Rasismul oficial si cultura populara in Romania

[horatiu.miron]

În prealabil postat de cezar_ioan

Propun această afirmaţie ca PERLA RAŢIONALISTĂ A ANULUI PE FORUM CREŞTIN ORTODOX.
Ce uimiţi vor fi cercetătorii culturii de peste vreo cinci mii de ani când vor găsi această perlă magnifică salvată pe vreun ciob de memorie, cumva...

Dragă Horaţiu,
ai scris o postare bună, după gustul meu, adică ai expus onest, sistematic, argumentat şi cu ton optimist poziţia personală despre folclor şi dinamica artei româneşti în condiţiile societăţii de azi. Felicitări pentru aceasta, toată stima!

Totuşi, să trânteşti asemena bazaconie, în plină compoziţie lăudabilă... cum oare se poate întâmpla?
Pentru a brodi o definiţie cât de cât acceptabilă a artei, aşadar deloc străină faţă de fiinţa ei, îţi sugerez prieteneşte să renunţi pentru început la dicţionar.
Avem în România o mulţime de oameni de cultură care s-au întrecut în studiul şi practicarea artei, definind-o uneori, frontal sau prin cercuri concentrice de sugestii şi limpeziri semantice.
Poţi răsfoi, aşadar, pe (zic şi eu la întâmplare, din memorie):
Titu Maiorescu, Tudor Vianu, Simion Bărnuţiu, Barbu Fundoianu, Lucian Blaga, Liviu Rusu, Gherea, Arghezi, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Nicolae Labiş, Marin Preda, Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi, Grigore Leşe şi mulţi, mulţi alţii.

Cât despre fenomenul Kitsch, căruia tu îi găseşti se pare justificarea (ai mai făcut asta, în multe rânduri, confundînd se pare dinamica stenică a culturii cu dinamica patologică a tulburărilor ei), iarăşi te rog să cauţi prin Lucian Blaga, primul în istoria culturii care a abordat fenomenul (înaintea, chiar, a părintelui conceptului de Kitch - Abraham Moles).

Mă bucur că am prilejul să atrag atenţia că arta românească damblageşte de pe urma Kitsch-ului, sau mai bine zis damblageşte sub forma acestei maladii, dintr-un motiv mult mai profund decât multiplicarea decibelilor în boxele maneliştilor de pretutindeni.

În "Trilogia valorilor", prin legea "nontransponibilităţii" filosoful nostru Lucian Blaga observa că "structurile obiective ale esteticului natural nu pot fi transpuse întocmai în artă fără de a-şi pierde aici calitatea lor iniţială, şi nici invers: structurile obiective ale esteticului artistic nu pot fi transpuse aidoma în natură, fără a-şi pierde aici calitatea iniţială".
Avem aici prima explicaţie oferită de un gânditor european, o explicaţie teoretică originală, pentru Kitsch, conferându-i statut de concept în aria meditaţiei filosofice şi mai ales în aria esteticii. Numite de filosof "para-estetice" (Ťpara-kalieť), aceste fenomene constituie tentative de "despecificizare" a unui anume "sine esenţial", punând în loc de ceva străin, altceva nespecific . Blaga surprinde astfel o inadecvare la estetic a unora dintre (sub)producţiile artistice….
Subliniind autonomia frumosului artistic, Blaga a dezavuat încercările de "autonomism" sau "estetism" ale unor teoreticieni, văzând în acestea excese deviante.
În imediata vecinătate, autorul se referă şi la ortodoxismul promovat de Nichifor Crainic la "Gândirea", pe motivul că acesta ar constitui unul din pilonii spiritualităţii şi specificităţii noastre (Frumosul sofianic şi caracterul său restrictiv).

În ce mă priveşte, eu definesc arta foarte simplu: sensibilitate (simţuri şi simţăminte) / frumos condusă / de un prieten al Adevărului (artistul).

N-aveti decat sa ma acuzati de superficialitate, insa eu nu iau apararea kitschului, deoarece el pentru mine nu exista. Am hotarat de mult ca:

- in foarte multe cazuri este foarte greu, daca nu imposibil, de delimitat kitschul de "arta veritabila", a carei apologie faceti. One man's trash is another man's treasure;
- in foarte multe cazuri eticheta de kitsch este pusa gresit, din alte considerente decat cele estetice;
- kitschul este, de fapt, arta; excesiva, vulgara, lipsita de substanta, dar arta;
- nu voi discredita niciun fel de arta pe considerente de popularitate si nu o voi discrimina pe baza efortului intelectual necesar pentru gratificare, pentru ca ar insemna sa ma sui intr-un turn de fildes si sa ma transform intr-o caricatura; de aceea pentru mine tot ce este produs prin incercarea de a transpune realitatea in concepte abstracte, intru stimularea mintii si a inimii, se numeste arta. Exista, asadar, doar arta pe care o apreciez si arta pe care nu o apreciez.

Dupa cum vedeti, am completat definitia cu ce lipsea. Am gresit in mesajul precedent omitand acea ultima parte, cu rezultate intr-adevar comice. Acum poate ca n-o sa ma credeti ca a fost o simpla - dar foarte importanta - omisiune, caz in care accept judecata oricui a citit mesajul si a inteles ca am dat grav cu oistea-n gard.

Arta si cultura romaneasca nu damblageste, ci evolueaza. Se transforma in altceva. Este alegerea dumneavoastra sa credeti ca se damblageste. Si americanii credeau candva ca jazzul e un gunoi, o pesta care roade la establishmentul artistic al vremii. Arta este, daca-mi permiteti, un animal ce se hraneste cu de toate, inclusiv cu propriile dejectii, pe care uneori le recicleaza in minunate reusite ale spiritului uman. Ceea ce dumneavoastra credeti ca e patologic, e de fapt stenic, intocmai cum genomul uman contine secvente ADN de la diversi virusi care ne-au atacat specia in trecut, dar pe care i-am invins inglobandu-i si capatand imunitate.

Eu nu vad kitsch, nici maladii culturale, ci doar piese de LEGO pe care le folosim, le imprumutam constant unii de la altii, din care construim si daramam intr-un continuu proces brownian de creatie. Restul e opinie.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de horatiu.miron

N-aveti decat sa ma acuzati de superficialitate, insa eu nu iau apararea kitschului, deoarece el pentru mine nu exista. Am hotarat de mult ca:

- in foarte multe cazuri este foarte greu, daca nu imposibil, de delimitat kitschul de "arta veritabila", a carei apologie faceti. One man's trash is another man's treasure;
- in foarte multe cazuri eticheta de kitsch este pusa gresit, din alte considerente decat cele estetice;
- kitschul este, de fapt, arta; excesiva, vulgara, lipsita de substanta, dar arta;
- nu voi discredita niciun fel de arta pe considerente de popularitate si nu o voi discrimina pe baza efortului intelectual necesar pentru gratificare, pentru ca ar insemna sa ma sui intr-un turn de fildes si sa ma transform intr-o caricatura; de aceea pentru mine tot ce este produs prin incercarea de a transpune realitatea in concepte abstracte, intru stimularea mintii si a inimii, se numeste arta. Exista, asadar, doar arta pe care o apreciez si arta pe care nu o apreciez.

Dupa cum vedeti, am completat definitia cu ce lipsea. Am gresit in mesajul precedent omitand acea ultima parte, cu rezultate intr-adevar comice. Acum poate ca n-o sa ma credeti ca a fost o simpla - dar foarte importanta - omisiune, caz in care accept judecata oricui a citit mesajul si a inteles ca am dat grav cu oistea-n gard.

Arta si cultura romaneasca nu damblageste, ci evolueaza. Se transforma in altceva. Este alegerea dumneavoastra sa credeti ca se damblageste. Si americanii credeau candva ca jazzul e un gunoi, o pesta care roade la establishmentul artistic al vremii. Arta este, daca-mi permiteti, un animal ce se hraneste cu de toate, inclusiv cu propriile dejectii, pe care uneori le recicleaza in minunate reusite ale spiritului uman. Ceea ce dumneavoastra credeti ca e patologic, e de fapt stenic, intocmai cum genomul uman contine secvente ADN de la diversi virusi care ne-au atacat specia in trecut, dar pe care i-am invins inglobandu-i si capatand imunitate.

Eu nu vad kitsch, nici maladii culturale, ci doar piese de LEGO pe care le folosim, le imprumutam constant unii de la altii, din care construim si daramam intr-un continuu proces brownian de creatie. Restul e opinie.

Horaţiu, aş vrea să (mai) evaluez problema artei în termenii şi de pe poziţia ta, dar nu pot. Sunt contrazis zilnic, în toate domeniile artistice la care am acces, de desfiinţarea artei româneşti.
Singurele care mai rezistă sunt obiceiurile populare cu haloul lor artistic, probabil prea vechi şi prea autonome acolo, în inima românului, ca să mai poată fi mistificate şi "înnoite".
Eu sunt adeptul coexistenţei valorilor perene cu inovaţiile periodice, care îşi fac veacul şi pier. Ceea ce se întâmplă, însă, la noi este că valorile tradiţionale sunt tot mai mult marginalizate şi defăimate, batjocorite şi luate în răspăr de aşazişii artişti moderni. Aceştia, de fapt, sunt aşa cum bine a zis un prieten regizor (bătrân profesor de regie teatru, căruia îi datorăm nume mari din teatrul şi chiar cinematografia noastră): "generaţii spontanee; fără trecut şi fără viitor".

Arta românească de azi, asta de credem noi că ţine pasul cu istoria, e produsul unor oameni care îşi închipuie că dacă amestecă:
- una spoială de cultură
- marijuana, vodka şi gagici
- ifose şi aere de vedetă
gata, a ieşit tabloul şi muzichia. Şi bănuţul, desigur, mult bănuţ, cât mai mult, nesimţit de mult.

În contrast, artistul român (de nivel european şi chiar de geniu) avea rădăcini puternice în istoria culturii ţării sale şi a lumii, meşteşugise ani buni pe lângă unul sau mai mulţi maeştri, era modest şi pus pe muncă, avea un ţel mai înalt decât propria lui căpătuială şi, nu în ultimul rând, era un bun creştin.

Eu cred că degradarea socială generală a României, pe care doar nenăscuţii şi morţii o mai pun la îndoială, nu avea cum să lase arta autohtonă neatinsă.
Arta românească devine tot mai superficială, histrionică şi minoră.
Cum e turcul şi pistolul.

[horatiu.miron]

În prealabil postat de cezar_ioan

Eu sunt adeptul coexistenţei valorilor perene cu inovaţiile periodice, care îşi fac veacul şi pier. Ceea ce se întâmplă, însă, la noi este că valorile tradiţionale sunt tot mai mult marginalizate şi defăimate, batjocorite şi luate în răspăr de aşazişii artişti moderni.

Exact aici salasuieste diferenta majora de opinie dintre noi doi. Eu consider ca niciun obicei, idee sau credinta nu trebuie pusa la adapost de critica sau chiar batjocura. Numai printr-o libertate totala a exprimarii putem progresa ca societate. Un darwinism al ideilor. Cele mai solide ies intarite din procesul asta, iar daca unele se impiedica si-si rup picioarele pe drum nu-i nici o paguba, inseamna ca nu meritau sa treaca de linia de sosire, oricum.

[glykys]

Pelerinule, eu sunt de acord cu tine, in principiu, dar nu e bine sa aruncam cu pietre in Parascheva, care sunt sigura ca e o tanara inimoasa, cu intentii bune, dar care s-a lasat inselata de mistificarile astea care circula pe net. Nici istoricii nostri nu fac nimic ca sa stopeze flagelul asta al tracomaniei in care cad prada si persoane cultivate. Boia are niste carti despre identitatea nationala, dar e putin citit. Oricum, aceasta ideologizare nationalista a crestinismului mi se pare extrem de nociva.

[catalin2]

În prealabil postat de glykys

Nici istoricii nostri nu fac nimic ca sa stopeze flagelul asta al tracomaniei in care cad prada si persoane cultivate. Boia are niste carti despre identitatea nationala, dar e putin citit. Oricum, aceasta ideologizare nationalista a crestinismului mi se pare extrem de nociva.

In felul acesta cadem doar dintr-o extrema in cealalta, cartile lui Boia sunt mult mai nocive decat cele care exagereaza rolul dacilor in istorie. Dimpotriva, niciun roman probabil n-ar trebui sa citeasca productiile lui Boia, care a scris niste neadevaruri doar ca sa iasa in evidenta si sa fie admirat. Prima data am auzit de scrierile lui pe forumul catolic, il aduceau in discutie unii catolici ca sa arate cat de jos sunt romanii. Nu doar ca pune accent pe lucruile negative din istoria noastra, dar o si falsifica. Cred ca multi romani au nevoie de o infuzie de patriotism, nu se discuta aici ca sunt printre putinii care nu-si iubesc si respecta tara?
O simpla cautare pe net gaseste in marea majoritate articole negative despre cartea lui Boia.
Aici este o carte scrisa de un specialist, care critica toata cartea lui Boia. In articolul acesta se gaseste si trimiterea la acea carte: http://www.george-damian.ro/cazul-lu...ului-2727.html
Citez din articol: "Altă chestiune suspectă: dintre lăudători sunt foarte puţini istorici serioşi, majoritatea sunt neo-propagandişti sau jurnalişti. La fel şi denigratorii violenţi, au o minimă pregătire care să le permită să se pronunţe asupra cărţii lui Lucian Boia.
În tot acest cor lipsit de sens a trecut (aproape) neobservată cartea profesorului Ioan-Aurel Pop „Istoria, adevărul şi miturile”, apărută într-o singură ediţie la Editura Enciclopedică în anul 2002. Ioan-Aurel Pop aplică o critică necruţătoare aproape fiecărui rând din cartea lui Lucian Boia. Citind volumul profesorului Pop de multe ori nu mi-am putut stăpâni hohotele de râs: Lucian Boia este demascat ca un autor inconsecvent şi paradoxal în chiar cadrul raţionamentului său. În plus, profesorul Pop aduce în discuţie un aspect extrem de interesant: în 1976 Lucian Boia a scris un amplu articol în care afirmă exact opusul celor spuse în cartea „Istorie şi mit în conştiinţa românească”! Apare astfel întrebarea când a spus ceea ce credea cu adevărat Lucian Boia: în 1976 sau în 1997?
În sfârşit, cartea lui Lucian Boia a lansat în societatea românească o teză teribil de nocivă: „istoria românilor? nu există dom’le! am fost nişte pădureţi călcaţi pe cap de primii veniţi, n-au existat nici un fel de victorii, au fost toate inventate de comunişti!” Celor care au căzut în capcana acestei teze le recomand să citească volumul profesorului Ioan-Aurel Pop „Istoria, adevărul şi miturile” pentru a se lămuri asupra adevăratei valori a cărţii lui Lucian Boia „Istorie şi mit în conştiinţa românească”. "

Sa stii Glykys ca ideile au o viata a lor,un mecanism intern al transmiterii, nasterii si mortii lor,sau a renasterii intr-o forma grandioasa sau mutilata,ca un duh intunecat al unei stele stralucitoare demult moarte.Ele lumineaza si transforma,influenteaza si inspira,strabat secole dincolo de clipa cand drumul nostru prin aceasta lume se termina.Ele pot parea produsul unor circumstante sau a puterii vizionare a unui om unic,pot parea a veni din neantul istoriei si par a calatori undeva spre o destinatie necunoscuta noua.Ele schimba oameni si timpuri intr-un mod care adeseori ne pare greu de inteles si localizat,insa ele traiesc,au un fel de scanteie a vietii in ele,ne reprezinta si fac parte din noi.Plecand din sperantele si temerile noastre,din visele si eforturile cu care ne modelam viata sunt un fel de imagine in oglinda pe care o punem in mainile celor ce traiesc in timpurile noastre sperand ca ele sa ne supravietuiasca,sa continuie drumul dincolo de timp,dandu-ne curajul sa infruntam si noi aceea granita inevitabila.Ideile au insotit omul din zorii civilizatiei,de la primele intrebari si ne vor insoti pana la capat,unele bune,altele rele,unele aducatoare de binecuvantari si altele de nenorociri,la fel cum am evoluat si noi prin istorie.Ideile au o mare putere si influenta pt ca ele dau nastere cunoasterii iar cunoasterea elibereaza.Incercam sa le modelam,modificam,manipulam si de multe ori este greu de spus daca nu cumva ele ne conduc pe noi,eliberate de sursa care le-a generat.

Ideile influenteaza profund,ascund o mare forta in strafundurile lor si de multe ori,analizand o idee am sentimentul ca stau alaturi de un stramos din negura timpului,care imi zambeste si imi arata o silueta de undeva de viitor care ne face cu mana aratand spre micul punct de lumina al ideii care strabate timpul si istoria.Ideile ne leaga sau ne dezleaga,ne instraineaza sau ne unesc,dau viata sau ucid.Imaginatia este doar una dintre delicatele piese ale ceasornicului ideilor,un ceasornic al timpului in care limbile sunt idei.Constiinta este vointa transformata iar intuitia este intelect transformat si astfel mai privim la doua piese ale minunatului mecanism al unei idei si mai sunt si altele.Sunt oameni care prin profunzimea gandirii lor,al ideilor,ajung la radacinile spirituale ale omenirii si avand dezvoltata o constiinta a individualitatii inteleg interactiunea ideilor cu lumea dincolo de limitele noastre.Constiinta noastra este diferita de a inaintasilor nostrii,si ea,prin idei se proiecteaza cu o viteza ametitoare inainte in timp,legand totul.Este infricosatoare puterea unei idei asupra mintii omenesti care o primeste sau genereaza si asta arata ca ceva se intimpla mereu inainte sa existe ceva.Istoria gandirii omenesti arata ca ideile duc oamenii pana la actiuni la limitele granitelor stiute si chiar dincolo de ele,ele pot servi binele sau raul,undeva la raspantia celor doua cai din Didahia.Ideile noastre asteapta,dupa cum spunea Lucian Blaga,dupa ce le nastem sa mai si murim pentru ele si mereu m-am intrebat daca oamenii au mari idei sau ideile mari sunt cele care ii gasesc pe oameni.Forta ideii este uriasa pt ca ea poarta pruncul cunoasterii,o sa inteleaga candva asta si mai tanara ta prietena.Ideile nu vor disparea niciodata cat timp va exista un segment spatiu-timp numit istorie,sunt parte a sufletului omului si il vor insoti,in bine sau rau,pana la capat.Numai bine.

[cezar_ioan]

Cred că nu conştiinţa noastră e diferită, ci ideile care o traversează luminos, atunci când ea doarme sau moţăie somnolentă, sunt schimbătoare de la epocă la epocă.
În ultimă instanţă însă, atunci când văzduhul conştiinţei primeşte străpungerea Duhului, omul se regăseşte pe sine în tării, acelaşi ca în timpurile imemoriale. Tocmai de aceea este şi posibil să ne întrezărim unii pe alţii, peste epoci, în ciuda unor diferenţe care mai de care. Vibrăm şi azi la povestea lui Ulise, la Tristan şi Isolda, la gustul dintâi al mărului, la căutarea primului om spre cer...
Cerul este acelaşi, văzduhurile conştiinţei sunt aceleaşi. Doar cometele diferă.
Şi vulcanii...:)

[glykys]

În prealabil postat de catalin2

Celor care au căzut în capcana acestei teze le recomand să citească volumul profesorului Ioan-Aurel Pop „Istoria, adevărul şi miturile” pentru a se lămuri asupra adevăratei valori a cărţii lui Lucian Boia „Istorie şi mit în conştiinţa românească”. "

Catalin, eu iti recomand sa citesti tu insuti cartea lui Boia la care faci referire, vezi ca e pe scribd si o poti descarca daca uploadezi la schimb un document. Si apoi sa tragi niste concluzii. Altfel, facem ca la bac, citim o mie de pagini de comentarii mai mult sau mai putin pertinente, in loc sa citim cateva zeci de pagini de opera propriu-zisa si sa gandim cu capul nostru.

Pelerinule, ai scris o bucata tare frumoasa... Noi, crestinii, mereu cadem vrajiti in capcanele din lumea Ideilor, uitand de persoane si de Persoane.

[catalin2]

În prealabil postat de glykys

Catalin, eu iti recomand sa citesti tu insuti cartea lui Boia la care faci referire, vezi ca e pe scribd si o poti descarca daca uploadezi la schimb un document. Si apoi sa tragi niste concluzii. Altfel, facem ca la bac, citim o mie de pagini de comentarii mai mult sau mai putin pertinente, in loc sa citim cateva zeci de pagini de opera propriu-zisa si sa gandim cu capul nostru.

Daca as avea timp as citi cartea lui Pop, e tot pe scribd, as citit astfel ambele carti deodata. Nu am cum sa citesc o carte eronata, doar ca sa imi pierd timpul, stiu citate din ea si recenziile, e mai mult decat suficient timp pierdut.

În prealabil postat de glykys

Boia are niste carti despre identitatea nationala, dar e putin citit. Oricum, aceasta ideologizare nationalista a crestinismului mi se pare extrem de nociva.

Slava Domnului ca nu e prea citit! Boia scrie ca un strain de Romania, despre romani, pe care ii ponegreste cat poate, pentru straini. Doar la urechile acestora scrisul lui Boia este muzica! Dealtfel, Boia a publicat mai mult in Franta, din cate am citit, dar (din pacate) cartile lui apar acum si in Romania. Mi-am cumparat si eu doua dintre ele si le-am citit cu ochii iesiti din orbite... daca intelegeti ce vreau sa spun. Un denigrator!
Macar din punct de vedere istoric daca ar avea dreptate... dar nu are.