Cine a zis... (recunoasteti citatul)?

În prealabil postat de Mihailc

Propun următoarea explicaţie remarcabilă a Întrupării:

"Aşadar, întrucât cel căruia dreptatea îi cerea să achite datoria şi să câştige această biruinţă era rob. Iar Dumnezeu, Căruia Îi era cu putinţă nu era dator cu nimic, iar din aceste pricini nici unul din ei nu lua asupra lui această luptă şi astfel păcatul trăia şi era cu neputinţă să răsară viaţa cea adevărată - fiindcă unul era dator cu acest trofeu, iar altul îl putea câştiga -, de aceea era nevoie să vină la un loc atât unul, cât şi altul, şi astfel Unu şi Acelaşi să fie amândouă firile: atât aceea a unuia ce i se cuvenea să ducă războiul, cât şi aceea a Celui ce putea să câştige biruinţa. Prin urmare, se şi face acest lucru şi Dumnezeu îşi face a Sa proprie lupta pentru oameni, fiindcă era şi om, iar un om biruie păcatul fiind curat de orice păcat, întrucât era Dumnezeu. Şi în acest mod firea noastră este eliberată de ocări şi, căzând păcatul, este încinsă cu cunună de biruinţă"

Consider corect răspunsul care conţine atât identificarea autorului, cât şi a lucrării în care se regăseşte fragmentul de mai sus.

Mihai, să ştii că eu m-am tot gândit, dar nu ştiu cine a scris/ spus cele de mai sus. Dacă nu ghiceşte cineva, vrei să ne spui tu răspunsul? :-)

[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

Mihai, să ştii că eu m-am tot gândit, dar nu ştiu cine a scris/ spus cele de mai sus. Dacă nu ghiceşte cineva, vrei să ne spui tu răspunsul? :-)

Sfântul Nicolae Cabasila

"Nu ştiu dacă şi în alte părţi Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi.
În orice caz, eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip.
Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore - pe care neamul nostru nici n-ar fi avut când să le înfăptuiască - dau garanţia duratei; ci sentimentul că, în fond, există un plan faţă de care toată frământarea istorică este irosire şi pierdere.
Dar - şi aici e aspectul nou faţă de tânguirea biblică - neamul românesc e şi el, într-un fel, solidar cu acel plan neschimbător....."

[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

"Nu ştiu dacă şi în alte părţi Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi.
În orice caz, eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip.
Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore - pe care neamul nostru nici n-ar fi avut când să le înfăptuiască - dau garanţia duratei; ci sentimentul că, în fond, există un plan faţă de care toată frământarea istorică este irosire şi pierdere.
Dar - şi aici e aspectul nou faţă de tânguirea biblică - neamul românesc e şi el, într-un fel, solidar cu acel plan neschimbător....."

Constantin Noica în "Pagini despre sufletul românesc".

În prealabil postat de Mihailc

Constantin Noica în "Pagini despre sufletul românesc".

Nici nu mă mir că ai răspuns corect :-)

Eşti invitat să iei cuvântul, deşi eu nu ghicesc aşa uşor. Dar mai sunt şi alţii care pot răspunde.

[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

Nici nu mă mir că ai răspuns corect :-)

Eşti invitat să iei cuvântul, deşi eu nu ghicesc aşa uşor. Dar mai sunt şi alţii care pot răspunde.

Merci!

Iată şi propunerea mea:"Peste tot în cărţile mele nu e vorba decât despre intensitatea experienţei. Nu pretind că am vreo originalitate în privinţa concepţiei despre existenţă. Ce poate fi mai banal decât moartea? Numai că în acelaşi timp este vorba de un fenomen capital şi nu e defel o întâmplare că ea ocupă un loc central în toate marile religii ale lumii. Dacă vrei să construieşti o filozofie originală, ar trebui să pleci de la ştiinţă, adică de la singurul domeniu în care inovaţia e posibilă. O asemenea filozofie ar fi neîndoielnic originală, numai că ea ar fi lipsită de orice interes. Ceea ce trebuie să fie cu adevărat nou şi important este în ultimă instanţă timbrul, tonul, nota, ceea ce emană din intensitatea unei experienţe. Din scrisorile pe care le primesc, mai cu seamă din ale tinerilor, reiese că plecând tocmai de la felul meu de a formula ei ajung să fie conştienţi de cutare sau cutare experienţă, care de altminteri este accesibilă şi ultimului imbecil. Când simplifici o gândire dincolo de expresia ei originală, ea devine banală, nu mai spune nimic".

Cine precizează autorul textului de mai sus şi cartea în care a apărut primeşte un premiu şi anume un exemplar din "Triodul explicat " de Makarios Simonopetritul, o frumoasă şi edificatoare lucrare de teologie liturgică!

În prealabil postat de Mihailc

Merci!

Iată şi propunerea mea:"Peste tot în cărţile mele nu e vorba decât despre intensitatea experienţei. Nu pretind că am vreo originalitate în privinţa concepţiei despre existenţă. Ce poate fi mai banal decât moartea? Numai că în acelaşi timp este vorba de un fenomen capital şi nu e defel o întâmplare că ea ocupă un loc central în toate marile religii ale lumii. Dacă vrei să construieşti o filozofie originală, ar trebui să pleci de la ştiinţă, adică de la singurul domeniu în care inovaţia e posibilă. O asemenea filozofie ar fi neîndoielnic originală, numai că ea ar fi lipsită de orice interes. Ceea ce trebuie să fie cu adevărat nou şi important este în ultimă instanţă timbrul, tonul, nota, ceea ce emană din intensitatea unei experienţe. Din scrisorile pe care le primesc, mai cu seamă din ale tinerilor, reiese că plecând tocmai de la felul meu de a formula ei ajung să fie conştienţi de cutare sau cutare experienţă, care de altminteri este accesibilă şi ultimului imbecil. Când simplifici o gândire dincolo de expresia ei originală, ea devine banală, nu mai spune nimic".

Cine precizează autorul textului de mai sus şi cartea în care a apărut primeşte un premiu şi anume un exemplar din "Triodul explicat " de Makarios Simonopetritul, o frumoasă şi edificatoare lucrare de teologie liturgică!

Din căutările mele am dedus că citatul aparţine lui Emil Cioran şi a apărut în cartea "Uşa interzisă" a lui Gabriel Liiceanu. Citatul este un răspuns al lui Cioran în cadrul unui interviu filmat în anul 1990.