![]() |
![]() |
|
#701
|
|||
|
|||
![]()
Postati,va rog,o poezie si in memoria eroilor,din toate timpurile,Armatei Romaniei.
Last edited by Pelerin spre Rasarit; 13.06.2013 at 13:51:45. |
#702
|
||||
|
||||
![]()
Eroilor
Spre voi, viteji al căror sânge a curs - hotarul apărându-l, - Îngenunchiat, tot Neamul astăzi își nalță sufletul și gândul!... Spre slava voastră, din altare, se'nalță fumul de tămâe, Viteji a căror nume sfinte neșterse'n veci au să rămâe!... Fiți binecuvântați în veacuri, voi, păstrători de vechi hotare, - Viteji cari ați căzut în lupte, visând o Românie-Mare! De-apururea mărire vouă în înfloritul Paradis, - Că voi ați biruit prin moarte, și s'a'mplinit al vostru vis ... Dar noi?... Suntem noi vrednici oare de jertfa sângelui cel sfânt Ce-a curs din piepturile voastre pe vechiul Neamului pământ?.... Nu plângeți oare 'n Raiul vostru, că-atâta liotă străină Culege roada jertfei voastre din scumpa Neamului grădină?! O, eu aud mereu mustrarea vitejilor cu piept de fier, Pe care tunetul adesea, mugind, ne-o bubue din cer, Că voi prea mari ați fost, prin jertfă, pe când urmașii sunt prea mici, Lăsând ca România-Mare s'ajungă Rai la venetici! de Vasile Militaru Citat:
__________________
http://dorinastoica.blogspot.ro/ |
#703
|
||||
|
||||
![]()
Multumesc iubita mama
Multumesc iubita mama Steaua mea din zori de zi Fara tine mi` este teama Ca planeta s`a racit Fara tine mi` este teama Ca planeta s`a racit Te`am secatuit de vlaga M`ai crescut m`ai inflorit Pt tine mama draga Soarele e in asfintit Pt tine mama draga Soarele e in asfintit Mama frumoasa primul meu rai Fa o minune te rog mai stai Dulce lumina ram de maslin Inca nu`i vremea mai stai putin Lege tainica a firii Nu pleca fara sa`mi lasi Zacamintele iubirii Mama suflet urias Si secretul nemuririi Mama suflet urias. SAVOY
__________________
|
#704
|
|||
|
|||
![]()
Contraste - Virgil Carianopol
Sunt bucurii care-ntristeaza, Sunt intristari ce fericesc, Sunt zile fara de lumina Si nopti adanci ce stralucesc. Sunt adevaruri ce doboara Si sunt minciuni care ridica, Sunt imparati, atotputernici Ce insa tremura de frica. Sunt vieti ce-au stralucit in viata, Dar cand s-au stins parca n-au fost, Palate care nu pot tine Cat o cocioaba adapost. Sunt oameni albi pe dinafara, Dar negri in adancul lor Si negri in afara, negri, Da-n ei de-un alb stralucitor. Sunt dulciuri ce-amarasc ca fierea, Dar si amaruri ce-ndulcesc Sunt nedreptati care indreapta, Dreptati care nedreptatesc. Sunt multe contradictii, multe: Sunt uri adanci ce nasc iubiri, Sunt suferinti ce-aduc lumina Si fericiri nefericiri!... |
#705
|
|||
|
|||
![]()
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Abia am timp să mă mir că exist, dar mă bucur totdeauna că sunt. Nu mă realizez deplin niciodată, pentru că am o idee din ce în ce mai bună despre viață. Mă cutremură diferența dintre mine și firul ierbii, dintre mine și lei, dintre mine și insulele de lumină ale stelelor. Dintre mine și numere, bunăoară între mine și 2, între mine și 3. Am și-un defect un păcat: iau în serios iarba, iau în serios leii, mișcările aproape perfecte ale cerului. Și-o rană întâmplătoare la mână mă face să văd prin ea, ca printr-un ochean, durerile lumii, războaiele. Dintr-o astfel de întâmplare mi s-a tras marea înțelegere pe care-o am pentru Ulise - și admiratia ce i-o port bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri. Cu greu mi-aș putea imagina un pământ pustiu, rotindu-se în jurul soarelui... (Poate și fiindcă există pe lume astfel de versuri.) Îmi place să râd, deși râd rar, având mereu câte o treabă, ori călătorind cu o plută, la nesfârșit, pe oceanul oval al fantaziei. E un spectacol de neuitat acela de-a ști, de-a descoperi harta universului în expansiune, în timp ce-ți privești o fotografie din copilărie! E un trup al tău vechi, pe care l-ai rătăcit și nici măcar un anunț, dat cu litere groase, nu-ți pferă vreo șansă să-l mai regăsești. Îmi desfac papirusul vieții plin de hieroglife, și ceea ce pot comunica acum, aici, după o descifrare anevoioasă, dar nu lipăsită de satisfacții, e un poem închinat păcii, ce are, pe scurt, următorul cuprins: Nu vreau, când îmi ridic tâmpla din perne, să se lungească-n urma mea pe paturi moartea, și-n fiece cuvânt țâșnind spre mine, pești putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu oprit. Nici după fiecare pas, în golul dinapoia mea rămas, nu vreau să urce moartea-n sus, asemeni unei coloane de mercur, bolți de infern proptind deasupra-mi... Dar curcubeul negru-al ei, de alge, de-ar bate-n tinereția mea s-ar sparge. E o fertilitate nemaipomenită în pământ și-n pietre și în schelării, magnetic, timpul, clipită cu clipită, gândurile mi le-nalță ca pe niște trupuri vii. E o fertilitate nemaipomenită în pământ și-n pietre și în schelării. Umbra de mi-aș ține-o doar o clipă pironită, s-ar și umple de ferigi, de bălării! Doar chipul tău prelung iubito, lasă-l așa cum este, răzimat între două bătăi ale inimii mele, ca între Tigru și Eufrat. |
#706
|
|||
|
|||
![]()
Imn al Invierii de Valeriu Gafencu
Va cheama Domnul slavei la lumina, Va cheama mucenicii-n vesnicii, Fortificati biserica crestina Cu pietre vii zidite-n temelii. Sa creasca-n inimile voastre Un om nascut din nou armonios, Pe sufletele voastre sa se-mplante Pecetea Domnului Iisus Hristos. Un clopot tainic miezul noptii bate Si Iisus coboara pe pamant; Din piepturile noastre-nsangerate Rasuna Imnul Invierii sfant. Veniti crestini, luati lumina Cu sufletul smerit, purificat; Veniti flamanzi, gustati din cina, E nunta Fiului de Imparat. |
#707
|
||||
|
||||
![]() Nu plange, mama, cand lovit
Si-nsangerat imi este trupul, Nu doare locul biciuit Cum doare ura si cuvantul. Batut, scuipat, batjocorit, Eu port povara lor in spate Si-n crucea grea duc istovit Noianul lumii de pacate. Nu sunt de cuie azi ranit, Cu dragoste le rabd pe toate, Plang doar pacatul savarsit De ei, ducandu-ma la moarte. Nu plange, mama, stiu ca-n gand Te-ai rastignit si tu cu mine Te simt in toate indurand Chiar daca jale curge-n tine. Eu i-am iertat caci am venit Cu dragoste intru zidire Precum a fost proorocit Sa fiu jertfit spre mantuire. Angelina Nadejde
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#708
|
||||
|
||||
![]()
ȘTEFAN AUG. DOINAȘ, ELEGIE ÎN GAMĂ MAJORĂ
Să nu-ți faci chip cioplit din mine și nici să nu te-nchini sub fum înalt. Frumusețea mea de bronz păgân rămâne un idol pentru cerul celălalt. Săruturile îndelung schimbate să-ți înflorească azi altundeva, cu alte cântece-n vecinătate, cu alte tâlcuri în tăcerea ta. Plăcerile ca luntrile vopsite și-au șters de ape botul lor rotund, iar clipa amintirii fericite e doar o scoică de sidef pe prund. Să nu-ți faci chip cioplit din amintire și nici la jaruri vechi să nu adăști. Consolatoare, o vopsea subțire aplică gândurilor alte măști. Desprinde luntrea de la țărm și du-te. Precum se pierd în ceruri meteori, se stinge-n golful dragostei pierdute amarul sfânt, gustat de-atâtea ori. Lăsându-mă uitat, tu mă ucide cu fiecare vâslă, ca pe furi. O trestie de suferinți lichide să cânte-n deltă spumegând, la guri. Dar sus, lângă izvoare vechi, sub stele, cum nu dai jertfă unor zei străini, să nu jertfești nimic absenței mele și nici frumuseții ei să nu te-nchini. Ci pierde-mă în casă, printre lucruri: să putrezească bronzul vânzător. Iar tu, neauzindu-l, să te bucuri că-n pragul altei lumi chiar zeii mor. MIHAI URSACHI, ODAIA GINGAȘEI IUBIRI Și iată c-am venit, de foarte de departe, tot neamul meu se stinse, vlăstarele sunt moarte. Am moștenit conacul cel vechi, argintăria, și stema casei noastre: veșnicia. La praznicul Enigmei, când vișinii serbează o oră anumită, m-am hotărât să intru, sperând să fii acolo, la ora ceea, trează, ținând același sfeșnic în mână, ca un schiptru. Făcui deci invocarea și semnele cerute, aprinsei în cățuie trei feluri de tămâie, intrai pe ușa strâmtă cât am putut de iute, cum e plăcut la duhuri, cum îți plăcea și ție. Mi se păru ciudat ca tu la ora ceea să nu fii încă trează; mă apropiai de patul de nuc în care cândva ai fost femeia cu trup de flori de vișin, iar eu am fost bărbatul... Mă apropiai cu totul, uitând legile mele și orb întinsei mâna și căutai fierbinte aceea ce pierdusem; în albele dantele zăcea o grămăjoară de albe oseminte. Înțepenii de spaimă și pricepui greșeala... ...Crengi mari de vișin dalbe prin gratii pătrunsese și la lumina lunii subțire ca beteala văzui: eram trecut de veacuri pe lista de decese... Privii în jur - covorul e năpădit de ierbi, în vaza cristalină în care-ți puneam frezii - șirag de perle negre, un ghemotoc de șerpi; prin vechi păienjenișuri, bezmetici, huhurezii. Pe masa de parfumuri, printre oglinzi și spelci - moluște lipicioase, limacși molâi și melci. Și craniul celui care am fost e pe noptieră, îl ții probabil noaptea în chip de scrumieră.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#709
|
|||
|
|||
![]()
Un om fericit
Auzit-am că, pe vremuri , Dumnezeu ar fi dorit Ca să afle, printr-un înger, Dacă omu-i fericit! Merse îngerul pe cale Lumea-ntreaga colindînd, Cînd la deal si cînd la vale, Pe creștini tot întrebînd Unul zise- Cum pot oare Fericit să mă numesc? Să îmi fie cu iertare, Nu vezi cît de mult trudesc?! Altul zise cu durere: -Eu aș fi, dar ce sa fac, Fiindcă banii-s la putere, Iar eu sunt un om sărac! Unul spuse cu mîndrie : -Eu am bani, ce pot sa zic? Am destulă avuție , Nu duc lipsă de nimic! Însă fericit aș spune Că nu pot să mă numesc, Fiindcă n-am copii pe lume Și încep să-mbătrînesc. Altul strigă cu ocară: -O ,ce fericit aș fi, Dacă n-aș avea povară O mulțime de copii! Nu am ce le da la masă, Tare mult mă chinuesc, Cum pot oare cu-așa casă Fericit să mă numesc! Cînd pe altul îl întreabă: -Tu ești fericit, ori ba? Dînd din cap, el spune-n grabă -Hm! nu prea mult, măria-ta! -Dar de ce? Ce îți lipsește? Zise îngerul suav, Aș trăi împarătește, Dar sunt trist, că sunt bolnav! Am umblat prin lumea-ntreagă Pe la doctori, dar n-am leac Sunt slabit și fără vlagă Și nu știu ce să mai fac! Și cuprins de întristare, Îngerul plecă mîhnit, Că în lumea asta mare Nici un om nu-i fericit! Tot așa cîrteau creștinii, Orșiunde întreba, Apăsînd mai tare spinii Domnului pe fruntea Sa. Și cu fiece răspuns, Pas cu pas Îl aduceau, Spre Golgota, în ascuns Și pe Cruce-L răstigneau! Merse îngerul ce merse Pînă cînd a întîlnit Un om ce sudoarea-și șterse De pe chipul său trudit -Omule, te văd muncind Și esti mult prea obosit, Ziua toată robotind, Spune-mi : tu ești fericit? Omul se-ndreptă de spate Și ,privindu-l pe străin Îi spuse cu bunătate: Fericit sunt pe deplin! Îngerul sări deodată Iscodindu-l înadins: Casa ta-i dărăpănată, Focu-n vatră ți s-a stins. Ai copii prea mulți, se pare Și cu greu îi crești pe toți, Nu ai bani pentru mîncare, Și ești fericit, socoți? Eu nu te cunosc ,străine! Și nu știu de unde vii Dar ,de vrei rămîi la mine Pînă mîine-n zori de zi. Iat-acum se face seară, Nu-i bine să mergi pe drum, Că sunt oameni răi pe-afară Și flămînd vei fi oricum. Nu am bani, nu am avere, Nu am casa un palat, Am în schimb, o mîngîiere, Că am sufletul curat. Casa mea dărăpănată, Cu căldură te-o primi, Chiar de focu-i stins in vatră, Om mînca ce s-o găsi. Și cu toții stînd la masă Domnului I-am mulțumi, Că spre noi mereu revarsă Un noian de bucurii. Să fii fericit în lume Dacă vrei, nu e prea greu, Că averea mea, vezi bine, E doar Bunul Dumnezeu. El îmi dă mereu putere, El mă iarta cînd greșesc, El mi-alină orice durere, El m-ajută să trăiesc. Cine are-așa avere Are tot ce și-a dorit, Are-n suflet mîngîiere Și e-n viață fericit! Am copii pe lîngă casă, Am pămînt să -l pot munci, Am nevastă credincioasă, Fericit de ce n-aș fi? Îngerul sa-i spună taina Ar fi vrut, dar ce folos? Se vedea că poartă haina Dăruită de Hristos! Bucuros , el se întoarse Și zbură spre cer grăbit, Fiindcă ,în sfîrșit aflase, Un om care-i fericit. Auzind Domnul îndată Le dădu creștinilor Pedeapsa meritată Pentru necredința lor. Numai cel ce nu cîrtise Fericit în veci va fi, Că, din toți ,doar el primise Darul , de-a se mîntui Cine are-nțelepciune Să priceapă , n-ar fi greu: Fericirea nu e-n lume, Ci e doar în Dumnezeu!!! Dac-am fi ,din întîmplare, Întrebați și noi cîndva, Conștiința noastră oare Ce-ar răspunde NU sau DA?! |
#710
|
||||
|
||||
![]() Invesmantata in lumina Prea Sfanta Maica Rugatoare, La tronul Tatalui aduce Iubirea ei nepieritoare. Cu focul netrupesc aprinde Noptile strivite-n noi Si din neguri in lumina Pune viata inapoi ! Apa vie curgatoare, Cu ale sale sfinte lacrimi, Spala lumea de pacate Si ale noastre rele patimi ! Neprihanita rugaciune, Scara catre cer se pune Pentru fii ei din lume Care vor sa se adune ! Chivot poleit cu duhul, Vistier de har si roua Lacrima in sfesnic arsa Pentru viata noastra noua. Mantie de rugi aprinse Pe noi toti ne- acopera, Si ne ‘ndruma tot mereu Ca in viata trecatoare Sa-l gasim pe Dumnezeu ! Liman in valurile vietii Si tarm si ancora ne esti O nestemata, sfanta floare Cu ale Tale rugi ne ocrotesti ! Camelia Cristea
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Citate preferate, cugetari, vorbe de duh | silverstar | Generalitati | 1175 | 03.08.2016 14:54:36 |
poezii crestine | Maria-Raluca | Generalitati | 35 | 08.04.2015 18:15:49 |
Poezii de Pasti | laurastifter | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 21 | 02.05.2013 15:59:15 |
Poezii de Pasti | PuiMicGeorgiana | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 0 | 19.04.2011 11:46:00 |
Poezii crestine! | Laurentiu | Generalitati | 1 | 01.03.2007 14:31:41 |
|