Despre spovedanie, formalism si nepasare duhovniceasca

[adam000]

În prealabil postat de sophia

Si ba da, am destule ispite. Cea mai mare este aceea ca nu stiu cu adevarat cum ar vrea Dumnezeu sa fiu. Nu stiu sa fac anumite delimitari si nu stiu ce este bine si ce nu in sens duhovnicesc. Ni se pare ca stim, multi sunt atat de siguri si convinsi. Si daca ei gresesc?

Tocmai de asta spun ca inainte de orice marturisire de pacate, duhovnicul trebuie sa lucreze cu oamenii in acest sens. Daca ei nu stiu mai intai ce e bine si ce e rau, unde este echilibrul de care se spune si in link si cand fac bine si cand nu, ce este cu adevarat pacat, spovedania nu-si implineste rolul.
Ne intoarcem asa cum am venit, nelamuriti si cu sufletul greu.
Si facem totul automat ca roboteii.
Fiecare om poate alcatui o lista care i se pare lui ca sunt pacate si trebuie marturisite. Dar unele din ele pot sa nu fie cu adevarat pacate, iar altele sunt si nu sunt puse pe lista. De unde stim noi?

De aia spun: lista aia trebuie facuta mai intai, impreuna cu duhovnicul. Si trebuie sa spunem si lucruri pe care le consideram noi bune, ca le facem, pentru verificare si incurajare: "asa da, asa nu!"

In sfarsit "ai pus punctul pe i" !

Intradevar, distinctia intre ce este pacat si ce nu, nu sintem noi in starea noastra cazuta in stare sa o facem. Intelegerea acestei distinctii ne-o da chiar Dumnezeu, pe masura ce ne apropiem de El (in tot ce inseamna asta: Sfintele Taine, implinirea poruncilor, rugaciunea, etc), adica pe masura ce ne straduim sa nu mai pacatuim (metanoia, pocainta) si sa ni se ierte pacatele facute (prin spovedanie) si sa ne impartasim cu Hristos.
Pe masura ce omul dobandeste Harul Lui Dumnezeu cu adevarat si inainteaza spre a dobandi plinatatea Harului (cum au sfintii) - adica pe masura ce se apropie spre sfintenie (caci noi toti crestinii, inclusiv mirenii, laicii "obisnuiti" sintem chemati sa ajungem sfinti), pe masura ce ajungem sa traim dragostea Lui Dumnezeu (Harul), chiar El ne va lumina ce este pacat si ce nu (caci pacat este tot ce nu este voia Lui Dumnezeu cred; asa cum bine ai observat, nu este doar o lista de pacate pe care sa o cunosti si aplici formal, precum robotzelul).
Pina atunci, avem duhovnic care ne indruma intelegerea la nivel teoretic, avem canoane (care sint ca niste regului de circulatie - niste indrumari generale), indreptare de spovedanie care ne explica teoretic ceea ce este pacat si ce nu, rugaciunea personala prin care cerem lui Dumnezeu ca insusi El sa ne faca sa intelegem (sa ne lumineze El mintea ce este pacat si ce nu), avem Sfintele Taine prin care il primim pe Dumnezeu, primim Har, etc.
Doar sa ne straduim sa ne departam de pacate implinind poruncile, si pe masura ce vom pune real in practica in viata noastra cu sinceritate fata de Dumnezeu si fata de noi insine, fii sigura ca Dumnezeu ne va daruii mai multa intelegere ca sa putem implini mai mult.

Insa spovedania INTOTDEAUNA isi va face efectul pentru ca duhovnicul in rugaciunea de dezlegare cere sa fim dezlegati si iertati de toate pacatele, si la fel prin Sfantul Maslu ni se iarta din pacate. Suprema Taina fiind insusi Trupul si Sangele Mantuitorului prin Sfanta Impartasanie.
Si in rugaciunea personala trebuie sa cerem iertarea pacatelor - de aceea sint rugaciunile de seara atat de importante.

Tocmai asa, prin sfintele Taine, incet incet, pe masura ce ne straduim spre Dumnezeu sa cunoastem prin traire (nu doar teoretic) ajungem sa crestem in intelegerea a ce este pacat si ce nu, dobandind aceasta intelegere direct de la Dumnezeu.