că nu mă văd în rolul de "moralist".
Poate prin rugăciune şi, să zicem, puterea exemplului, să se urnească ceva şi în ei. Sau printr-un ajutor pe care îl pot oferi la vreme de necaz; un răspuns bun, dacă sunt întrebată. Dar o replică de genul "ai grijă, ăsta e păcat", ne va îndepărta unii de alţii. În cazul concret al prietenilor/ colegilor mei necredincioşi...

[Yasmina]

În prealabil postat de Annyta

Referitor la a opri de la păcat un prieten necredincios, cred că singura soluţie este rugăciunea pentru el. Căci dacă e necredincios, aşa cum cunosc eu unii, menţionarea noţiunii de păcat îl îndepărtează şi mai mult de Dumnezeu şi de biserică - căci vede în acestea doar interdicţii, oprelişti şi pedepse. Eu încerc să le spun că Dumnezeu este Cel Bun care ne ocroteşte şi ne primeşte atunci când suntem în nevoie sau în durere sau în necaz. Nu că aş fi avut vreun succes până acum, căci interlocutorii mei sunt minţi "ultraraţionale" care aduc în discuţie bolile, războaiele şi alte suferinţe pe care Dumnezeu le îngăduie în lume.
Aşa că nu mă văd în rolul de "moralist".
Poate prin rugăciune şi, să zicem, puterea exemplului, să se urnească ceva şi în ei. Sau printr-un ajutor pe care îl pot oferi la vreme de necaz; un răspuns bun, dacă sunt întrebată. Dar o replică de genul "ai grijă, ăsta e păcat", ne va îndepărta unii de alţii. În cazul concret al prietenilor/ colegilor mei necredincioşi...

Atitudinea va face diferenta aici.
Nu trebuie sa faci pe moralizatorul,predicand de sus si spunandu-le altora ca tu te-ai pocait,deci Il tii pe Dumnezeu de un picior,ci doar sa le arati ca-ti pasa de soarta lor ca si de a ta,daca nu mai mult!
Si aici puterea exemplului personal isi va spune cuvantul,este cam nepotrivit ca eu sa fiu o fumatoare inraita,alcoolica sau dependenta de droguri si sa predic altora abstinenta vizavi de aceste stimulente.Desi teoretic poate fi si asta posibil.Eu stiu ca ma aflu pe un drum pierzator,sunt prea slaba sa ma opun tentatiilor insa cu sinceritate ii sfatuiesc pe altii sa stea departe de alcool si droguri,deoarece imi cunosc suferintele.
Prietenii,cunostiintele,se pot supara temporar dar mai apoi iti pot chiar multumi ca ai deschis discutia si nu ai trecut indiferent mai departe.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Yasmina

Atitudinea va face diferenta aici.
este cam nepotrivit ca eu sa fiu o fumatoare inraita,alcoolica sau dependenta de droguri si sa predic altora abstinenta vizavi de aceste stimulente.Desi teoretic poate fi si asta posibil.

Nu teoretic , ci practic sunt destui de astfel de "propovaduitori " , inclusiv pe acest forum .Mult jigodism se afla in "doctorul" ce "propovaduieste" despre pericolul fumatului sau despre consumul de alcool si consecintele lui , iar el insusi este un fumator si un alcoolic inrait !
Da , intai sa ne curatam pe noi , apoi sa trecem la propovaduit , dar sti cum e , draga Cristina , "hotul striga hotul "si cate si mai cate . . .!
O seara si o noua saptamana linistita !

[cristiboss56]

În prealabil postat de Yasmina

Atitudinea va face diferenta aici.
.

Te rog frumos sa citesti un cuvant al Parintelui Staniloae , de mare folos noua tuturor :

"Cel smerit îşi taie nu numai voia mândriei sale, ci şi voia mândriei celuilalt.

Cine se smereşte înaintea altuia, tăindu-şi voia sa de a se arăta mai presus decât acela, îl face şi pe acela să-şi taie voia lui de a se arăta mai presus decât el. Astfel, cel smerit îşi taie nu numai voia mândriei sale, ci şi voia mândriei celuilalt.
Nu se taie voia altuia printr-o superioritate de putere lumească, ci prin voia smereniei proprii care atrage după sine smerenia altuia, aşa cum smerenia lui Hristos atrage după sine smerenia noastră."

[cristiboss56]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Păcatele de genul share la pornografii sînt mai grave ca însăși curvia.

Asa este , caci multe suflete cad astfel , e lucrarea facuta cot la cot cu dracul , o lucrare groaznica care are ca rezultat , acolo unde este duhovnic adevarat , oprirea a multi ani de la Sfanta Impartasanie !

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cristiboss56

Asa este , caci multe suflete cad astfel , e lucrarea facuta cot la cot cu dracul , o lucrare groaznica care are ca rezultat , acolo unde este duhovnic adevarat , oprirea a multi ani de la Sfanta Impartasanie !

Ce să-i transmit duhovnicului, cîți ani să-mi dea?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ce să-i transmit duhovnicului, cîți ani să-mi dea?

Cum sa numesc "raspunsul " tau ?
-obraznicie
-impertinenta
-lipsa de simtire (nesimtire )
Poate toate la un loc , si mult mai mult de atat , caci pacatul pedofiliei si al pornografiei nu-i de luat in ras si in batjocura , mai ales ca ai smintit multi copii , iar asta greu apasa deagul tatii , caci uiti si de acea mica diferenta de ani dintre noi ( 22 ) , si iei in ras osanda si sminteala adusa celor mici , draga Haisam Ionut , sau poate in tara voastra astfel de pacate strigatoare la cer sunt folare la ureche , ceva obisnuit transmis din neam in neam !

Un cuvant a lui :Gheron Iosif Isihastul :
Ai grijă de tine, ca nu cumva prin puţinul plăcerii celei amare să amărăşti atât pe Bunul Dumnezeu. Este pizma satanei, care urăşte pe cel căruia Hristos îi deschide ochii sufletului.
Trezeşte-te deci, dragul meu copil, şi ai grijă de tine.
Acela vede ceea ce tu nu vezi. Hristos, Cel Multmilostiv, încearcă sa-ţi deschidă ochii sufletului.
O, cât de bun este!
Iar cel viclean, care vede aceasta, încearcă sa-ţi inchidă ochii prin plăcerea cea amară.
Nu înceta să strigi numele lui Hristos. La fiecare răsuflare a ta rosteşte dumnezeiescul nume, chiar dacă mintea iţi umblă aiurea. Nu te nelinişti.
Această permanentă grijă şi dorinţă neîncetată de a-L căuta Îl vor atrage şi va veni singur ca să te vadă şi va izvorî în inima ta un izvor de apă rece care va striga neîncetat : "Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ma"! Atunci te vei bucura fără întrerupere de vocea şi dulceaţa Stăpânului Hristos.
Ai grijă numai şi teme-te, fugi de pacat; păcatul cade ca mana şi topeşte totul.
Cele despre care îmi scrii sunt semne că te cercetează Dumnezeu. Este prima cercetare a lui Dumnezeu pentru orice pacatos care se pocaieşte, care se întoarce la Dumnezeu. Îngrijeşte-te să te curăţeşti cu spovedanie curată. Nu lăsa înlauntrul tău nici un fel de necuraţie a păcatului, pentru ca să nu mai aibă vrajmaşul motiv să te biruie.
Omul, fiul meu, nu poate sa facă nimic singur; nu a avut, nu are şi nu va avea niciodată puterea sa săvârşească ceva bun fără să fie umbrit cu putere de sus de Dumnezeu. Orice gând bun, orice mişcare bună a cugetului este lucrare a harului lui Dumnezeu. Dacă ai putea lucra ceva fără trupul tău, atunci ar însemna că acela este lucrul tău, dar dacă săvârşeşti cu trupul, trupul este creat de Dumnezeu. Dăcă poti gândi ceva fără minte, este al tău gândul, dar dacă o faci cu mintea, mintea este creată de Dumnezeu.
Prin urmare, omul nu are nimic; toate încep de la Dumnezeu şi sfârşesc la Dumnezeu.
(Gheron Iosif Isihastul - Mărturii din viaţa monahală)

Dumnezeu sa te lumineze , Haisam si mai cu seama sa te : IERTE

[cristiboss56]

Daca tot ai luat in bascalie problema cu Sfanta Impartasanie si Duhovnicul , iti propun sa-l "asculti " , daca vrei bineanteles , pe Parintele Paisie si sa tragi singur concluzile ce se impun , lasand la o parte neseriozitatea si lipsa de simtire cu care bravezi continuu !
Deci , domnule Haisam I. :


"Să nu-l odihnim pe aproapele în patimile lui"

Scopul este cum ne vom odihni în rai, nu cum ne vom odihni pe pământ.


- Părinte, atunci când vreo oarecare femeie ne spune: "Nu m-a înţeles duhovnicul", ce trebuie să-i spunem noi?
- Spuneţi-i: "Nu cumva tu nu l-ai ajutat să te înţeleagă? Nu cumva greşeala este a ta?". În aceste cazuri trebuie să-i faceţi probleme de conştiinţă aproapelui, să nu-l îndreptăţiţi uşor. Lucrurile sunt foarte fine. Sunt oameni şi situaţii care chiar şi pe duhovnic îi încurcă.
- Şi dacă ne spune că nu o odihneşte duhovnicul ei?
- Nu cumva este vinovată şi ea pentru că nu o odihneşte, nu cumva cere ca duhovnicul s-o odihnească după voia ei? Să presupunem că cineva este nepăsător faţă de familia lui şi are mereu certuri cu femeia sa. Vrea să se despartă de ea şi vine la mine şi mi se plânge cu pretenţia să fiu de partea lui, ca să-i distrug familia. Dacă îi spun: "Tu eşti vinovat în toată istoria aceasta", şi nu-şi conştientizează vinovăţia sa, va spune că nu l-am odihnit. Adică unii spun: "Nu m-a odihnit duhovnicul", pentru că acela nu le spune să facă ceea ce ar fi vrut ei.
Dacă duhovnicul îndreptăţeşte patimile fiecăruia, se poate să-i odihnească pe toţi, dar oamenii nu se ajută aşa. Dacă este vorba să-l odihnim pe fiecare în patimile lui, atunci să-l odihnim şi pe diavolul. Vii, de pildă, tu şi îmi spui: "Sora cutare mi-a vorbit urât". "Ei, nu da importanţă la asta", îţi spun, şi te odihnesc. După puţin vine sora aceea şi-mi spune despre tine: "Sora cutare a făcut cutare şi cutare". "Ei, îi spun, bine, dar nu o ştii cine este? Nu le lua în serios". Am odihnit-o şi pe ea. In felul acesta pe toţi îi odihnesc, dar îi şi împiedic pe toţi. Corect însă este să-ţi spun: "Vino încoace! Pentru a-ţi vorbi sora astfel, înseamnă că ai făcut ceva", şi astfel îţi vei simţi vinovăţia şi te vei îndrepta. Pentru că din clipa în care îţi vei simţi vinovăţia, toate vor merge bine. Odihna adevărată vine atunci când omul se aranjează corect.
Scopul este cum ne vom odihni în rai, nu cum ne vom odihni pe pământ. Sunt unii duhovnici care odihnesc gândul aproapelui şi apoi acela spune: "Foarte mult m-a odihnit duhovnicul meu", dar rămâne neîndreptat, în timp ce ar trebui să-l ajute pe om sa-şi afle cusururile lui, să se îndrepte şi în continuare să-l povăţuiască în acest sens. Numai atunci vine adevărata odihnă. Faptul de a odihni pe celălalt în patimile lui nu constituie un ajutor; pentru mine aceasta este o crimă.
Pentru ca duhovnicul să poată ajuta doi oameni care au legătură între ei, trebuie să aibă legătură cu amândoi. Atunci când ascultă, de pildă, gândurile a doi oameni care au neînţelegeri, trebuie să cunoască ambele suflete, pentru că fiecare poate prezenta subiectul aşa cum îl înţelege el. Şi să primească să le rezolve neînţelegerile lor numai dacă şi aceia acceptă să le rezolve potrivit cu Evanghelia, deoarece toate celelalte feluri de rezolvări sunt o continuă durere de cap şi trebuie mereu aspirine. Apoi să-l pună pe fiecare la locul său; să nu-l îndreptăţească pe nici unul. Să-i spună fiecăruia cusururile lui, astfel încât cioplind o strâmbătură, se ciopleşte şi cealaltă şi astfel se înţeleg şi se unesc.
Singurul bine pe care îl am este acesta: niciodată nu îndreptăţesc pe nimeni, chiar dacă nu este vinovat. Atunci când, de pildă, vin femei şi îmi spun că au probleme în familie şi că bărbatul este vinovat, le dojenesc pe femei. Atunci când vin bărbaţi şi se plâng de femeile lor, îi dojenesc pe bărbaţi. Nu le odihnesc gândul, ci fiecăruia îi spun strâmbăturile lui, îi spun fiecăruia ceea ce îi trebuie ca să poată fi ajutat. Altfel, pleacă odihnit unul, pleacă odihnit şi celălalt, şi acasă se încaieră între ei. "A avut dreptate spunându-mi aşa despre tine!". "Dar mie, ştii ce mi-a spus despre tine?". Vreau să spun că pe nimeni nu odihnesc în patimile lui. Pe mulţi chiar îi cert destul de tare – fireşte, spre, binele lor – dar pleacă astfel cu adevărat odihniţi. Se poate să plece şi amărâţi, dar înlăuntrul lor îşi dau seama că eu m-am amărât mai mult decât ei.
- Părinte, unii simt o siguranţă atunci când îi certaţi.
- Da, pentru că nu cert pe nimeni aşa, sec. Îi voi spune că are nişte însuşiri bune, pe care să le pună în valoare, dar şi cusururile cutare, pe care să le îndrepte.
Când nu-i spui adevărul, atunci în clipa când nu este linguşit înnebuneşte.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoinţa Duhovnicească)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cristiboss56

caci pacatul pedofiliei si al pornografiei nu-i de luat in ras si in batjocura , mai ales ca ai smintit multi copii , iar asta greu apasa deagul tatii , caci uiti si de acea mica diferenta de ani dintre noi ( 22 ) , si iei in ras osanda si sminteala adusa celor mici

Nu-mi pune în cîrcă indiferența părinților care-și lasă copiii în fața calculatoarelor legate la internet încă din clasele primare.

În prealabil postat de cristiboss56

Dumnezeu sa te : IERTE

Dumnezeu m-a iertat deja. Tu poți să mă ierți?