Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[Florin_cj]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu cred că sfânta taină ne obligă la trăirea unui iad în doi. Ea e taină întrucât e har. Dacă te-ai rupt de har, te-ai rupt de taină, n-o mai trăieşti. Nu cred că Dumnezeu ne lipseşte de libertate prin căsătorie. De altfel, lipsa libertăţii înseamnă şi lipsa iubirii. Nu poţi iubi decât dacă vrei asta.

Cred că poţi îndura multe într-o căsnicie, chinuri, dureri, mucenicie, însă toate astea trebuie să le faci pentru că aşa vrei, pentru că aşa crezi, pentru că-l iubeşti sau ţi-e milă de soţul care-ţi face astea, iar nu pentru că te-ai legat pentru totdeauna, în mod fatal.

Deci dacă nu faci asta din libertatea ta - pe care ţi-o poţi jertfi, însă asta înseamnă să i-o închini lui Dumnezeu, nu s-o pierzi, pentru că atunci devii şi mai liber, renunţând la toate ale tale -, sau dacă nu poţi pentru că ţi-e sufletul vlăguit, cred că e mai bine să iei distanţă de celălalt, să te separi.
Ceea ce înseamnă, dacă crezi în unicitatea căsătoriei, asumarea crucii singurătăţii.
De cruce oricum nu putem scăpa dacă vrem să ne mântuim. Ar trebui, din contră, s-o iubim, dar asta uităm mereu.

La ultima întrebare răspunsul este „da”. Pentru cazurile enunţate de tine Biserica acceptă despărţirea. Însă taina nu poate fi dizolvată, nu are cum, ea ţinând de unicitatea ta şi a celui cu care ai devenit un trup. Ea admite, cu pogorământ, recăsătorirea, care este o binecuvântare (în cazul celor care au mai fost căsătoriţi).

P.S. Cred că ai postat la topicul potrivit.

Am mai scris si la alta rubrica, imi pare rau ca am aparut mai tarziu pe forum, dar chinul exista doar acolo unde nu este comunicare si acolo unde nu exista iertare. Mai exista china acolo unde unul dintre partereri are probleme cu ochii si se uita in dunga dupa altii, asta e curvie cu mintea, sau intelege prin libertate o serie de fapte care ii pune in pericol fidelitatea! Adica doarme pe la altii ca un bun crestin, se indragosteste prea repede cand se intalneste cu cineva si uita de cel pe care il iubeste, sigur toate sunt din pricina curviei in care a trait de-a lungul vietii si din pricina ca ii place asa si nu vrea sa se opreasca. Se spovedeste si iese usurat sau usurata ca este iertat, dar incepe iar sa faca si e mai rau, asta nu este pocainta, sau spovedanie, asta este curvie fata de Dumnezeu! Infidelitate fata de Cuvantul Lui Dumnezeu, neascultare si pacat Adamic! Cu toate astea nu pot sa fiu deacord cu divortul, Ceea ce a legat Dumnezeu omul sa nu desparta!
Casatoria este chiar un leac pentru astfel de oameni cazuti, important este daca vor sa faca acest sacrificiu sau nu
Indiferent daca ai un copil sau il infiezi, acesta trebuie sa simta dragostea in familie! Nu poti sa fii in familie si sa ramana unul dintre soti acasa sa ii spuna la copil, micata e la cafea sau micata sau ticuto e la manastire in perelinaj! O familie unuita e unita, nu despartita, adica unde merge unul sa fie si celalalt! Se inteleg relatiile la distanta, dar in mintea unuia trebuie sa ramana celalalt si pe oricine ar intalni in drumul lor sa isi aminteasca de propria jumatate! Altefl isi tot impart sufletul prin indragosteli, adica prin curvie pe unde merg si il faramiteaza! Iubirea nu e un sentiment transferabil! Si pentru ca sa nu fie faramitat sufletul, trebuie sa te legi sa iubesti in viata Pe Dumnezeu mai intai de toate, dar pentru asta fie te dedici total unei vieti monahale si atunci nu stai in celibat ca sa te tot legi de unul si de altul, pentru ca nimeni nu e perfect sau te legi de un sot si prin sot sa iti amintesti de Dumnezeu, iar oriunde mergi iti vei aminti de sot si nu te vei uita cu jint la alt handralau sau la alta pitzy! Atunci vei putea spune ca ii iubesti pe toti la fel, pentru ca mintea ta e stabila, nu duci lipsa de nimic si trebuie doar sa nu cazi in desfrau, adica sa nu exagerezi cu binecuvantarea pe care ai primito de la Dumnezeu! Ai ajutorul acasa sau la manastire si altceva ce ai putea sa gasesti in lume e doar desfrau si curvie, asa ca tot ce poti da celor pe care ii intalnesti de acum e iubire de aproapele, de data asta adevarata fara a te atasa de el cu un gand de desfrau sau de pacat, sau ca ce bun era asta de sot, gata astea s-au terminat in mintea noastra!
Daca nu respecti astea, nu stii ce e iubirea, si mandria si fatarnicia aceasta, ca ii iubim pe toti la fel, este o arma a celui necurat! Ii iubim pe toti la fel, dar nu ne indragostim si inrosim si ne bate inima si ne gandim ce bunoc sau bunoaca e asta, ci aceste lucruri le lasam pentru sot, iar daca suntem monahi le lasam detot! Scuza ca sunt om, nu mai merge, Dumnezeu ne-a ingaduit sa traim in familie, refuzam acest dar, daca vrem sa ramanem cu Dumnezeu mergem la manastire, dar cale de mijloc nu este decat curvia si desfraul, chiar fara savarsirea pacatului! Deci nu se merge la agatat inocent si nici nu se vorbeste cu o suta de oameni (de sex opus) odata si te indragostesti cate putin de fiecare data si il schimbi in fiecare sapatamana pentru ca nu stii care e potrivit pentru tine, asta e curvie in buna regula!
Nu are nimic cu posesivitatea sau cu gelozia ce spun, dar cei care fac asa, nu au inteles nimic din iubirea de frati si nici de aproapele! Scrie sa ii iubesti pe frati, dar nu sa ai sentimente ca si pentur un sot pentru ei, adica nu te saruti, nici nu te gandesti ca te-ai saruta, nici nu te rosesti, nici nu te incalzesti, nici nu te gandesti ca iti place barbatul sau fata aia, pentru ca ai ales sa traiesti cu Dumnezeu la manastire sau pentru ca ai ales sa traiesti in familie alaturi de Dumnezeu!
Sunt foarte iresponsabili cei care fac aceste lucruri si spun cu tarie ca majoritatea neaintelegerilor pornesc de aici, pentru ca omul incepe sa ascunda aceste desfranari ale mintii si se sperie si sentimental devine instabil, pentru ca sufletul lui se cioparteste si confunda iubirea de aproapele cu cea de sot sau de Dumnezeu!
Oricum am folosit un limbaj nu tocmai potrivit si prefer sa nu descriu toate reactiile trupului pe care le poate avea un frate sau o sora care se aproprie de altcineva in afara de cel iubit! Te abtii, dar daca te aproprii esti ca aruncat de pe stanca, si nu te vei orpi la un metru inainte sa cazi! Nu uitati ca Iisus nu s-a lasat ispitit de Satana cand a fost pus sa se arunce de pe templu!
Te apara Dumnezeu de ce ti se intampla involundar dar unde te arunci singur e decizia ta impotriva Vointei Lui!
Iar cei care au nevoie de o pauza ca sa ia o decizie si se inconjoara de posibili prenendeti, pentru ca sa vada, nush ce, din nou sunt in curvie cu mintea lor si sunt furati de cel necurat, care ii incurajaza prin a se izola de familie sau de cel iubit sau de ultimul de care s-a indragostit si ii indeamna sa ii faca rau celuilalt! Acestia nu au inteles nimic din iubire, ei iau decizii logice, dar astea se iau inainte de astfel de gesturi! Daca vrei sa rezolvi o problema il chemi si pe celalat cu tine si vorbiti cu toti, impartasesti experiente, dar nu incerci sa il uiti, legandu-te de altceva.
Un citat destul de sugestiv pentru asta il avem in Sfanta Scriptura:
Suflete preacurvare!* Nu ştiţi că prietenia** lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine† vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
Deci atentie la iubire de aproapele ce intelegeti prin ea si sub ce masca vreti sa va ascundeti, ca sa nu cadeti in curvie si sa credeti sau sa va laudati ca sunteti credinciosi Lui Dumnzeu!