Rasismul oficial si cultura populara in Romania

Sa stii Glykys ca ideile au o viata a lor,un mecanism intern al transmiterii, nasterii si mortii lor,sau a renasterii intr-o forma grandioasa sau mutilata,ca un duh intunecat al unei stele stralucitoare demult moarte.Ele lumineaza si transforma,influenteaza si inspira,strabat secole dincolo de clipa cand drumul nostru prin aceasta lume se termina.Ele pot parea produsul unor circumstante sau a puterii vizionare a unui om unic,pot parea a veni din neantul istoriei si par a calatori undeva spre o destinatie necunoscuta noua.Ele schimba oameni si timpuri intr-un mod care adeseori ne pare greu de inteles si localizat,insa ele traiesc,au un fel de scanteie a vietii in ele,ne reprezinta si fac parte din noi.Plecand din sperantele si temerile noastre,din visele si eforturile cu care ne modelam viata sunt un fel de imagine in oglinda pe care o punem in mainile celor ce traiesc in timpurile noastre sperand ca ele sa ne supravietuiasca,sa continuie drumul dincolo de timp,dandu-ne curajul sa infruntam si noi aceea granita inevitabila.Ideile au insotit omul din zorii civilizatiei,de la primele intrebari si ne vor insoti pana la capat,unele bune,altele rele,unele aducatoare de binecuvantari si altele de nenorociri,la fel cum am evoluat si noi prin istorie.Ideile au o mare putere si influenta pt ca ele dau nastere cunoasterii iar cunoasterea elibereaza.Incercam sa le modelam,modificam,manipulam si de multe ori este greu de spus daca nu cumva ele ne conduc pe noi,eliberate de sursa care le-a generat.

Ideile influenteaza profund,ascund o mare forta in strafundurile lor si de multe ori,analizand o idee am sentimentul ca stau alaturi de un stramos din negura timpului,care imi zambeste si imi arata o silueta de undeva de viitor care ne face cu mana aratand spre micul punct de lumina al ideii care strabate timpul si istoria.Ideile ne leaga sau ne dezleaga,ne instraineaza sau ne unesc,dau viata sau ucid.Imaginatia este doar una dintre delicatele piese ale ceasornicului ideilor,un ceasornic al timpului in care limbile sunt idei.Constiinta este vointa transformata iar intuitia este intelect transformat si astfel mai privim la doua piese ale minunatului mecanism al unei idei si mai sunt si altele.Sunt oameni care prin profunzimea gandirii lor,al ideilor,ajung la radacinile spirituale ale omenirii si avand dezvoltata o constiinta a individualitatii inteleg interactiunea ideilor cu lumea dincolo de limitele noastre.Constiinta noastra este diferita de a inaintasilor nostrii,si ea,prin idei se proiecteaza cu o viteza ametitoare inainte in timp,legand totul.Este infricosatoare puterea unei idei asupra mintii omenesti care o primeste sau genereaza si asta arata ca ceva se intimpla mereu inainte sa existe ceva.Istoria gandirii omenesti arata ca ideile duc oamenii pana la actiuni la limitele granitelor stiute si chiar dincolo de ele,ele pot servi binele sau raul,undeva la raspantia celor doua cai din Didahia.Ideile noastre asteapta,dupa cum spunea Lucian Blaga,dupa ce le nastem sa mai si murim pentru ele si mereu m-am intrebat daca oamenii au mari idei sau ideile mari sunt cele care ii gasesc pe oameni.Forta ideii este uriasa pt ca ea poarta pruncul cunoasterii,o sa inteleaga candva asta si mai tanara ta prietena.Ideile nu vor disparea niciodata cat timp va exista un segment spatiu-timp numit istorie,sunt parte a sufletului omului si il vor insoti,in bine sau rau,pana la capat.Numai bine.

[cezar_ioan]

Cred că nu conştiinţa noastră e diferită, ci ideile care o traversează luminos, atunci când ea doarme sau moţăie somnolentă, sunt schimbătoare de la epocă la epocă.
În ultimă instanţă însă, atunci când văzduhul conştiinţei primeşte străpungerea Duhului, omul se regăseşte pe sine în tării, acelaşi ca în timpurile imemoriale. Tocmai de aceea este şi posibil să ne întrezărim unii pe alţii, peste epoci, în ciuda unor diferenţe care mai de care. Vibrăm şi azi la povestea lui Ulise, la Tristan şi Isolda, la gustul dintâi al mărului, la căutarea primului om spre cer...
Cerul este acelaşi, văzduhurile conştiinţei sunt aceleaşi. Doar cometele diferă.
Şi vulcanii...:)

[horatiu.miron]

În prealabil postat de cezar_ioan

Cred că nu conştiinţa noastră e diferită, ci ideile care o traversează luminos, atunci când ea doarme sau moţăie somnolentă, sunt schimbătoare de la epocă la epocă.
În ultimă instanţă însă, atunci când văzduhul conştiinţei primeşte străpungerea Duhului, omul se regăseşte pe sine în tării, acelaşi ca în timpurile imemoriale. Tocmai de aceea este şi posibil să ne întrezărim unii pe alţii, peste epoci, în ciuda unor diferenţe care mai de care. Vibrăm şi azi la povestea lui Ulise, la Tristan şi Isolda, la gustul dintâi al mărului, la căutarea primului om spre cer...
Cerul este acelaşi, văzduhurile conştiinţei sunt aceleaşi. Doar cometele diferă.
Şi vulcanii...:)

Si tot asa, Florin Salam nu e foarte diferit de rapsozii anonimi de acum o suta sau o mie de ani.

[cezar_ioan]

Ba este, pentru că Florin Salam stă pe alţi vulcani (noroioşi foc) şi priveşte spre alte comete...
Că el are un dispreţ tipic printre cei ca el pentru conştiinţa proprie, e altă mâncare de peşte.

Uite, dacă vrei să îţi analizezi singur afirmaţiile pe linia "progresului" artei, începe prin a-l compara pe Salam cu Bach.
Dacă găseşti criterii...:)