![]() |
![]() |
|
#36
|
|||
|
|||
![]() Citat:
1. Doamna, va rog frumos, cum poate un om sa ia asupra sa toate pacatele tarii? Ce inseamna asta? Dumnezeu este persoana. Noi, oamenii suntem persoane. Pacatele sunt ale oamenilor. Si fiecare raspunde individual pentru ele. Exista responsabilitate de grup in fața lui Dumnezeu? Spovedania se face individual. S-a schimbat ceva si inca nu stie toata lumea? Doar Mantuitorul Iisus Hristos a ridicat pacatele lumii. Pentru asta S-a intrupat. Inseamna ca domnitorii, regii si etc. ce mai spuneti dvs. sunt un fel de reprezentanti ai Mantuitorului Hristos pe pamant in materie de mantuire? Au asa un fel de procură, de mandat? A lasat Dumnezeu oamenilor (conducatorilor vremelnici) darul mantuirii? Nu e cam fortata exprimarea? Unde scrie asta? Păi, in conditiile astea, primatul papal pare o joaca fata de afirmatiile dumneavoastra referitoare la domnitori, regi etc. in materie de mantuire si restul: dreptul de viata si de moarte asupra supusilor etc. 2. Domnitorul (oricare era el) putea sa aiba misiunea de a-si mantui neamul? Cum? De mantuit ne mantuieste Dumnezeu prin marea Sa milostivire. Stim ca nu multimea faptelor noastre bune ne mantuieste. Si atunci, de unde mantuirea prin domnitorul tarii? Daca vrem sa ne amintim, la spovedanie, Parintele duhovnic (deci un preot, o persoana care primeste Harul Duhului Sfant la hirotonie)spune asa: <<Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine, fiule (N), si sa-ti lase tie toate pacatele. Iar eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este data, te iert, si te dezleg de toate pacatele tale, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin>>. << In cazul Spovedaniei, cel ce primeste marturisirea este Mantuitorul Iisus, iar preotul este doar un martor. Dupa cum citim in Randuielile Sfintei Marturisiri: „Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta… Si eu sunt numai un martor, ca sa marturisesc inaintea Lui toate cate imi vei spune mie.>> 3. In privinta blandetii lui Stefan cel Mare, cred ca trebuie sa va mai ganditi: <<Fost-au acestu Stefan voda om nu mare la statu, manios si de grabu varsatoriu de sangenevinovat; de multe ori la ospete omoria fara judetu. Amintrilea era om intreg la fire, nelenesu,si lucrul sau il stiia a-l acoperi si unde nu gandiiai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester,unde era nevoie insusi se viriea, ca vazandu-l al sai, sa nu sa indaraptieze si pentru aceia rarurazboiu de nu biruia. Si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca stiindu-sa cazut jos, sa radicadeasupra biruitorilor.>> http://www.scribd.com/doc/94343145/P...Grigore-Ureche |
|