O marturisire tulburatoare

[Parascheva16]

În prealabil postat de N.Priceputu

Însă cei care fac parte din Oastea Domnului nu sunt neoprotestanți, ci ortodocși. Unul dintre cei mai însemnați reprezentanți ai acestei mișcări este părintele Vasile Mihoc.

P.S. Am citit acum mai atent: e vorba de unele fracțiuni, care se pare că s-au rupt de Biserică.

De ce canta in Biserica cu organe muzicale? Doar stiu canoanele daca sunt ortodocsi!
In manualul de Sectologie sunt trecuti ca si grupare cu tendinte centrifuga in BO.

" 13. Gruparea separatistă sau cea cu tendinţă centrifugă – se constituie din acei credincioşi care, afiliaţi unei Biserici, confesiuni sau cult, se consideră cei mai îndreptăţiţi să introducă unele reforme, inovaţii etc. sau se opun reformelor promovate de gruparea de bază, ţinând cu rigoare vechile rânduieli. Ex.: Petrache Lupu (Maglavit), Ucenicii Sf. Ilie, Noul Ierusalim. Grupări cu tendinţă centrifugă: Oastea Domnului, Visarioniştii.
(p.7)"

@Nastya Mai citeste odata ce am spus si in ce context. Nu am spus nicaieri ca sa nu iubesti oamenii de alte confensiuni, ci am spus sa nu ne dam cu ecumenismul de dragul iubirii omenesti si sa nu e bine sa nu marturisim invatatura ortodoxa in numele iubirii, care se tot flutura cand vine vb. cine deine Adevarul si cine ba. (sau e bine sa incalci invatatura ortodoxa de dragul iubirii omenesti?)

În prealabil postat de Parascheva16

De ce canta in Biserica cu organe muzicale? Doar stiu canoanele daca sunt ortodocsi!
In manualul de Sectologie sunt trecuti ca si grupare cu tendinte centrifuga in BO.

" 13. Gruparea separatistă sau cea cu tendinţă centrifugă – se constituie din acei credincioşi care, afiliaţi unei Biserici, confesiuni sau cult, se consideră cei mai îndreptăţiţi să introducă unele reforme, inovaţii etc. sau se opun reformelor promovate de gruparea de bază, ţinând cu rigoare vechile rânduieli. Ex.: Petrache Lupu (Maglavit), Ucenicii Sf. Ilie, Noul Ierusalim. Grupări cu tendinţă centrifugă: Oastea Domnului, Visarioniştii.
(p.7)"

Nu știu cum cântă în biserică, însă o tendință centrifugă cred că unii dintre ei o au. Iar alții, după cum înțeleg, chiar s-au despărțit de Biserică.

Părintele Bartolomeu Anania avea cuvinte bune pentru Oastea Domnului, și se pare că din ea au făcut parte preoți buni și foarte buni.

Nu e de condamnat faptul că un preot, văzând superficialitatea credinței multora, s-a simțit dator să nu lase lucrurile așa și să îi determine să se adune seara în biserică, în loc de cârciumă unde obișnuiau să petreacă.

Nu le cunosc acum starea, nu știu câți dintre ei sunt în pericolul de a se desprinde de Biserică, însă cei din Biserică nu trebuie doar să-i condamne, ci să vadă grava suferință în care se află credința noastră ca popor și să îndrepte lucrurile.

<<Eu am cunoscut Oastea Domnului nu atât ca organizaţie, ci mai mult prin intermediul unor oameni reprezentativi. Eram proaspăt intrat la Patriarhie, în toamna anului 1948; deci se instalase regimul comunist. Nu ştiu dacă la acea vreme Oastea Domnului era sau nu formal interzisă, dar ştiu că l-am cunoscut la Bucureşti pe Lascarov Moldovanu, care a fost un mare intelectual şi un mare animator al Oastei Domnului şi care, cu îngăduinţa Patriarhului Iustinian, mergea în Biserica Sf. Spiridon şi vorbea credincioşilor la anumite ore, în afara spaţiului liturgic. Aşa am luat cunoştinţă, mai mult, cu Oastea Domnului, înainte de a o cunoaşte din literatură şi din mărturii directe.

Am stat în închisoare cu oameni care făceau parte din Oastea Domnului şi care, realmente, sufereau pentru credinţă. Nu le mai ţin minte numele. În închisoare, de multe ori, stai doar câteva ceasuri cu cineva într-o celulă şi se fac schimbările.

În ceea ce mă priveşte, sigur că sunt un sprijinitor al Oastei Domnului şi, în sensul creştin al cuvântului, sunt mândru că am intervenit de mai multe ori în favoarea ei. Pentru că Oastea Domnului a fost şi se găseşte încă sub semnele unor controverse din partea unora care n-o înţeleg suficient. Care mai mult se tem de ea decât o iubesc. Aşa încât şi în Sf. Sinod am pledat pentru ca Oastea Domnului să funcţioneze sub umbrela ocrotitoare, sub binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, am intervenit ca săptămânalul <<Iisus Biruitorul>> să poată apărea cu binecuvântarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Totodată, am încurajat şi activitatea părintelui Vasile Mihoc, admirabilul profesor de Noul Testament de la Facultatea de Teologie din Sibiu, cel care este, într-un fel, duhovnicul şi îndrumătorul Oastea Domnului.

Am cunoscut pe conducătorii Oastei Domnului la câteva şedinţe pe care le-am avut, în special când s-a ivit grupul dizident al lui Suciu, şi am intervenit puternic să despărţim apele. Pentru că, la un moment dat, din cauza grupului Suciu începuse să se creeze o stare de confuzie. Şi eu am fost întotdeauna de principiul că un dialog real între două sau mai multe entităţi se face numai pe baza unor identităţi precise, bine definite.
Aşa încât, din oficiul şi răspunderea pe care le am, încurajez activitatea fraţilor ostaşi, sunt în legătură permanentă cu ei, îi văd şi în timpul anului, nu numai când vin cu grămada să mă colinde de Crăciun – vin câte 120 – 140 şi îmi face foarte-foarte mare plăcere să îi văd. Oameni liniştiţi, cumsecade şi care îşi propun, prin liber-consimţământ, să ducă o viaţă creştină mai elevată, mai controlată, şi deci călăuzitoare către mântuire. [...]>>

ÎPS Bartolomeu ANANIA, Mitropolitul Vadului, Feleacului si Clujului – fragment din “Omoforuri – Arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române, despre Oastea Domnului”, Editura Agnos -Sibiu.
http://www.oasteadomnului.ro/2012/ip...astea-domnului

<<Oastea Domnului este cunoscuta in Biserica Ortodoxa Romana ca fiind o asociatie religioasa controversata. Unii oameni ai Bisericii (ierarhi, preoti, laici) o accepta, fac parte din ea si o sustin, in timp ce altii sunt rezervati in privinta ei. Oastea Domnului a aparut ca o miscare de emancipare a vietii religioase a ortodocsilor romani, in spirit traditionalist, axata pe coordonarea activitatii crestinilor practicanti (apostolat laic si voluntariat duhovnicesc).

Activitatea misioana a Oastei Domului a inregistrat atat aspecte pozitive, cat si complicate controverse si ispite, asupra carora s-au aplecat, cu rabdare si jertfelnicie, atat slujitorii Bisericii, cat si credinciosii Oastei Domnului.

Atata vreme cat este controlata de Biserica, miscarea in sine are un rol benefic: ajuta ierarhia in munca pastoral-misionara. Nu putem putem trece insa cu vederea nici faptul ca, acolo unde autoritatea bisericeasca a lipsit, s-au inregistrat cazuri de desprindere a Ostasilor de la Ortodoxie sau trecerea lor la anumite culte. Cultele neoprotestante care activau in Romania in perioada interbelica si-au intetit propaganda, incercand sa prezinte Oastea Domnului ca fiind o incercare de reforma de tip protestant in sanul Bisericii Ortodoxe Romane, pe de-o parte, si sa-i ademeneasca pe Ostasi sa treaca la ele, pe de alta parte.

De asemenea, multi dintre cei care au aderat la Oastea Domnului au facut-o intr-un spirit protestant. De aici si atitudinea rezervata a unor oameni ai Bisericii fata de Oastea Domnului, ce le apare mai degraba ca un amestec de Ortodoxie si sectarism. Potrivit lor, chiar si in zilele noastre, adunarile Oastei Domnului inca mai prezinta o influenta vadita in spirit neoprotestant, fapt remarcat mai ales in cantecele, rugaciunile si predicile lor.>>
http://www.crestinortodox.ro/religie...ui-125463.html

<<Oastea Domnului este o mișcarea din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat ființă în anul 1923, la inițiativa Preotului Iosif Trifa.

După definiția pe care i-a dat-o Părintele Iosif Trifa, Oastea Domnului este „Aflarea și
vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”.

După 1948 mișcarea a fost trecută de regimul comunist în ilegalitate, iar în 1990 „Oastea Domnului” a fost reabilitată de Statul Român și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe.
În zilele noastre, Oastea Domnului are sediul administrativ la Sibiu, unde dispune de Editură, Librărie și tipografie proprie. Aici se tipărește, cu binecuvîntarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săptămînalul „Iisus Biruitorul” având ca supliment revista pentru tineri „Timotheos”.

Oastea Domnului este condusă de un Sfat Frățesc Operativ din care fac parte aproximativ 30 de membri, reprezentanți ai zonelor.
Oastea Domnului este prezentă aproape pe tot teritorul României dar și dincolo de granițele ei. Activitatea Oastei Domnului are ca bază așa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mișcare fac parte și numeroși clerici.

Întîlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri frățești, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învățătură și de mărturisire duhovnicească, cateheze și activități pentru copii și tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate socială în penitenciare, așezăminte sociale și umanitare.
Pr. Ioan Bria, reputat profesor și teolog ortodox, cunoscând și apreciind activitatea Oastei Domnului, a ilustrat plastic adunările Oastei Domnului cu conceptul: „Liturghia de după Liturghie”.

"Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut și trăiește sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frățietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învățăturile Bibliei și ale Bisericii.
Ne trudim doar să ieșim din comunul vieții, să creștem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenție dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut și nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata ființa, regulile existente ale Bisericii..." - fragment din Moțiunea din 12 septembrie 1937 (cu valoare de testament și hotărîre în legătură cu poziția și rolul Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă).>>
http://ro.wikipedia.org/wiki/Oastea_Domnului

@Parascheva16


Dumneavoastra imi spuneti: <<Mai citeste odata ce am spus si in ce context. Nu am spus nicaieri ca sa nu iubesti oamenii de alte confensiuni, ci am spus sa nu ne dam cu ecumenismul de dragul iubirii omenesti si sa nu e bine sa nu marturisim invatatura ortodoxa in numele iubirii, care se tot flutura cand vine vb. cine deine Adevarul si cine ba. (sau e bine sa incalci invatatura ortodoxa de dragul iubirii omenesti?)>>


Doamna,

1. Va suparati degeaba.

2. Daca tot vreti sa ma puneti la punct (e dreptul fiecarui om si-l respect) , nu credeti ca ar fi necesar ca, mai intai, sa cititi mai atent ce a spus Sfantul Nectarie? Deci: nu eu am spus, chiar nu am pretentii sa cititi cu atentie ce spun eu. Daca cititi bine, daca nu?


3. M-am obisnuit deja ca postarile mele (unele) sa fie catalogate: moderniste, ecumeniste, chiar daca sunt CITATE din vorbele Sfantului Nectarie Taumaturgul sau ale Sfantului Siluan Athonitul sau daca am postat din cuvantul rostit la Sfanta Liturghie sau din Sfanta Scriptura. E dreptul dvs. sa ganditi asa si al meu sa cred ca nu aveti dreptate nici dvs. nici altii care ma caracterizeaza astfel. N-avem voie sa avem pareri diferite? Forumul e deschis (cu anumite conditii) oricaror pareri.

Sfantul Nectarie spune (din citatul de mai sus) :
<< Acestea, ca unele ce se referă numai la credință, lasă liberă și neatinsă iubirea, căci dogma nu se războiește cu dragostea.>>
<<Niciodata nu se cuvine să se jertfească iubirea pentru o deosebire de dogmă.>>

<< Căci acolo unde este dragoste, este și adevăr, și lumină, iar râvna cea mincinoasă și slava plină de rătăcire sunt vădite și alungate de lumină și iubire.

Chestiunile legate de crediță nu trebuie să micșoreze iubirea. Învățătorii urii sunt ucenicii celui rău, fiindcă dintru același izvor nu curg și dulcele, și amarul.>>

Daca aceste vorbe inseamna modernism/ecumenism inseamna ca l-ati numit si pe Sfantul Nectarie: ecumenist.

În prealabil postat de Nastya

„Căci acolo unde este dragoste, este și adevăr, și lumină, iar râvna cea mincinoasă și slava plină de rătăcire sunt vădite și alungate de lumină și iubire.”

Strânsa legătură dintre iubire și adevăr o mărturisim mereu, la Sfânta Liturghie, înainte de Crez, când zicem: „Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim”.

Deci nu e cu putință rostirea adevărului fără ca mai întâi să ne iubim.
Însă numai așa cum s-a citat mai sus, în unitatea iubire-adevăr-lumină.

Căci adevărul dacă e singur înăbușă iubirea, iubirea singură ajunge să justifice păcatul; iar când se întâmplă așa, atât adevărul cât și iubirea sunt în întuneric.

[adam000]

În prealabil postat de N.Priceputu

Strânsa legătură dintre iubire și adevăr o mărturisim mereu, la Sfânta Liturghie, înainte de Crez, când zicem: „Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim”.

Deci nu e cu putință rostirea adevărului fără ca mai întâi să ne iubim.
Însă numai așa cum s-a citat mai sus, în unitatea iubire-adevăr-lumină.

Căci adevărul dacă e singur înăbușă iubirea, iubirea singură ajunge să justifice păcatul; iar când se întâmplă așa, atât adevărul cât și iubirea sunt în întuneric.

Intrucat cum poti sa marturisesti (in fata semenilor) ca Il cunosti pe Dumnezeu (care este iubire), ca ii cunosti iubirea Lui, daca nu traiesti iubirea Lui, daca nu iubesti cu iubirea daruita de El pe aproapele (semenul tau)? Cum poti da marturie (arata in mod nemincinos) ca esti urmator, credincios Lui Hristos = adica "crestin", daca nu traiesti cu El, (in/cu/prin) iubirea Lui fata de semeni?

[catalin2]

În prealabil postat de Nastya

Daca aceste vorbe inseamna modernism/ecumenism inseamna ca l-ati numit si pe Sfantul Nectarie: ecumenist.

Sfantul nectarie nu este ecumenist, doar interpretarea unor citate este in spirit ecumenist, desi se refera la altceva. Fiind o invatatura gresita, unii credinciosi folosesc citate pe care le interpreteaza doar in spiritul invataturii ecumeniste, desi nu au vreo legatura.
Sfantul Nectarie se refera la a-i iubi pe toti oamenii, chiar daca sunt eretici (si chiar pagani). Nu spune deloc sa acceptam si invataturile lor. La asta se refera si Parascheva, ca nu schimbam adevarul pentru dragoste, care e de fapt o parare de iubire. Adica pentru buna intelegere nu adoptam si noi niste invataturi catolice sau protestante, ca sa ne putem uni. Nu e ceva ce spune doar Parascheva, ragasim in multe articole ortodoxe aceasta intelegere.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de catalin2

Sfantul Nectarie nu este ecumenist,

Of!
Mi-ai luat o piatră de pe inimă, în sfârşit...:)))