Păi... dacă te-ai lăsat momită de scăpăriciul de mine...:)
Mulțumesc frumos pentru urare, Doamne ajută!
P.S. Mihaela, iartă-mă că revin (cu toată onestitatea, fie și ca un nesățios), ca să nu rămână pic de dubiu: nu pentru că a fost o convertire a doi oameni catolici (să le dea Dumnezeu sănătate și bucurii duhovnicești!) m-am aprins eu, ci pentru că mă interesează cu adevărat natura lucrurilor. Natura acelei lumini, așadar, iată ce mă preocupă de fapt! Meșteresc, de când mă știu, la fenomenul viață. Nu găsesc nimic mai pasionant pe lumea asta și-n nici o altă lume!....:) Iar când o lumină este prezentată în raport cu Biserica, ei bine, devin mult mai atent și, recunosc, foarte prudent cu elogiile, sceptic tare, chiar încăpățânat. Că nu-i de glumă cu Lumina, iar nu din alt motiv...
|