Sfantul Siluan Athonitul - Indrumari duhovnicesti

[cristiboss56]

Doamne, zi lumii: “Iertate va sunt voua, tuturor, pacatele voastre” (Matei 9,2: Luca 5.20), si vor fi iertate.
Sfinteste-ne, Doamne, si toti vor fi sfintiti prin Duhul Sfant, si toate popoarele pamantului Te vor slavi si voia Ta se va face pe pamant ca si in cer, caci toata puterea Ti-a fost data Tie si la Tine toate sunt cu putinta.
Omul mandru se teme de reprosuri, dar cel smerit nicidecum. Cel ce a atins smerenia lui Hristos doreste statornic sa i se faca reprosuri, primeste cu bucurie ocarile si se intristeaza cand este laudat. Dar aceasta nu este decat inceputul smereniei. Cand sufletul cunoaste prin Duhul Sfant cat de bland si smerit e Domnul, se socoteste pe sine insusi mai rau decat toti pacatosii si este fericit sa stea pe gunoaie in zdrente ca Iov si sa vada pe oameni in Duhul Sfant stralucind asemenea lui Hristos.
Sufletul meu tanjeste dupa Tine, Doamne. Mi-ai ascuns fata Ta si m-am tulburat. Si iarasi sufletul meu doreste foarte sa Te vada caci Tu l-ai atras. Daca nu m-ai fi atras prin harul Tau, n-as putea sa tanjesc asa dupa Tine, nici sa Te caut cu lacrimi.
Cel ce n-a cunoscut si n-a pierdut, cum va cauta si ce va cauta?
Cand traiam in lume, ma gandeam la Tine, dar nu in continuu. Acum duhul meu arde pana la lacrimi de dorinta de a Te vedea pe Tine, Lumina mea.
Tu m-ai povatuit prin milostivirea Ta. Te-ai ascuns de la mine ca sufletul meu sa invete smerenia; caci, fara smerenie, harul nu poate fi pastrat si o grea intristare si descurajare cuprinde atunci sufletul. Dar cand a devenit smerit, atunci nici descurajarea, nici tristetea nu se apropie de el, caci Duhul lui Dumnezeu il umple de bucurie si veselie.
Inima mie grea de mila de acesti oameni nefericiti care nu cunosc pe Dumnezeu. Ei sunt mandri ca au ajuns sa zboare, dar nu e nimic uimitor in aceasta: si pasarile zboara si slavesc pe Dumnezeu. Dar omul, zidire a lui Dumnezeu, uita si paraseste pe Ziditorul lui. Gandeste-te putin, cum vei sta inaintea lui Dumnezeu la Judecata de apoi. Unde vei putea fugi ca sa te ascunzi departe de Fata lui Dumnezeu?
Ma rog neincetat lui Dumnezeu pentru voi ca toti sa va mantuiti si sa va bucurati vesnic impreuna cu ingerii si Sfintii. Va rog: pocaiti-va si smeriti-va, bucurati pe Domnul Care va asteapta cu dor si iubire. Sufletului pe care-l iubeste, Domnul ii insufla mila pentru toti oamenii, ca el sa se roage cu caldura pentru ei. Si sufletul meu e indurerat si se roaga mult pentru toti.
Slava Domnului si milostivirii Sale, pentru ca Se descopera noua, slugilor Lui pacatoase, prin Duhul Sfant. Sufletul il cunoaste mai bine decat pe propriul lui tata, pentru ca pe tatal nostru il vedem in afara noastra, in vreme ce Duhul Sfant patrunde sufletul, mintea si trupul.
Cerul si pamantul vestesc pe Sfintii cei preafericiti in smerenia lor, si Domnul le da slava de a fi impreuna cu El: “Unde voi fi Eu, acolo va fi sluga Mea” (Ioan. 12,26).
Maica Domnului e mai presus decat toti in smerenie, de aceea toate popoarele pamantului o numesc “Prea Fericita”, si toate Puterile ceresti ii slujesc Pe aceasta Maica a sa Domnul ne-a dat-o pentru ocrotirea si ajutorul nostru.
Nimic nu e mai bun decat a trai in smerenie si iubire. Atunci sufletul cunoste o adanca pace si nu incearca sa se ridice deasupra aproapelui sau. Daca iubim pe vrajmasii nostri, mandria nu va mai avea loc in sufletul nostru, caci iubirea lui Hristos nu cauta sa stapaneasca. Mandria mistuie ca un foc tot ce e bun, dar smerenia lui Hristos e de netalcuit si nesfarsit de dulce. Daca oamenii ar sti aceasta, tot pamantul s-ar stradui sa castige aceasta stiinta. Zi si noapte ma nevoiesc pentru ea, dar nu ajung sa o stapanesc. Sufletul meu se gandeste mereu: n-am atins inca ceea ce caut si nu ma pot resemna cu aceasta. De aceea va cer cu smerenie, fratilor care cunoasteti iubirea lui Hristos, rugati-va pentru mine ca sa fiu izbavit de duhul mandriei si smerenia lui Hristos sa se salasluiasca intru mine.
Exista multe feluri de smerenie. Unul e ascultator si-si face reprosuri siesi in toate; si aceasta e smerenie. Un altul se caieste pentru pacatele sale si se socoteste un nemernic inaintea lui Dumnezeu; si aceasta e smerenie. Dar alta e smerenia celui ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant; cunoasterea si gustul ei sunt diferite.
Cand, in Duhul Sfant, sufletul vede cat de bland si smerit e Domnul, se smereste pe sine pana la capat. Aceasta smerenie e cu totul deosebita si nimeni nu o poate talcui in cuvinte. Daca oamenii ar sti prin Duhul Sfant ce fel de Domn avem, s-ar schimba cu totii: bogatii ar dispretui bogatiile lor, savantii stiinta lor, ocannuitorii, puterea si vaza lor. Toti ar trai intr-o pace adanca si in iubire, si o mare bucurie ar domni pe pamant.
Cand sufletul se preda voii lui Dumnezeu, mintea e plina de El si sta inaintea lui Dumnezeu in rugaciune curata.
O, Doamne, invata-ne prin Duhul Sfant sa fim ascultatori si infranati. Da-ne duhul pocaintei lui Adam, da-ne sa ne plangem pacatele noastre. Da-ne sa Te slavim si sa-ti multumim vesnic. Tu ne-ai dat Prea Curatul Tau Trup si Sange ca sa traim vesnic impreuna cu Tine si sa fim acolo unde locuiesti Tu, vazand Slava Ta (Ioan 6,53-58;17,24).
Doamne, da tuturor popoarelor pamantului sa stie ce viata minunata dai Tu celor ce cred intru Tine.

Citatele de mai sus sunt (pot sa fie)din:

http://www.crestinortodox.ro/sarbato...tul-68527.html

[cristiboss56]

http://www.youtube.com/watch?v=o7qNZJ6JPdc

Ce înseamnă acest lucru: “Să te rogi pentru lumea întreagă înseamnă să-ţi verşi sângele”?

Gheronda Sofronie: Este inima care suferă, nu sunt cuvinte goale. Secretul este aici: unde este inima, acolo este şi bucuria şi lumina; apoi, mintea se uneşte cu inima, dar inima este plină de durere, ca şi cum ar curge sânge din ea. Iată ce am înţeles eu: când ne rugăm în acest mod pentru întreaga umanitate, este semnul că unei persoane umane, unui ipostas i s-a dat darul de a trăi următorul fapt: el poate cuprinde în interiorul său şi pe Dumnezeu, şi întreaga umanitate. Dumnezeu şi întreaga umanitate sunt conţinutul vieţii acestei persoane. Pentru că a trăi creştineşte înseamnă a-ţi extinde conţinutul vieţii tale într-un mod nemaiîntâlnit!

- sursa: http://www.pemptousia.ro/2012/11/int....0UNOLvOO.dpuf

Iată ce am găsit în Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei... apropos de luptă sau fugă...

"Un monah lipsit de experienţă suferea din partea demonilor, şi când îl năpădeau, el fugea de ei, dar ei îl urmăreau.
Dacă ţi se întâmplă şi ţie ceva asemănător, nu te înspăimânta şi nu fugi, ci stai cu bărbăţie, smereşte-te şi zi: „Doamne, miluieşte-mă, că sunt un mare păcătos” şi demonii pier; dar dacă vei fugi în chip laş, ei te vor goni în prăpastie. Adu-ţi aminte că în ceasul când te năpădesc demonii, se uită la tine şi Domnul, să vadă cum îţi pui nădejdea în El.
Chiar dacă îl vezi limpede pe Satana şi el te va arde cu focul lui şi vrea să înrobească mintea ta, nu te teme, ci nădăjduieşte cu tărie în Domnul şi spune: „Sunt mai rău decât toţi” şi vrăjmaşul se va depărta de tine.
Nu te speria nici dacă simţi că un duh rău lucrează înăuntrul tău, ci mărturiseşte-te sincer şi cere din toată inima de la Domnul un duh smerit [Ps 50,18] şi negreşit Domnul ţi-l va da, şi atunci, pe măsura smereniei tale, vei simţi întru tine harul; iar când sufletul tău se va smeri cu totul, atunci vei găsi odihna desăvârşită.
Acesta este războiul pe care îl duce omul toată viaţa.
Sufletul care a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt şi cade în înşelare să nu se înfricoşeze, ci, aducându-şi aminte de iubirea lui Dumnezeu şi ştiind că lupta cu vrăjmaşii e îngăduită din pricina mândriei şi a slavei deşarte, să se smerească şi să ceară de la Domnul să-l tămăduiască şi Domnul va tămădui sufletul uneori degrabă, alteori încet, puţin câte puţin. Cel ascultător care crede duhovnicului său şi nu crede sieşi se va tămădui degrabă de orice vătămare pe care i-au pricinuit-o vrăjmaşii, dar cel neascultător nu se va îndrepta."