Fenomenul obedienţei

[laurastifter]

În prealabil postat de Annyta

În filmul respectiv, fata avea nevoie de înţelegere, de ajutor şi, de ce nu, de afecţiune de la cei din jur. Dar toţi cei apropiaţi au respins-o (mama, soţul, colegii de serviciu). Desigur, credinţa nu e credulitate, dar eu nu aş caracteriza acel personaj în primul rând prin credulitate.
Iar gândirea liberă este lăudată şi de o mulţime de atei, liber cugetători... Cred că şi cu spiritul gândirii libere se poate aluneca în diverse rătăciri.
Important este să ştim de cine să ascultăm. Aşa cred eu.

În privinţa filmului evit să-mi dau cu părerea, fiindcă nu l-am văzut.
Ateii laudă gândirea liberă? "O, mărturie a sufletului prin natura lui creştin!" (Tertulian)
Ateii se declară "liber-cugetători", neştiind că aspiraţia lor naturală către libertate spirituală şi psihologică - năzuinţă pusă de Dumnezeu Însuşi în inimile lor - se împlineşte în creştinism: "Căutaţi şi veţi afla"; "Duh este Dumnezeu şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate".
Ei vorbesc despre ateism ca "gândire liberă", inversând, în sens orwellian, sensul acestor cuvinte: "gândire liberă".
Ateismul, de fapt, este cădere în robia celei mai grave prejudecăţi care şi-a putut face loc vreodată în gândirea oamenilor.
Creştinismul este libertate de gândire, fiindcă-L are drept Întemeietor pe Cel Care a creat şi gândirea şi libertatea. Hristos este Persoana absolut liberă şi, de aceea, creându-ne după chipul Său, ne-a făcut liberi.
Cu gândirea liberă se poate cădea în rătăcire?
"Adevărul ne va face liberi"; îndepărtându-ne de Adevăr, adică de Hristos, nu mai suntem liberi şi, evident, cădem în rătăcire/ minciună, adică în... robie şi neştiinţă.
Cred că rătăcirea este nu efectul libertăţii, ci al pervertirii acesteia, exact la fel cum ereziile nu au drept cauză credinţa autentică (orthodoxia), ci tocmai lipsa ei, substituirea ei cu o credinţă falsă, neconformă Revelaţiei dumnezeieşti.

Bucurie întru Hristos!