![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
O simpla cautare pe net gaseste in marea majoritate articole negative despre cartea lui Boia. Aici este o carte scrisa de un specialist, care critica toata cartea lui Boia. In articolul acesta se gaseste si trimiterea la acea carte: http://www.george-damian.ro/cazul-lu...ului-2727.html Citez din articol: "Altă chestiune suspectă: dintre lăudători sunt foarte puțini istorici serioși, majoritatea sunt neo-propagandiști sau jurnaliști. La fel și denigratorii violenți, au o minimă pregătire care să le permită să se pronunțe asupra cărții lui Lucian Boia. În tot acest cor lipsit de sens a trecut (aproape) neobservată cartea profesorului Ioan-Aurel Pop „Istoria, adevărul și miturile”, apărută într-o singură ediție la Editura Enciclopedică în anul 2002. Ioan-Aurel Pop aplică o critică necruțătoare aproape fiecărui rând din cartea lui Lucian Boia. Citind volumul profesorului Pop de multe ori nu mi-am putut stăpâni hohotele de râs: Lucian Boia este demascat ca un autor inconsecvent și paradoxal în chiar cadrul raționamentului său. În plus, profesorul Pop aduce în discuție un aspect extrem de interesant: în 1976 Lucian Boia a scris un amplu articol în care afirmă exact opusul celor spuse în cartea „Istorie și mit în conștiința românească”! Apare astfel întrebarea când a spus ceea ce credea cu adevărat Lucian Boia: în 1976 sau în 1997? În sfârșit, cartea lui Lucian Boia a lansat în societatea românească o teză teribil de nocivă: „istoria românilor? nu există dom’le! am fost niște pădureți călcați pe cap de primii veniți, n-au existat nici un fel de victorii, au fost toate inventate de comuniști!” Celor care au căzut în capcana acestei teze le recomand să citească volumul profesorului Ioan-Aurel Pop „Istoria, adevărul și miturile” pentru a se lămuri asupra adevăratei valori a cărții lui Lucian Boia „Istorie și mit în conștiința românească”. " |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Sa stii Glykys ca ideile au o viata a lor,un mecanism intern al transmiterii, nasterii si mortii lor,sau a renasterii intr-o forma grandioasa sau mutilata,ca un duh intunecat al unei stele stralucitoare demult moarte.Ele lumineaza si transforma,influenteaza si inspira,strabat secole dincolo de clipa cand drumul nostru prin aceasta lume se termina.Ele pot parea produsul unor circumstante sau a puterii vizionare a unui om unic,pot parea a veni din neantul istoriei si par a calatori undeva spre o destinatie necunoscuta noua.Ele schimba oameni si timpuri intr-un mod care adeseori ne pare greu de inteles si localizat,insa ele traiesc,au un fel de scanteie a vietii in ele,ne reprezinta si fac parte din noi.Plecand din sperantele si temerile noastre,din visele si eforturile cu care ne modelam viata sunt un fel de imagine in oglinda pe care o punem in mainile celor ce traiesc in timpurile noastre sperand ca ele sa ne supravietuiasca,sa continuie drumul dincolo de timp,dandu-ne curajul sa infruntam si noi aceea granita inevitabila.Ideile au insotit omul din zorii civilizatiei,de la primele intrebari si ne vor insoti pana la capat,unele bune,altele rele,unele aducatoare de binecuvantari si altele de nenorociri,la fel cum am evoluat si noi prin istorie.Ideile au o mare putere si influenta pt ca ele dau nastere cunoasterii iar cunoasterea elibereaza.Incercam sa le modelam,modificam,manipulam si de multe ori este greu de spus daca nu cumva ele ne conduc pe noi,eliberate de sursa care le-a generat.
Ideile influenteaza profund,ascund o mare forta in strafundurile lor si de multe ori,analizand o idee am sentimentul ca stau alaturi de un stramos din negura timpului,care imi zambeste si imi arata o silueta de undeva de viitor care ne face cu mana aratand spre micul punct de lumina al ideii care strabate timpul si istoria.Ideile ne leaga sau ne dezleaga,ne instraineaza sau ne unesc,dau viata sau ucid.Imaginatia este doar una dintre delicatele piese ale ceasornicului ideilor,un ceasornic al timpului in care limbile sunt idei.Constiinta este vointa transformata iar intuitia este intelect transformat si astfel mai privim la doua piese ale minunatului mecanism al unei idei si mai sunt si altele.Sunt oameni care prin profunzimea gandirii lor,al ideilor,ajung la radacinile spirituale ale omenirii si avand dezvoltata o constiinta a individualitatii inteleg interactiunea ideilor cu lumea dincolo de limitele noastre.Constiinta noastra este diferita de a inaintasilor nostrii,si ea,prin idei se proiecteaza cu o viteza ametitoare inainte in timp,legand totul.Este infricosatoare puterea unei idei asupra mintii omenesti care o primeste sau genereaza si asta arata ca ceva se intimpla mereu inainte sa existe ceva.Istoria gandirii omenesti arata ca ideile duc oamenii pana la actiuni la limitele granitelor stiute si chiar dincolo de ele,ele pot servi binele sau raul,undeva la raspantia celor doua cai din Didahia.Ideile noastre asteapta,dupa cum spunea Lucian Blaga,dupa ce le nastem sa mai si murim pentru ele si mereu m-am intrebat daca oamenii au mari idei sau ideile mari sunt cele care ii gasesc pe oameni.Forta ideii este uriasa pt ca ea poarta pruncul cunoasterii,o sa inteleaga candva asta si mai tanara ta prietena.Ideile nu vor disparea niciodata cat timp va exista un segment spatiu-timp numit istorie,sunt parte a sufletului omului si il vor insoti,in bine sau rau,pana la capat.Numai bine. Last edited by Pelerin spre Rasarit; 28.07.2013 at 23:52:18. |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Cred că nu conștiința noastră e diferită, ci ideile care o traversează luminos, atunci când ea doarme sau moțăie somnolentă, sunt schimbătoare de la epocă la epocă.
În ultimă instanță însă, atunci când văzduhul conștiinței primește străpungerea Duhului, omul se regăsește pe sine în tării, același ca în timpurile imemoriale. Tocmai de aceea este și posibil să ne întrezărim unii pe alții, peste epoci, în ciuda unor diferențe care mai de care. Vibrăm și azi la povestea lui Ulise, la Tristan și Isolda, la gustul dintâi al mărului, la căutarea primului om spre cer... Cerul este același, văzduhurile conștiinței sunt aceleași. Doar cometele diferă. Și vulcanii...:) |
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Quidquid latine dictum sit, altum sonatur. User vechi: hmiron. User si mai vechi: scrabble. |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Ba este, pentru că Florin Salam stă pe alți vulcani (noroioși foc) și privește spre alte comete...
Că el are un dispreț tipic printre cei ca el pentru conștiința proprie, e altă mâncare de pește. Uite, dacă vrei să îți analizezi singur afirmațiile pe linia "progresului" artei, începe prin a-l compara pe Salam cu Bach. Dacă găsești criterii...:) |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Pelerinule, ai scris o bucata tare frumoasa... Noi, crestinii, mereu cadem vrajiti in capcanele din lumea Ideilor, uitand de persoane si de Persoane.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Last edited by glykys; 29.07.2013 at 22:30:34. |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#8
|
|||
|
|||
![]()
N-am citit postarile care dau titlul topicului, dar daca tot se discuta despre originea poporului roman o sa scriu ceva despre asta.
Se pare ca studiile genetice arata ca la baza suntem de fapt tot daci, cu putina influenta slava si extrem de putina latina. E firesc ca nu aveam cu sa fim daco-latini, dupa o atat de scurta dominatie romana. La retragerea romanilor s-au retras si familiile si copiii lor, doar nu si-au lasat nevestele si copiii in Dacia. La fel cum francezii sunt tot galii din trecut, cu putine influente ale francilor (un trib germanic), dar la ei francii au ramas in Galia. Last edited by catalin2; 30.07.2013 at 12:00:12. |
#9
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Eu stiu ca s-au gasit extrem de putine morminte de daci in Romania. De unde au luat ADN-ul de dac?! De aia ne merge noua, crestinilor, numele de creduli si nestiutori, pentru ca sfera noastra de lecturi se margineste la net. Poate iti faci, totusi, timp sa citesti ambele carti, daca ai acest interes.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Last edited by glykys; 29.07.2013 at 23:18:43. |
#10
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Deja stim treaba asta. Nu am aparut in secolul X, nu am emigrat din sud sau din nord, am fost mereu aici. Inainte eram traco-iliri, acum suntem romani, dar fondul genetic este acelasi. Ce s-a schimbat nu a fost biologia, ci spiritualitatea. Limba traca a murit, iar o noua limba luat nastere prin Biserica. Crestinismul este motivul ptr. care limba traca nu a supravietuit, nu faptul ca dacii au devenit romani. Traco-ilirii-romanizati sunt stramosii nostri. Mai erau si tracii pagani. (recent am aflat ca multi prigonitori ai crestinismului erau la origine traci ex. Diocletian) Constantin cel Mare-traco-ilir. Eu nu neg romanizarea, dar nu aprob nici ideea ca ne-am schimbat genele si tracii au disparut in neant. Oricum romanizarea nu inseamna sa iti schimbi genele, traditiile si limba. Si evreii erau cetateni romani, si grecii. Sa citesti despre romanii din sud si sa vezi pana unde se intindea Romania. Au fost destule carti publicate pe aceasta tema. E drept, cele mai multe in secolul trecut (Pr.Prof.Dumitru Staniloaie, Nicolae Iorga etc.)
__________________
https://www.facebook.com/sil.en.94 Last edited by Parascheva16; 30.07.2013 at 09:48:04. |
|