Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Florin-Ionut

”Sf. Serafim i-a raspuns: "Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum si tu esti la fel de stralucitor ca mine. Înseamna ca si tu esti în lumina Duhului Dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea ca sunt asa.”

Întocmai!
Asta trebuia punctat de la bun început. Anume, dacă îmi permiţi să reformulez pentru topicul de faţă: doar în relaţia interpersonală, faţă către faţă, doi creştini adunaţi în numele Domnului pot avea parte de exeprienţa minunată a împărtăşirii Duhului Sfânt.
Cu totul altceva e ce se insisnuează aici: că eu, boul boilor, păcătos bine cunoscut pe forumul ăsta, am acces vizual la sfânta Lumină a harului doar privind o poză. Adică realmente intru în contact cu harul revărsat acolo, indiferent cine sunt şi ce fac, doar pentru că harul a fost obiectivat, surprins, fixat, prins pe o peliculă. Asta vor fraţii să mă facă să cred.

Ei bine, nu pot accepta o asemenea bazaconie.
Este o neînţelegere gravă la mijloc.

Priviţi fotografia din mijlocul acestui articol (Sfântul Serafim de Sarov şi Motovilov)!
http://calindragan.wordpress.com/201...ndirea-sf-duh/
Sesizăm cu uşurinţă înfăţişarea Sfântului precum şi reacţia interlocutorului.
Să revedem apoi Evanghelia, pericopa unde este relatată Schimbarea la Faţă a Domnului.
În fine, să recitim ce spune Apostolul Pavel despre însoţitorii săi pe drumul Damascului: "şi noi toţi căzînd la pământ, eu am auzit..." (Fapte, 26-14)

Ei bine, acum, după ce ne-am reîmprospătat cu Adevărul, să ne întoarcem la poza topicului şi la celelalte poze: cunoaştem la fel? Avem aceleaşi stări de spirit? E acelaşi duh de sfânt mister? De cutremur al sufletului nostru păcătos?
E imposibil să avem aceleaşi reacţii, doar dacă nu cumva ne-a devenit totuna Adevărul cu minciuna.
Ferească Bunul Dumnezeu!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cezar_ioan

Cu totul altceva e ce se insisnuează aici: că eu, boul boilor, păcătos bine cunoscut pe forumul ăsta, am acces vizual la sfânta Lumină a harului doar privind o poză. Adică realmente intru în contact cu harul revărsat acolo, indiferent cine sunt şi ce fac, doar pentru că harul a fost obiectivat, surprins, fixat, prins pe o peliculă. Asta vor fraţii să mă facă să cred.

Ei bine, nu pot accepta o asemenea bazaconie.
Este o neînţelegere gravă la mijloc.

Multpreapăcătosul și dragul nostru frate,

De acord cu tine. Prin extensie, mă gîndesc cum e posibil ca într-o lume atît de mediatizată să avem atît de puține mărturii filmate cu imagine de înaltă calitate a evenimentelor ce au loc anual de Înviere, la Ierusalim. Probabil că nu sînt imagini publice, pentru toată lumea, așa că Dumnezeu face aceste minuni doar pentru o parte din cei care sînt de față. La fel ca la Botezul Domnului, cînd doar Ioan a văzut și auzit ceea ce pentru ceilalți a rămas nedescoperit.

Aparatele tot mai performante pot surprinde unele lucruri nesesizate de ochi.
Dau un exemplu: acum cativa ani a nins atat de tare, incat nu se vedea la un metru. M-am gandit sa fotografiez acesti fulgi de nea, care formau o adevarata perdea.
Pe fotografie nu a aparut nici un fulg de nea, in schimb se vede un cap urias, cu ochi, nas si gura, de consistenta nebuloasei, fara trup deasupra casei vecinilor! M-am mirat f mult de aceasta fotografie, fara sa imi pot explica ce am surprins in imagine.

Iarasi, acum catava vreme, colega noastra Dorina Stoica, a postat o fotografie facuta la Ierusalim, imagine pe care se putea vedea ca un glob luminos.

Nu cred ca sunt chiar atat de rare fotografiile, in care putem vedea ceva mai mult decat am fotografiat noi...

Dar fotografia cu femeia prospat botezata, scaldata in lumina, este cu adevarat impresionanta, caci se spune, ca nu putem avea mai mult Duh Sfant ca la botez (l-am citat dintr-o predica despre Sf. Botez pe IPS. Serafim Joanta).

[Decebal]

În prealabil postat de Miha-anca

Aparatele tot mai performante pot surprinde unele lucruri nesesizate de ochi. Dau un exemplu: acum cativa ani a nins atat de tare, incat nu se vedea la un metru. M-am gandit sa fotografiez acesti fulgi de nea, care formau o adevarata perdea. Pe fotografie nu a aparut nici un fulg de nea, in schimb se vede un cap urias, cu ochi, nas si gura, de consistenta nebuloasei, fara trup deasupra casei vecinilor! M-am mirat f mult de aceasta fotografie, fara sa imi pot explica ce am surprins in imagine. Iarasi, acum catava vreme, colega noastra Dorina Stoica, a postat o fotografie facuta la Ierusalim, imagine pe care se putea vedea ca un glob luminos. Nu cred ca sunt chiar atat de rare fotografiile, in care putem vedea ceva mai mult decat am fotografiat noi...

Totuşi să nu amestecăm şi să nu punem pe acelaşi plan "nebuloasele" şi "globurile luminoase" cu harul Duhului Sfânt, nici nebuloasele şi globurile luminoase din "realitate", nici cele de prin închipuirea noastră neeliberată de tot felul de superstiţii.

În prealabil postat de Miha-anca

Dar fotografia cu femeia prospat botezata, scaldata in lumina, este cu adevarat impresionanta, ...

Sesizez că este încă o dată când postaţi pe un fir de discuţie fără să citiţi ceea ce s-a scris până la postarea nr. 145. Dacă aţi fi citit nu aţi mai fi făcut astfel de afirmaţii, la fel ca şi în cazul firului despre imaculata concepţie. Dar aşa e unii mai şmecheri, în timp ce alţii umplu pagini întregi cu argumente şi polemici; vin şmecherii la sfârşit şi fac afirmaţii şi trag concluzii deşi pe parcursul discuţiei aceste "adevărat impresionante" au fost desfiinţate din temelii. Aşa se umple pas cu pas galeria superstiţioşilor ortodocşi; unii erau pe la începutul meciului, alţii vin la mjlocul lui sau chiar la sfârşit şi se comportă de parcă odată cu venirea lor ar fi început partida.

În prealabil postat de Miha-anca

..., caci se spune, ca nu putem avea mai mult Duh Sfant ca la botez (l-am citat dintr-o predica despre Sf. Botez pe IPS. Serafim Joanta).

Păi ori se spune, ori a spus cineva. Dar mă îndoiesc că ÎPS Serafim ar fi putut să facă o astfel de afirmaţie. Posibil să fi spus altceva şi să fie o intrepretare greşită pe parcurs, pe parcursul trecerii vorbelor de la "a spus cineva, cutare ..." la "se spune". Cum se transformă vorbele trecând prin gura şi auzitele ortodocşilor, ca la telefonu' fără fir :))) ....

Nu este adevărat că un creştin nu poate să aibă mai mult Duh Sfânt decât la botez. În primul rând că poate avea mai mult de la alte Sfinte Taine, precum Ungerea cu Duhul Sfânt ori Împărtăşirea. În al doilea rând poate să "acumuleze" mai mult printr-o viaţă de sfinţenie şi prin daruri de sfinţenie pe care le poate face Dumnezeu.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

Aparatele tot mai performante pot surprinde unele lucruri nesesizate de ochi.
Dau un exemplu: acum cativa ani a nins atat de tare, incat nu se vedea la un metru. M-am gandit sa fotografiez acesti fulgi de nea, care formau o adevarata perdea.
Pe fotografie nu a aparut nici un fulg de nea, in schimb se vede un cap urias, cu ochi, nas si gura, de consistenta nebuloasei, fara trup deasupra casei vecinilor! M-am mirat f mult de aceasta fotografie, fara sa imi pot explica ce am surprins in imagine.

Evident, l-aţi surprins în reveria dumneavoastră "duhovnicească", pe Moş Crăciun.
Care v-a şi adus în dar, nu-i aşa?, o confirmare inegalabilă a credinţei.
A credinţei în Moş Crăciun, se înţelege.

Ce copii fericiţi are patria noastră dragă!

P.S. Doamnă, cu mult înainte ca Moş Crăciun să vă dăruiască o poză pentru albumul personal, oamenii au descoperit un fapt simplu, natural foarte, în baza căruia s-a răspândit şi un text psihologic foarte util în diagnostic numit testul proiectiv sau testul petelor de cerneală. Se ia una bucată călimară, se varsă o parte din conţinutul ei pe o hârtie apoi se cheamă vecinii să caşte gura şi să spună ce vede fiecare acolo. Unii văd un monstru, alţii doi tineri iubindu-se, alţii pe Moş Crăciun, alţii o casă la ţară etc. Fiecare cu ce-l animă prin viaţa lui inconştientă.
Dar nu era nevoie de acest test ca să ne dăm seama ce are fiecare în inima lui.
E suficient să ne uităm în sus, pe cer, la necontenita prefacere a norilor şi vom vedea, pe cer toate minunile adâncurilor. Noastre. Inconştiente.
Ca să nu mai pomenesc banalul citit în zaţul de pe marginea ceştii de cafea.

Toate acestea, cunoscute de când lumea şi folosite de unii în relaţia cu naivii şi ignoranţii, arată câteva lucruri elementare din psihologie, pe care le ştiu toţi elevii care au citit măcar 5 minute lecţia Percepţia din manualul de psihologie.
Astfel, aflăm că percepţia umană este o activitate psihică:
- foarte complexă, la care, în întâlnirea cu stimulul, participăm atât conştient cât şi subconştient precum şi inconştient
- în care informaţiile produse de analizatori, ca urmare a contactului direct cu stimulul fizic, sunt organizate în imagini prin intermediul unor scheme perceptive penetrabile cognitiv, afectiv şi volitiv
- generativă de produse foarte variate, inclusiv din sfera iluziilor perceptive, datorită efectelor de câmp (perceptiv) şi unor factori subiectivi printre care dorinţele şi temerile ocupă un loc deloc neglijabil
- strâns corelată cu gândirea, fapt pentru care unele iluzii, cum ar fi aceea că soarele se învârteşte în jurul pământului, pot fi corectate prin gândire

etc.
etc.
etc.

Un lucru e cert: nu tot ce ni se pare că vedem (adică forme, obiecte, persoane etc.) este şi prezent real, în mod obiectiv (adică dincolo de nevoile şi scopurile noastre). Ci dimpotrivă, produsele minţii noastre ţin de personalitatea fiecăruia, influenţîndu-ne povestea asta mare numită viaţă în moduri atât de straşnice încât ajungem deseori la neînţelegeri. Sau la amuzament reciproc.

Nenorocirea este doar atunci când, fără ca vreun stimul să ne mângâie vreun receptor, noi începem să "vedem", să "auzim" etc. Asta se cheamă deja halucinaţie şi nu prea ţine de funcţionarea normală a minţii omeneşti, ci de patologia unei componente a noastre ori a organizării întregului.

În discuţia de pe topic, însă, ne întâlnim cu următoarea situaţie: noi toţi vedem acelaşi lucru, nu e vorba de organizarea subiectivă a imaginii perceptive (unul vede o femeie, altul un câine, altul un balaur) ci de interprtarea a ceea ce vedem cu toţii în poză.
Procesul perceptiv are 4 etape principale, ultima fiind cea denumită tehnic "interpretare", când atribuim fiecare un înţeles sau altul obiectelor perceptive, le corelăm cu nevoile şi scopurile nostre, se corelăm cu alte cunoştinţe din memorie, le integrăm în activitate etc.

Se remarcă deja împărţirea în 3 mari categorii de interpretare: unii considerăm că ceea ce vedem este produs de mâna omului prin tehnica operării cu imaginile şi nu are caracter sacru, fiind jenant pentru calitatea noastră de creştini să confundăm pe moş crăciun cu Sfântul Dumnezeu; alţii ne abţinem să ne dăm cu părerea asupra a ceea ce vedem; alţii sunt convinşi că tocmai vedem cu ochii noştri de carne harul lui Dumnezeu dat la Botez unei doamne care, din vreun moft oarecare (nu m-ar mira, că sunt la mare modă mofturile de factură religioasă) sau din trezire prin Mila Domnului, a trecut la Ortodoxie.

Aşa e făcut omul: acceptă, respinge sau nu ştie ce să facă, încă.
Nimic nou pentru psihologia percepţiei. Doar oamenii nu mai încetează să se supună legilor ei, de mii şi mii de ani, indiferent de vârstă, sex, preocupări, credinţe etc.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Evident, l-aţi surprins în reveria dumneavoastră "duhovnicească", pe Moş Crăciun.
Care v-a şi adus în dar, nu-i aşa?, o confirmare inegalabilă a credinţei.
A credinţei în Moş Crăciun, se înţelege.

Ce copii fericiţi are patria noastră dragă!

Din ciclul persiflare si luare peste picior in stil duhovnicesc. Asa, deci Miha Anca a vazut pe Mos Craciun din prea multa duhovnicie. Apropo, daca este asa de ce voiti cu orice pret sa furati jucaria copiilor fericiti? Va satisface aceasta atat de mult?

Nu stiti ca cei mici inca nu sunt intariti ci au dintii de lapte? si furandu-le jucariile pot sa planga mult?

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Aşa e făcut omul: acceptă, respinge sau nu ştie ce să facă, încă.
Nimic nou pentru psihologia percepţiei. Doar oamenii nu mai încetează să se supună legilor ei, de mii şi mii de ani, indiferent de vârstă, sex, preocupări, credinţe etc.

Aveti dreptate. la fel a fost si pe vremea lui Hristos cand facea minuni intre oameni. Oamenii se supuneau acelorasi legi ale psihologiei perceptiei. Unii credeau, unii nu credeau, unii nu se pronuntau.

[cezar_ioan]

Continui să te amăgeşti, biată soră, cu prezenţa lui Hristos acolo unde nici gând să fie prezent.
E frumos că Îl iubeşti pe Domnul şi că Îl doreşti pretutindeni. Dar nu e de folos să confunzi îngerii între ei, luminiţele cu Lumina şi aşa mai departe.
Credeam că ai capacitatea să te smulgi din fotoliul aceloraşi abordări pătimaşe atunci când interpretezi un "input" din lumea ta subiectivă (adică să scoţi mustul bun din imaginea psihică, subiectivă, iar nu oţetul).
Vezi însă ce greu e să te ridici atunci când te-ai îndulcit prea multă vreme în fotoliul iluziei? Doar o minune ne mai poate smulge din menghină, uneori.
Să-ţi ajute Dumnezeu să înţelegi că obiectul psihologic în jurul căruia vorbim nu este unul şi acelaşi! Deşi obiectul fizic este acelaşi.
La tine, din câte constat, deocamdată nu sunt diferenţe între Adevăr şi minciună. Le-ai topit într-o dorinţă personală, vulcanică. Rău lucru faci, rău că iubeşti ceea ce ar fi trebuit să respingi dintr-o simplă mişcare, de la bun început: fantezia!
Să fi ales, mai întâi, căutarea răbdătoare şi curată, bine condusă, iar nu efuziunile care îţi întreţin impresia că eşti un bun credincios şi un vajnic apărător al credinţei (împotriva bărbaţilor nebuni şi încrezuţi, nu-i aşa femeie creştină?).
Căutarea, s-ar fi cuvenit mai întâi, adâncită. Care e un proces nesfârşit de delicat şi tainic, cât îi viaţa.
Chit că Domnul, de fapt, e aproape.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Continui să te amăgeşti, biată soră, cu prezenţa lui Hristos acolo unde nici gând să fie prezent.
E frumos că Îl iubeşti pe Domnul şi că Îl doreşti pretutindeni. Dar nu e de folos să confunzi îngerii între ei, luminiţele cu Lumina şi aşa mai departe.
Credeam că ai capacitatea să te smulgi din fotoliul aceloraşi abordări pătimaşe atunci când interpretezi un "input" din lumea ta subiectivă (adică să scoţi mustul bun din imaginea psihică, subiectivă, iar nu oţetul).
Vezi însă ce greu e să te ridici atunci când te-ai îndulcit prea multă vreme în fotoliul iluziei? Doar o minune ne mai poate smulge din menghină, uneori.
Să-ţi ajute Dumnezeu să înţelegi că obiectul psihologic în jurul căruia vorbim nu este unul şi acelaşi! Deşi obiectul fizic este acelaşi.
La tine, din câte constat, deocamdată nu sunt diferenţe între Adevăr şi minciună. Le-ai topit într-o dorinţă personală, vulcanică. Rău lucru faci, rău că iubeşti ceea ce ar fi trebuit să respingi dintr-o simplă mişcare, de la bun început: fantezia!
Să fi ales, mai întâi, căutarea răbdătoare şi curată, bine condusă, iar nu efuziunile care îţi întreţin impresia că eşti un bun credincios şi un vajnic apărător al credinţei (împotriva bărbaţilor nebuni şi încrezuţi, nu-i aşa femeie creştină?).
Căutarea, s-ar fi cuvenit mai întâi, adâncită. Care e un proces nesfârşit de delicat şi tainic, cât îi viaţa.
Chit că Domnul, de fapt, e aproape.

Cezar, lasa incursiunile psihologice de dupa ecranul calculatorului si hai sa discutam ca doi crestini care doresc sa sporeasca intru Hristos nu sa scada. Crede-ma ca acolo unde intervine Dumnezeu, orice lege, axioma sau principiu lumesc , psihologic sau de care o fi , inceteaza sa mai lucreze.

Acum iti pun o intrebare si m-as bucura sa ma lamuresti. Se prea poate sa nu fi inteles eu bine, si sa ma fi inselat in simtirile mele. Te rog sa imi expui intelegerea ta in raport cu ce te voi intreba, insa fara poezie si psihologie.

Eu inteleg ca Dumnezeu este Lumina, lumina necreata, lumina dumnezeiasca. Iar harul este lucrarea lui Dumnezeu, adica energia necreata.
Eu fac o distinctie intre Dumnezeu intreit in persoane, deci intre esenta dumnezeiasca si energia necreata care este lucrarea dumnezeiasca.
Intrebarea mea este: lumina dumnezeiasca necreata ca si esenta dumnezeiasca este identica cu energia necreata ca lucrare a Sfintei Treimi , harul ce se revarsa catre noi?
Eu simt si inteleg ca nu. daca ar fi da atunci esenta dumnezeiasca ar fi totuna cu lucrarea dumnezeiasca ceea ce eu nu pot crede. De aceea fac o distinctie intre lumina dumnezeiasca ca esenta lui Dumnezeu pe care cine o poate vedea, numai sfintii, si energia necreata - lucrarea Sfintei Treimi adica harul pe care si noi pacatosii o putem vedea. De exemplu in minunile lui Dumnezeu ca manifestari ale harului.

De aceea eu spun lumina necreata referindu-ma la Sfanta Treime in esenta Sa si energia necreata - harul ca lucrare a Sfintei Treimi.

Te rog sa discutam frumos , sa ne invatam unii pe altii, sa ne corectam unii pe altii, ca doi crestini care invata legea iubirii de semeni.

În prealabil postat de cezar_ioan

Evident, l-aţi surprins în reveria dumneavoastră "duhovnicească", pe Moş Crăciun.
Care v-a şi adus în dar, nu-i aşa?, o confirmare inegalabilă a credinţei.
A credinţei în Moş Crăciun, se înţelege.

Ce copii fericiţi are patria noastră dragă!

P.S. Doamnă, cu mult înainte ca Moş Crăciun să vă dăruiască o poză pentru albumul personal, oamenii au descoperit un fapt simplu, natural foarte, în baza căruia s-a răspândit şi un text psihologic foarte util în diagnostic numit testul proiectiv sau testul petelor de cerneală. Se ia una bucată călimară, se varsă o parte din conţinutul ei pe o hârtie apoi se cheamă vecinii să caşte gura şi să spună ce vede fiecare acolo. Unii văd un monstru, alţii doi tineri iubindu-se, alţii pe Moş Crăciun, alţii o casă la ţară etc. Fiecare cu ce-l animă prin viaţa lui inconştientă.
Dar nu era nevoie de acest test ca să ne dăm seama ce are fiecare în inima lui.
E suficient să ne uităm în sus, pe cer, la necontenita prefacere a norilor şi vom vedea, pe cer toate minunile adâncurilor. Noastre. Inconştiente.
Ca să nu mai pomenesc banalul citit în zaţul de pe marginea ceştii de cafea.

Toate acestea, cunoscute de când lumea şi folosite de unii în relaţia cu naivii şi ignoranţii, arată câteva lucruri elementare din psihologie, pe care le ştiu toţi elevii care au citit măcar 5 minute lecţia Percepţia din manualul de psihologie.
Astfel, aflăm că percepţia umană este o activitate psihică:
- foarte complexă, la care, în întâlnirea cu stimulul, participăm atât conştient cât şi subconştient precum şi inconştient
- în care informaţiile produse de analizatori, ca urmare a contactului direct cu stimulul fizic, sunt organizate în imagini prin intermediul unor scheme perceptive penetrabile cognitiv, afectiv şi volitiv
- generativă de produse foarte variate, inclusiv din sfera iluziilor perceptive, datorită efectelor de câmp (perceptiv) şi unor factori subiectivi printre care dorinţele şi temerile ocupă un loc deloc neglijabil
- strâns corelată cu gândirea, fapt pentru care unele iluzii, cum ar fi aceea că soarele se învârteşte în jurul pământului, pot fi corectate prin gândire

etc.
etc.
etc.

Un lucru e cert: nu tot ce ni se pare că vedem (adică forme, obiecte, persoane etc.) este şi prezent real, în mod obiectiv (adică dincolo de nevoile şi scopurile noastre). Ci dimpotrivă, produsele minţii noastre ţin de personalitatea fiecăruia, influenţîndu-ne povestea asta mare numită viaţă în moduri atât de straşnice încât ajungem deseori la neînţelegeri. Sau la amuzament reciproc.

Nenorocirea este doar atunci când, fără ca vreun stimul să ne mângâie vreun receptor, noi începem să "vedem", să "auzim" etc. Asta se cheamă deja halucinaţie şi nu prea ţine de funcţionarea normală a minţii omeneşti, ci de patologia unei componente a noastre ori a organizării întregului.

În discuţia de pe topic, însă, ne întâlnim cu următoarea situaţie: noi toţi vedem acelaşi lucru, nu e vorba de organizarea subiectivă a imaginii perceptive (unul vede o femeie, altul un câine, altul un balaur) ci de interprtarea a ceea ce vedem cu toţii în poză.
Procesul perceptiv are 4 etape principale, ultima fiind cea denumită tehnic "interpretare", când atribuim fiecare un înţeles sau altul obiectelor perceptive, le corelăm cu nevoile şi scopurile nostre, se corelăm cu alte cunoştinţe din memorie, le integrăm în activitate etc.

Se remarcă deja împărţirea în 3 mari categorii de interpretare: unii considerăm că ceea ce vedem este produs de mâna omului prin tehnica operării cu imaginile şi nu are caracter sacru, fiind jenant pentru calitatea noastră de creştini să confundăm pe moş crăciun cu Sfântul Dumnezeu; alţii ne abţinem să ne dăm cu părerea asupra a ceea ce vedem; alţii sunt convinşi că tocmai vedem cu ochii noştri de carne harul lui Dumnezeu dat la Botez unei doamne care, din vreun moft oarecare (nu m-ar mira, că sunt la mare modă mofturile de factură religioasă) sau din trezire prin Mila Domnului, a trecut la Ortodoxie.

Aşa e făcut omul: acceptă, respinge sau nu ştie ce să facă, încă.
Nimic nou pentru psihologia percepţiei. Doar oamenii nu mai încetează să se supună legilor ei, de mii şi mii de ani, indiferent de vârstă, sex, preocupări, credinţe etc.

Suntem toti la fel de curati in inima, ca sa vedem aceleasi lucruri? Nu, dar ne dam cu parerea, spunand enormitati...
Personal m-am referit doar la aparatul fotografic, care poate surprinde si ceea ce ochiul nu vede. Ce nu e clar, Cezar?!? Confuziile iti apartin, din pacate si vad ca delirezi. Ai grija!
Se pare ca ignori si faptul ca vom da socoteala de cuvintele pe care le spunem sau le scriem.