Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

[eliza-georgiana]

Ce ar face Sfantul Ilie astăzi, in mijlocul idolatrilor secolului XX, al puzderiilor de secte, al „taumaturgilor” răsăriţi din noaptea comunismului ateu, al pretinşilor „guru”, ai abaterii quasi-generale de la normele moralei creştine?

http://www.doxologia.ro/viata-biseri...manilor-astazi

În prealabil postat de eliza-georgiana

Ce ar face Sfantul Ilie astăzi, in mijlocul idolatrilor secolului XX, al puzderiilor de secte, al „taumaturgilor” răsăriţi din noaptea comunismului ateu, al pretinşilor „guru”, ai abaterii quasi-generale de la normele moralei creştine?

http://www.doxologia.ro/viata-biseri...manilor-astazi

Foarte interesant dar nu vi-se pare putin fortata mutarea,fie si metaforica,unui prooroc din lumea iudaica a VT,via istoria medievala romaneasca,in prezent?Pana la urma,pe acest rationament,cei ce l-ar auzi ar trebui sa reactioneze precum evreii de atunci,ca sa fim corecti istoric pana la capat.Mie mi-se pare ca se arunca o umbra nationalista usor anacronica peste o figura biblica mai ales ca dialogul imaginar se potriveste si nu prea cu pasajul biblic in cauza,Ilie nu prea era genul sa stea la demonstratii teologice,el a avut o demonstratie de forta,de sorginte divina,terminata cu eliminarea fizica a adversarilor,incuviintata de profet.In dialogul imaginar profetul pare imblanzit cumva istoric,mustra dar nu mai elimina pe nimeni fizic,actioneaza precum un parinte al Bisericii si asta nu prea are treaba cu scena din VT.PS:stiu cine este parintele Gordon,am tot respectul posibil,nu este o critica ci doar nu inteleg poate comparatia.Mie imi pare artificiala si fortat transmutata istoric dar intrucat parintele este un patriot cred ca a dorit,chiar cu pretul sacrificarii realismului,sa zugraveasca in oglinda un mesaj.

[Decebal]

Aşa cum am dat de înţeles şi Laurei, aici nu discutăm despre persoane individuale, de oameni de rând care fac parte din anumite religii sau confesiuni, care pot să fie într-adevăr minunaţi, şi mult mai bogaţi şi mai buni decât noi în anumite privinţe. Aici este vorba de cei care reprezintă oamenii la nivel oficial şi care fac, în cele din urmă jocurile, aşa cum vor ei, nu aşa cum ar dori sau poate ar face oamenii de rând, "catolicii" de rând etc. Lucrurile sunt foarte clare, mai ales că în catolicism spre exemplu oamenii pur şi simplu nu au în general niciun fel de putere în biserică. Inclusiv propaganda oficială, cu care sunt îndoctrinaţi şi copiii de la cea mai fragedă vârstă, este "papa şi episcopii". Restul, oamenii, aceia minunaţi, sunt pur şi simplu o umplutură, nişte executanţi, nişte simple marionete ale celor care au făcut şi fac jocurile, de multe ori în mod ilegitim din punct de vedere creştinesc. Cu alte cuvinte, cei care trec peste acei oameni simpli, minunaţi, neconflictuali şi care nu sunt angajaţi în polemici ori conflicte sunt cei din ierarhiile de care fac ascultare. În ceea ce mă priveşte nu este vorba despre o desconsiderare, şi personal mi-am exprimat poziţia în alte postări, numai că lucrurile sau jocurile hotărâtoare, care contează la nivel eclezial şi istoric nu se fac cu acei oameni, ci cu cei din ierarhii, cu cei care au puterea la îndemâna lor. Restul, într-adevăr, sunt poveşti. Nemuritoare şi romantice, dar poveşti.