Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

acum nu mai stau pe forum, ca e tarziu pentru mine insa deseara iti voi da adresa exacta, te duci acolo, cauti calugarul, vezi Biserica, chilia, omul si te convingi la fata locului, E mai usor ca e in Romania nu o sa te coste prea mult.

Chiar am vrut sa completez la raspuns: "Sper sa nu argumentezi si ca data trecuta trimitandu-ma la fataza locului" dar ai comis-o deja..

Apropo, imi dai si o metoda sa ma intorc in timp sa vad ca poza a fost facuta noaptea?

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Arata-mi si mie te rog legatura logica: fiind evreu (rabin chiar?) - e sigur ca nu a trucat pozele.

Pai tu trebuie sa arati logica pentru a le truca, ca de ce nu le-a trucat e clar. El fiind rabin dorea sa arate comunitatii evreiesti ca in ortodoxie e adevarul si toti evreii sa treaca la ortodoxie?

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Pai tu trebuie sa arati logica pentru a le truca, ca de ce nu le-a trucat e clar. El fiind rabin dorea sa arate comunitatii evreiesti ca in ortodoxie e adevarul si toti evreii sa treaca la ortodoxie?

Serios acum.
Un rabin, facand propaganda crestin ortodoxa.
Mai sa fie.

Dar nu's cum se face ca fotografiile astea nu au ajuns pe Internet decat ca si material de propaganda anti-romanocatolica.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

Eu nu voi spune ca cei care au postat fotografiile cu pricina sunt comentatori idolatri cu imaginatie deliranta.

Nici eu nu spun. Întrucât comentatorii idolatri la care mă refer sunt, evident, cei de aici de pe forum care îşi fac cruci în faţa unei poze măsluite. Cea mai activă dintre toţi fiind tu, întrucât nu te poţi abţine să dezvolţi nucleul delirant care îţi hrăneşte "credinţa".

În mod evident eşti mare degustătoare de sclipici şi magie, probabil nu ai nimerit calea dreaptă a credinţei oricărui creştin, deşi Biserica ţi-a pus şi ţie, ca tuturor creştinilor, toate mijloacele la îndemână.

Agitaţia furibundă pe care o faci pe forum atunci când afectivitatea şi mândria ta nestăpânite se revarsă, este binecunoscută tuturor. Faci un mare tărăboi de afecte, schimbi subiectele şi premisele, aduci argumente cu totul nepotrivite ori de câte ori vulcanul interior se revarsă din tine şi mătură toate şandramalele încropite ale credinţei tale tulburi. Şi ai pretenţia să fim de acord cu tine.

Ei bine, eu nu sunt de acord. Şi ar fi fost o dovadă de lipsă a iubirii ca, văzînd ce enormităţi lansezi pe forum, să zic da, Mihaela, bine zici, creştineşte ai vorbit. Sau, pur şi simplu să tac la nesfârşit şi să citesc lungile tale deversări iraţionale.

Ar fi fost, cred, mult mai sănătos să cugeţi măcar câteva clipe la obiecţiile mele faţă de impresia că fotografia aceea poate fi numită "confirmare minunată".

Rezum în câteva puncte poziţia mea ca să fie clar ce am de spus şi totodată ca să reiasă cât mai limpede în evidenţă cât sunt de nefireşti reacţiile tale nevrotice faţă de afirmaţiile mele:

1. Avem zilnic în Biserică nenumărate minuni autentice ale Ortodoxiei. Dintre acestea, de departe cea mai mare minune, de nespus, este Sfânta Taină a Euharistiei. M-aş fi bucurat mult să ne scrii despre ea, dacă aveai ceva vrednic de spus.
2. În Biserică întâlnim frecvent şi alte roade ale puterii lui Dumnezeu care, cel puţin pentru mulţi dintre noi, au un caracter suprafiresc: tămăduiri minunate, viziuni şi proorocii veritabile, răpiri în Duhul Sfânt, convertiri veritabile şi multe alte fapte din viaţa oamenilor care se petrec doar în Duhul.
3. O minune consider că este inclusiv păstrarea credinţei unui creştin, care aduce roadele ei fiecăruia după puterea lui şi după harul lui Dumnezeu. O numesc minune deoarece, în condiţiile vieţii de azi, când împrăştierea minţii, agresiunile în toate planurile ale puterii secularizante asupra Bisericii, lucrările diavolului în văzduhurile fiecăruia şi ale lumii întregi - sunt fără precedent. De puternice. Şi când neînţelegerile dintre creştini, chiar în sânul Sfintei Biserici, au atins cote înalte ca intensitate şi evantai al manifestărilor.
4. Faţă de toate aceste minuni, care ar ajunge pentru pacea sufletului unui om evlavios şi pentru rodirea în el a Duhului, consider că apetitul tău pentru minuni televizate şi fotografiate nu înseamnă altceva decât o cădere. Un semn patognomonic pentru caracterul afectiv iraţional, tulbure şi vulcanic, al unei credinţe care seamănă mai degrabă cu a superstiţioşilor amatori de ritualuri extravagante, decât cu simplitatea şi raţionalitatea cumpătată a unui om creştin.
5. În plan psihologic (plan pe care nu îl putem ignora la nesfârşit, noi creştinii ortodocşi, doar pentru că aşa vrei tu) este o aberaţie monumentală, caracteristică interpretativităţii din sfera delirului mistic, să rupi unitatea dintre un fenomen şi oglindirea lui în sufletul omului, postulînd ex-burticus şi ex-inconştientus-maladivus că o lumină dintr-o poză e harul lui Dumnezeu pe care nimeni nu îl sesizează în realitate, în spaţiul unde se presupune că a avut loc minunea. Ci îl sesizezi doar tu, din fotoliul în care manevrezi mouseul şi visezi la cai verzi pe pereţi.
6. Caracterul demagogic şi manipulator al pozei, natura lui de propagandă împotriva catolicilor dar şi de ţeapă în mintea pseudo-creştinilor ortodocşi (cărora le developează nu harul, ci misticismul maladiv), îmi pare evident. Într-o civilizaţie a imaginilor, cum este cea în care trăim noi, fireşte că şmecherii şi rătăciţii cu capul folosesc şi tertipuri vizuale ieftine, doar-doar or mai tulbura o vreme apele şi-aşa destul de tulburi astăzi.

Acurateţea răspunsului tău la întâlnirea cu fotografia lasă mult de dorit.
Iar tumbele agitate pe care le faci înaintea celor care ţi-au adus argumente atât din sfera credinţei, aşa cum se manifestă ea curat în Biserica noastră, cât şi din planurile fizicii, psihologiei şi a altor discipline corelate, arată un singur lucru: că te însingurezi, ca de obicei, într-un rol care nu îţi face cinste nici ca femeie, nici ca om creştin, nici ca participant la dezbaterea de pe forum.

Regret că orgoliul şi caracterul pătimaş îţi depăşesc, ca de obicei, bunul simţ şi raţionalitatea fiinţării cu care te-o fi înzestrat şi pe tine, ca pe toţi muritorii, Bunul Dumnezeu.
M-aş bucura să reconsideri subiectul, cu pace sufletească, dacă rugăciunea şi harul, pe care de-o vreme îl vezi spoit pe pereţi, de nu cumva te-or fi părăsit cu desăvârşire.

Cât priveşte agăţarea ta de unele dintre cuvintele mele, m-aş bucura încă şi mai mult dacă ai lăsa în plan secund unele exprimări (acolo unde , de fapt, le e şi locul) şi ai sesiza duhul de dincolo de îmbrăcămintea textului, aşadar mesajul, intenţia, împărtăşirea.

[AlinB]

Ioane, poate n-ar trebui sa fii asa agresiv cu doamna.

Ca toti si poate mai la inceput decat altii, este pe drumul convertirii asadar anumite aspecte pot sa mai lase de dorit si poate pe undeva, anumite tipare de gandire si actiune sa poarte marca omului vechi dar chiar si asa, merita o doza de efort pentru a mentine discutie la obiectul topicului si nu persoana dumneaei.

Fata de altii nu pot sa nu vad la dumeaei o doza de smerenie (da, chiar asa) - ceea ce este o calitate destul de rara aici pe forum si ma face sa cred ca nu merita tratata in felul asta.

In rest, ce nu tin de persoana dumneai sunt fara doar si poate de acord, e pacat si as zice cumva ciudat ca ortodoxia unora a ajuns sa tina cu dintii (inclestati) de o asemenea "dovada".

[AlinB]

M-am mai uitat o data la pozele de aici:
http://stwmenkalws.blogspot.gr/2013/...g-post_18.html

Mai exact, nu primele doua care au fost postate aici pe forum, ci doar ultimele doua, care n-au fost postate (hm, de ce oare?vedem imediat de ce..)

Daca in primele doua, toata silueta este luminoasa, in celelate doua, doar capul si pieptul, in rest putandu-se observa lejer imbracamintea si chiar mainile, fara lumina, iar in cealalta ceva mai mult lumina desi iarasi, la fel, se poate observa o buna parte din imbracaminte, fara lumina.

Pe cand in primele doua, toata silueta e "iluminata".

Are vreo unul din cuviosii credinciosi in acest miracol, o explicatie duhovniceasca pentru aceasta discrepanta?

Si inca o intrebare, oare din intregul botez sa fi fost facute doar 4 fotografii?
De ce restul n-au ajuns niciodata "online" si de ce originalele nu sunt online?

De ce toate sunt la o rezolutie atat de slaba?

Orice aparat foto are cel putin 2-3 megapixeli pe cand astea parca sunt facute cu o camera web de 0.25mp, si la o rezolutie tare ciudata care arata ca au fost "decupate" si nu doar redusa rezolutia (pentru compresie).

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Ioane, poate n-ar trebui sa fii asa agresiv cu doamna.

Ca toti si poate mai la inceput decat altii, este pe drumul convertirii asadar anumite aspecte pot sa mai lase de dorit si poate pe undeva, anumite tipare de gandire si actiune sa poarte marca omului vechi dar chiar si asa, merita o doza de efort pentru a mentine discutie la obiectul topicului si nu persoana dumneaei.

Fata de altii nu pot sa nu vad la dumeaei o doza de smerenie (da, chiar asa) - ceea ce este o calitate destul de rara aici pe forum si ma face sa cred ca nu merita tratata in felul asta.

In rest, ce nu tin de persoana dumneai sunt fara doar si poate de acord, e pacat si as zice cumva ciudat ca ortodoxia unora a ajuns sa tina cu dintii (inclestati) de o asemenea "dovada".

Nu iti fa griji Alin, acesta este modul dlui Cezar sa isi manifeste duhovnicia. asa stie el sa odihneasca suflete , sa aduca pacea in inimile semenilor. Sunt obisnuita cu dansul, cu iesirile lui necontrolate si agresive de pe acest forum. . De fapt nu e prima data cand devine extrem de agresiv in limbaj. Nu ma supar, consider ca dumnealui are o boala grava a sufletului, aceea a mandriei de sine si cand este lovit in ea, ataca agresiv.

De asemenea este foarte cunoscut faptul ca medicii psihiatrii, in ani capata boli asemanatoare pacientilor sai, in orasul meu cel putin doi medici psihiatrii au innebunit la batranete.

Daca citesti cu atentie postarea dumnealui vei vedea ca a construit o imagine pentru o alta persoana, privind din spatele computerului, iar ca sa faci acest lucru, necunoscand persoana in cauza, nu poti decat apeland la imaginatie. Iar cine poate spune cele insirate mai sus, necunoscand persoana si nici propria ei viata, cu siguranta ca are o imaginatie bolnava.
Este cunoscuta imaginatia dansului, caci nu e prima data cand apeleaza la ea.

Alaltaieri i-am propus un dialog civilizat, ca intre doi crestini fara jigniri si acuze. iata postarea mea aici : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=168

A ignorat asta, si preluand firul fotografiei de pe Tabor a facut pe toata lumea care crede in minunile ortodoxiei, idolatra si cu imaginatie deliranta. Acesta a fost raspunsul unui bun crestin la intrebarea mea.
Ma acuza pe mine ca deviez insa el nu deviaza ci o coteste.

Alin, nu sunt pe drumul convertirii, m-am nascut ortodoxa si chiar daca o perioada lunga de timp nu am crezut in Dumnezeu, am ceva ani de cand Domnul m-a miluit. Acum am o atat de mare incredere in Dumnezeu, si o credinta atat de mare, incat nu mi-e teama de nimic de pe pamantul asta, nici macar de un biet doctoras psiholog care ma jigneste in toate felurile. Si nici macar nu ma supar. chiar de loc. Crede-ma ca acum in inima mea simt o mare mila pentru acest om. Mi-e atat de mila de el incat ma rog lui Dumnezeu sa il linisteasca sa nu mai fiu eu pricina pierzarii lui. Caci judecandu-ma pe mine, si jignindu-ma , se pierde omul si imi pare tare rau.

Iti spun ceva despre smerenie.
Daca esti facut in tot felul, din alte pricini decat credinta, atunci e bine sa taci daca te voiesti smerit, insa daca cineva te face in toate felurile ca sa iti schimbe credinta, atunci sa nu taci ca de taci nu esti smerit ci esti lepadator de Hristos.

Iubesc pe Hristos mai mult decat orice pe pamant, si nu voi face niciodata compromisuri cand e vorba de Dumnezeu.
Imi cunosc credinta, Dumnezeu mi-a picurat-o in inima, pic cu pic, El m-a invatat Bunul tot ce stiu astazi. Uneori ma exprim gresit, dar am sa va fac acum o marturisire ca sa ma intelegeti, exprimarea mea uneori saracacioasa, este pentru ca de multe ori spun din inima exact asa cum simt de la Dumnezeu cand ma invata, si atunci ea nu este in concordanta cu termenii teologiei.

Exemplu: esenta dumnezeiasca adica Sfanta Treime pentru mine este lumina necreata , asa am simtit-o ca intelegere in inima mea iar lucrarea lui Dumnezeu - energia necreata izvoraste din insasi Sfanta Treime asa cum o raza izvoraste din soare, nu este tot soarele insusi ci doar o raza izvoratoare, iar teologii spun energia necreata este lumina necreata. Si acum inteleg si de ce. Pentru a evita o anume erezie care spune ca energia sau harul este creat.

Dar va spun ca Dumnezeu este lumina , Lumina desavarsita , necreata pe care nimeni nu o poate atinge. Asa spun Sfintii. Iar ceea ce izvoraste din El, este energie lucratoare, tot necreata ca izvoraste din Cel necreat, dar aceasta energie nu este Dumnezeu insusi, eu o numesc aceasta har sau lucrarea Duhului Sfant. Ca noi oamenii o vedem ca pe o lumina , e normal, doar izvoraste din Lumina necreata care este Dumnezeu.

Acum am citit si eu mai adanc Sf. Grigore Palama si am vazut ca nu ma insel.

Am scris toate astea pentru ca dl. Cezar spunea ironic ca confund luminite, ca stie el asta, insa cred ca sunt un pic de vina, pentru ca doar spune Bunul Dumnezeu nu dati margaritare porcilor.

[Dalian]

Eu aș propune să nu ne mai facem de râs cu botezuri cu poze trucate.
Că ne facem destul și fără photoshop: http://www.evz.ro/detalii/stiri/bote...a-1050456.html

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Chiar am vrut sa completez la raspuns: "Sper sa nu argumentezi si ca data trecuta trimitandu-ma la fataza locului" dar ai comis-o deja..

Apropo, imi dai si o metoda sa ma intorc in timp sa vad ca poza a fost facuta noaptea?

Alin, ideea era sa vezi locul. sa discuti cu oamenii, si sa te convingi.

Pe 4 iunie, ortodocşii români îi prăznuiesc pe Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel, ale căror moaşte au fost descoperite în 1971, după un sezon ploios, pe o străduţă din nord-vestul comunei tulcene Niculiţel.
La exact 30 de ani de la descoperire, un fapt minunat s-a petrecut în acelaşi loc: pe la ora 2.00, în timpul privegherii, un fascicul de lumină cobora de sus până la intrarea în martiriconul unde fuseseră găsite Sfintele Moaste. Momentul, imortalizat pe o fotografie, a fost considerat de multă lume o minune dumnezeiască.


Sa iti spun ceva. Pana acum nu am cautat poze cu minuni. insa cautand zilele astea , din cauza acestui subiect am descoperit si pe aceasta si pe cea de pe Muntele Tabor.
Nu am simtit niciodata nevoia sa caut minuni, si nici nu am nevoie de minuni ca sa cred in Dumnezeu.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Ioane, poate n-ar trebui sa fii asa agresiv cu doamna.

Ca toti si poate mai la inceput decat altii, este pe drumul convertirii asadar anumite aspecte pot sa mai lase de dorit si poate pe undeva, anumite tipare de gandire si actiune sa poarte marca omului vechi dar chiar si asa, merita o doza de efort pentru a mentine discutie la obiectul topicului si nu persoana dumneaei.

Fata de altii nu pot sa nu vad la dumeaei o doza de smerenie (da, chiar asa) - ceea ce este o calitate destul de rara aici pe forum si ma face sa cred ca nu merita tratata in felul asta.

In rest, ce nu tin de persoana dumneai sunt fara doar si poate de acord, e pacat si as zice cumva ciudat ca ortodoxia unora a ajuns sa tina cu dintii (inclestati) de o asemenea "dovada".

Ca atitudine de fond sunt de acord cu ce spui. Nu cu vreo plăcere am scris ce am scris Mihaelei, ci cu multă mâhnire. (Probabil se întrevede printre rânduri...) Ca ultim efort, întrucât încăpăţânarea evidentă pe care o afişează, ca de obicei, nu a lăsat loc alternativelor de abordare. Sora noastră trece ca tancul peste orice observaţie care vine cu bună intenţie din partea celor care văd lucrurile diferit de ea. Şi tancul nu e alcătuit din piese de oţel ci din simţăminte şi afirmaţii puţin lăudabile. Dar nu-i pasă.

E în joc, de fapt, o chestiune foarte importantă: uşurătatea cu care abordăm minunile şi Biserica. Dacă subiectul era minor, mi-aş fi pierdut oare vremea şi mi-aş fi riscat pacea sufletească (şi aş fi ameninţat pacea Mihaelei)?
În plus, modul ăsta nedemn în care prin diverse medii se sugerează, chipurile, cât de mare e diferenţa între o practică şi alta a convertirii... Grosolănii, asta e, abordări triviale ale unor subiecte cu totul gingaşe. Nu de iubire e vorba aici, nu de iubire ci în mod vădit de dispreţ şi de ură interconfesională.
Iar eu fac tot ce pot ca să mă opun acestei stări de lucruri, când mă nimeresc "pe recepţie". Întrucât aprobarea tacită sau explicită a unor astfel de anomalii mă face părtaş la duhul lor, iar eu refuz această părtăşie nefolositoare şi chiar otrăvitoare.

Poate n-am găsit cea mai bună exprimare, de acord.
Voi ţine cont de îndemnul tău, Alin.
Mulţumesc pentru sfat!