![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Pe de altă parte, indiferent ce fac și spun preoții, datoria noastră e să ne vedem de treabă, creștinește. Preoții au treaba lor, Dumnezeu să-i ocrotească, să le dea putere pentru sacra lor slujire și să îi mântuiască, spre folosul lor și al nostru, al celor necăjiți! AMIN+ |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu stiu ce sfant parinte spunea sa nu credem nimic din ce auzim si numai jumatate din ce vedem. Sa spunem ca la mine in arhiepiscopie aceste evenimente nu se fac auzite sau nu exista Nu stiu cum e in Bucuresti si nici nu vreau sa stiu. Noi suntem vinovati de aceste intamplari ,bisericile cu pricina ar trebui sa fie goale si nimeni sa nu se impartaseasca la acesti preoti. |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Singurul folos pe care ni l-ar aduce ignorarea relelor arătate mai sus ar putea fi netulburarea noastră. Însă faptele au consecințe, și ele se văd pretutindeni în Biserică. Este creștinește să acoperi păcatul fratelui tău (să nu-l faci de rușine, să nu-l bârfești), dar atunci când, la adăpostul perdelei pe care o tragi ca să nu-l vezi sau să nu fie văzut de alții, el continuă să facă nedreptăți și să smintească, cred că este mai bine să-l lași în lumină, ca să poată vedea oricine, și, poate, el însuși să se vadă în lumina adevărată.
La noi s-au adunat prea multe, aproape s-au generalizat niște practici păcătoase și nu trebuie să le considerăm doar vorbe răuvoitoare, pentru că fiecare am auzit, din surse credibile, de ele. Probabil nu putem schimba starea asta de lucruri doar discutând despre ea, însă cred că adevărul este bine să fie cunoscut. Să ne străduim, însă, ca în pofida relelor pe care le cunoaștem, să nu ne smintim, să încercăm, dacă putem, să le îndreptăm, să nu ne facem și noi părtași la faptele rele ale altora (căci și în îndreptarul de spovedanie ni se cere să nu tăcem cu privire la păcatul pe care îl face altcineva, ci să i-l arătăm ca să se îndrepte), și să nu ne mândrim, ci să gândim că dacă am fi fost în locul lor, poate am fi făcut rele și mai mari. |
#4
|
|||
|
|||
![]()
Solutia ar fi sa ii spunem preotului direct ce ne nemultumeste
Eu stiu pe cineva care a avut acest curaj ,dar era cu totul altceva. In nici un caz aceste fapte nu se fac publice Si Hristos spune sa il mustram pe aproapele ,dar nu in prezenta altora. Nu starea de pacatosenie in care ne aflam e vinovata de aceata situatie ,de nevrednicia unor preoti? Unde merg eu la biserica sunt preoti vrednici si nu am auzit astfel de intamplari la mine in oras |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Cu siguranță, sunt mulți preoți vrednici. Am cunoscut și eu, destui. Și mă bucur că n-ai auzit de lucruri rele în zona în care te afli. Să dea Domnul ca nici să nu fie.
|
#6
|
|||
|
|||
![]()
Sunt exagerari, e adevarat ca sunt si cazuri, din cei cateva mii de preoti probabil nu sunt toti sfinti. Sunt ceva mai mult de 14.000 de preoti, cine vrea ii vede pe acestia, cine nu vrea ii vede pe cei 6-7 care fac nu stiu ce. Eu am auzit de un caz, dar pana la urma preotul a fost caterisit. In rest am vazut si la televizor acuze, erau preoti care fusesera caterisiti care aduceau tot felul de acuze, evident de suparare ca fusesera caterisiti. Un preot are har indiferent ce pacate are (afara de erezie), roul lui principal este asiguarea Sfintelor Taine. Un calugar cu viata sfanta, facator de minuni nu poate face Sfintele Taine, un preot oricat de pacatos da.
Din ce stiu unele prevestiri spun ca vor fi zile cand nu vor mai avea crestinii de unde sa primeasca Sfintele Taine. |
#7
|
|||
|
|||
![]()
Da, Cătăline, sunt de acord cu tine și aș vrea ca din 14 000 de preoți să fie doar 6-7 nedemni de vocația lor; n-ar fi bai mare. Necazul e, însă, că pe unde trăiesc eu (București) și pe unde călătoresc (mai prin toată țara) lumea nu vorbește de bine pe preoți, ca să mă exprim decent. La noi preotul e prea ades personaj de poveste, nu doar în literatură...
Uite, pe scara blocului în care locuiesc, abia dacă deschid ușa preotului câteva familii... Și aud deseori multe cuvinte grele la adresa preoților (odată, furat de un elan întru dreptate și adevăr, admonestînd un domn că vorbea urât despre preoți în mijlocul unui public de "credincioși" care se hlizeau, era să iau bătaie mare, sireaca spinarea mea), deși parohul nostru cred că face parte dintre cei care își merită numele de preot. Oamenii, însă, aud și văd și pățesc lucruri de poveste, de multe ori. Semn că harul preoțesc nu este purtat cum se cuvine de mulți dintre slujitori? Umblă vorba prin București, pe ici pe colo, că harul s-ar fi luat de la preoți și s-a dat mirenilor credincioși. Auzi vorbă!... Să fie doar scorneala satanei? Ispită mare, în orice caz... Iar la facultatea de Teologie, atât cât cunosc eu atmosfera locului, să mă ierți dar nu prea miroase a tămâie și mir, decât poate de la sprayuri... Facultatea este încă văzută de mulți ca sursă de lansare către câștig și viață îndestulată, asta fiind deja tradiție în învățământul nostru teologic. Din nenorocire. Pe de altă parte, situația preotului este cu adevărat dificilă: prins adeseori între ciocan și nicovală, presat de sus să strângă venituri (pentru acoperirea cheltuielilor, chipurile) și de jos să facă pe plac poftelor și părerilor "credincioșilor", preotul e silit la mare diplomație... Credincioșii umblă prea adesea după semne și minuni, caută miraculosul, magicul etc. Ce chiloman și ce încurcături pe la botezuri, nunți și înmormântări... Un circ balcanic de toată frumusețea. Iar la Spovedanie, vecernii, Maslu, bisericile-s goale. Vorba unui părinte: "fără babele astea surde, de care râdem noi ca nerozii, s-ar prăbuși bisericile de singurătate..." Dacă tendința boborului credincios nu e satisfăcută, apar bombăneli și scorneli, cârteli de tot felul, sforării și proteste de poveste... Colac peste pupăză, de parcă n-ar fi destulă sminteală în rândul lumii, vine și presa cu tulburările ei, cu pohta ei de scandal, pentru rating. Și tocmai în acest context auzi sau/și vezi câte un preot beat criță sau de strajă-n crâșmă, unul cu amantă sau cu nevastă cu amant în văzul lumii, altul cu un nesimțit de Merțan în curtea bisericii și cu ditamai viloiu, altul prins cu bișnița etc. etc. Nu mai vorbesc de șpăgarii de sus, care nu se mai jenează să recunoască, public, că au primit șpagă. Vezi cazurile televizate anii trecuți. Grea haina preoției, tare grea. În fine, să ne rugăm pentru preoții noștri să treacă peste toate ispitele și necazurile de care nu sunt lipsiți. Păcat că se aude cam rar vorba veche, românească, pe care preoții o ziceau pe la noi: "Fraților, rugați-vă și pentru mine!" Mulți însă, cred că se roagă și fără îndemn, nu doar la Sfânta Liturghie. Din prinosul inimii. Last edited by cezar_ioan; 29.05.2013 at 03:45:49. |
|