Ce carti am mai citit....

[sophia]

Tocmai am terminat de citit o carte de suflet pe care v-o recomand.
Am tot auzit despre Sf. Nectarie din Eghina si de o vreme m-am apropiat si eu de acest minunat sfant.
Am gasit in librarie o carte caci imi doream sa aflu mai multe despre acest sfant contemporan oarecum.
Nu pot pune poza cartii aici. Nu stiu de ce nu-mi permite, sau nu stiu eu cum se face.

In fine. Cartea se numeste: "Sfantul Nectarie din Egina Facatorul de minuni" si este scrisa de monahul Teoclit Dionisiatul.
Cartea cuprinde viata sfantului, invataturi, scrisori pastorale (corespondenta cu monahii de la manastirea din Eghina pe care o infiintase si o pastorea, atitudinea sfantului fata de sfintele icoane, viata monahala si erezii si aprecieri/impresii ale unor fosti elevi (mai ales de la Seminariul Rizarios).

Asa cum mi-am imaginat reiese atat din scrierile sale (scrisori) cat si din ceea ce spun elevii sai, ca Sfantul Nectarie era un om bland si credinta sa se vedea atat in operele sale, cat si in suflet si in fapte. Cumva l-am revazut in el (sau poate ca este tocmai invers), pe parintele Galeriu. Este genul de parinte/monah/sfant care imi umple sufletul si reprezinta pentru mine credinta ortodoxa cu adevarat.
Un om care avea multa si delicata grija de oameni in general, dar mai ales de monahiile din manastirea sa, preocupandu-se de sanatatea lor fizica si sufleteasca (da, intelegea foarte bine cum se simteau si cu sufletul), precum si de cresterea lor intru credinta. Le trimetea bani si medicamente, le sfatuia cum sa posteasca incat sa nu se imbolnaveasca, si cum sa se protejeze la sanatate si chiar ce activitate i-ar face bine fiecareia (pictura, lucru manual, cantat etc.).

Spun cei care l-au cunoscut personal ca avea o bunatate de copil (naivitate), ajutand pe toti cei aflati in nevoie, daruindu-si si rasa ce o avea, el ramanand fara. Era bland.
Despre minuni se stie bine.
A scris multe lucrari bisericesti mai ales multe imnuri inchinate Nascatoarei de Dumnezeu.

M-a surpins placut atitudinea sa fata de eretici (cei de alte credinte). Nu-i certa, nu-i judeca, nu-i ura. Dimpotriva tine contact cu ei, le trimetea lucrari si ii ajuta sa invete mai mult intru credinta. Ii era mila si intelegea cauza si situatia. Iubea si pazea credinta ortodoxa, dar nu judeca pe altul, ci incerca sa-l ajute.

Si nu uita niciodata sa fie om si Om.

Mai mult veti afla din carte. Merita citita.