Esecul (prea mare) distruge omul

[andrei_elena]

În prealabil postat de florin.oltean75

Sa incepi sa-ti pozitivezi perceptia ta despre tine insuti.

Altfel, intri intr-un cerc vicios care naste monstrii: invidie, depresie, ura - care te vor devora de vie.

Reusita depinde de cat de creativa si imaginativa esti.

Nu este momentul sa te privesti ca fiind cea mai pacatoasa si neispravita persoana de pe suprafata pamantului. Aceasta este o imaginatie care functioneaza numai in anumite conditii, cand sufletul este bine asezat inlauntru, echilibrat si luminat de oarece bucurie launtrica.

Foloseste secvente de cuvinte cheie pozitive care sa le repeti pana cand, efectiv, vei crede in ele.

Pleaca de la mici calitati care le recunoasti in tine insuti.

Chiar de la aspecte marunte fizice: culoarea parului, ochilor...

Dupa aceea treci la un nivel superior, mai dificil, de genul: "parintii mei ma iubesc din tot sufletul". Acum nu crezi in aceasta afirmatie, dar daca o vei repeta cu mintea concentrata, cu timpul vei incepe sa crezi cu mare tarie in intelesul ei.

Atmosfera din jurul tau se va improspata.

Vei incepe sa transmiti involuntar semnale pozitive catre cei din jurul tau, prin forta acestor ganduri pozitive.

Atitudinea lor fata de tine se va schimba ca prin farmec.

Nu vor stii de ce ai devenit placuta, invaluita de o aura inmiresmata.

Cineva spunea intr-un film:

"Iubirea nu este un simtamant ci este o abilitate."

Autosugestia merge pana la un punct, apoi nu mai are nici un punct de sprijin. Este un instrument periculos.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de andrei_elena

Autosugestia merge pana la un punct, apoi nu mai are nici un punct de sprijin. Este un instrument periculos.

Tot ceea ce gandim este sugestie si autosugestie, este programare si autoprogramare.

Fiecare incarca un anumit tip de "soft" ( modele comportamentale) pe care il ruleaza mai bine sau mai putin bine.

Unele softuri chiar pot prelua comanda.

Autosugestia este esentiala in orice actiune psihica care implica, de exemplu, factorul "incredere".

Se bazeaza pe rationamente, silogisme, ziceri, cuvinte de duh, fie din experiente directe, ale altora, fie din scripturi.

Ne autosugestionam cu experienta altora.

Este periculoasa doar in doua cazuri: cand distanteaza mintea de adevarul conventional (caderi in naluciri) sau hraneste intentii negative.

In rest, este instrumentul psihologic fundamental care ne asigura functionalitatea de zi cu zi.

[andrei_elena]

În prealabil postat de florin.oltean75

Tot ceea ce gandim este sugestie si autosugestie, este programare si autoprogramare.

Fiecare incarca un anumit tip de "soft" ( modele comportamentale) pe care il ruleaza mai bine sau mai putin bine.

Unele softuri chiar pot prelua comanda.

Autosugestia este esentiala in orice actiune psihica care implica, de exemplu, factorul "incredere".

Se bazeaza pe rationamente, silogisme, ziceri, cuvinte de duh, fie din experiente directe, ale altora, fie din scripturi.

Ne autosugestionam cu experienta altora.

Este periculoasa doar in doua cazuri: cand distanteaza mintea de adevarul conventional (caderi in naluciri) sau hraneste intentii negative.

In rest, este instrumentul psihologic fundamental care ne asigura functionalitatea de zi cu zi.

Florin esti un mic robotel... dupa cum afirmi.
Ai grija la soft! (si la antivirus)

[horatiu.miron]

Asta imi aduce aminte de o stire pe care am citit-o mai demult, cu o fata care s-a sinucis dupa ce a incercat sa se angajeze la vreo 40 de locuri de munca si de 40 de ori i-a fost respuns CV-ul, cu toate ca avea o educatie si ar fi putut sa faca fata, numai de-ar fi angajat-o.

Asa este, esecul distruge omul, il omoara pe dinauntru! Problema e ca omul nu stie prea multe, si cand da din esec in esec incepe sa se invinovateasca pe el insusi de fiecare data, chiar daca cauzele esecului nu ii apartin mereu. Si de aici drumul spre depresie s.a.m.d.

Ca sa iesi din cercul asta vicios, din nisipurile miscatoare, trebuie - printre altele - sa indepartezi cauzele externe care iti cauzeaza si / sau inlesnesc esecul. Daca familia ta e cum zici ca e, fa tot posibilul si muta-te in alta parte. Limiteaza contactul cu ei, iti sunt nocivi! Daca o viata intreaga te-au sabotat, ti-au taiat craca de sub picioare, sunt slabe sanse sa se schimbe acum. Probabil pe masura ce imbatranesc ai tai vor deveni si mai acizi, si mai rai cu tine.

Trebuia sa-ti tai cordonul ombilical ce te leaga de familia asta cu mult timp inainte, dar niciodata nu e prea tarziu. Si dac-o faci, o sa dai de alte piedici, alte provocari; nu o sa-ti fie usor. Dar ai ajuns intre ciocan si nicovala si e timpul sa te trezesti din cosmar si sa faci primul pas.

[Florinvs]

Total de acord!

[Jamaica]

De mutat sunt constienta si eu , acum depun tot efortul sa iau un concurs pentru un loc de munca ca sa fiu pe picioarele mele si putina distanta cred ca ar ajuta.

Nu sunt maritata si nu intentionez, m-am salbaticit destul de mult nu cred ca as putea sa ma mai adaptez. Nu mai suport sa stau nicaieri inconjurata de oameni , ma crispeaza si ma port ciudat.
Glykiss si eu am incercat sitematic sa ies din situatia mea sa comunic sa socializez fara reusite, ba din contra am iesit cu probleme GRAVE. Mama nu suporta sa pun mana pe ea daca o imbratisez e ca o stana de piatra se enerveaza si ma goneste-cand vine vorba de frate se schimba placa. Tata nu a schimbat 2 cuvinte cu mine toata viata, inafara de vreme si cine plimba cainele- In schimb cu fratele meu ii e foarte drag sa vorbeasca. Daca stau retrasa atunci nu provoc conflicte, nu mai sunt criticata si nu mai ies sifonata - valabil nu numai in familie ci si in societate.
Problema sigur e la mine altfel gaseam eu pe cineva care sa se "lipeasca" de mine, nu am pretentia ca sunt neinteleasa si toti ma persecuta. Din moment ce nu am gasit om in atatia ani si atatea scoli care sa ma placa , buba e la mine. Dar eu nu o pot percepe, si ma frustreaza .
Am duhovnic, cu care nu pot comunica, el ma tot intreaba ce am dar eu mereu il reped ... Sunt handicapata emotional

[Florinvs]

In primul rand, mult succes sa iei acel concurs si sa ocupi postul respectiv! (Daca e si un domeniu care-ti place si mai bine!)

In al doilea rand, dupa ce rezolvi cu serviciul (ca lucrurile sa fie luate pe rand- vorba englezului "step by step""), orice "buba"" are si o rezolvare! Ori la servici, ori prin prieteni, cunostiinte sau cu ocazia unor evenimente sau calatorii, etc pana la urma nu se poate sa nu gasesti un barbat care sa-ti placa si reciproc, si sa fie mai hotarat dar si istet in accelasi timp (adica sa stie cum sa actioneze)!

[AlinB]

În prealabil postat de Jamaica

De mutat sunt constienta si eu , acum depun tot efortul sa iau un concurs pentru un loc de munca ca sa fiu pe picioarele mele si putina distanta cred ca ar ajuta.

Nu sunt maritata si nu intentionez, m-am salbaticit destul de mult nu cred ca as putea sa ma mai adaptez. Nu mai suport sa stau nicaieri inconjurata de oameni , ma crispeaza si ma port ciudat.
Glykiss si eu am incercat sitematic sa ies din situatia mea sa comunic sa socializez fara reusite, ba din contra am iesit cu probleme GRAVE. Mama nu suporta sa pun mana pe ea daca o imbratisez e ca o stana de piatra se enerveaza si ma goneste-cand vine vorba de frate se schimba placa. Tata nu a schimbat 2 cuvinte cu mine toata viata, inafara de vreme si cine plimba cainele- In schimb cu fratele meu ii e foarte drag sa vorbeasca. Daca stau retrasa atunci nu provoc conflicte, nu mai sunt criticata si nu mai ies sifonata - valabil nu numai in familie ci si in societate.
Problema sigur e la mine altfel gaseam eu pe cineva care sa se "lipeasca" de mine, nu am pretentia ca sunt neinteleasa si toti ma persecuta. Din moment ce nu am gasit om in atatia ani si atatea scoli care sa ma placa , buba e la mine. Dar eu nu o pot percepe, si ma frustreaza .
Am duhovnic, cu care nu pot comunica, el ma tot intreaba ce am dar eu mereu il reped ... Sunt handicapata emotional

Avand in vedere ca ai crescut in aceasta atmosfera, nu e de mirare ca esti traumatizata si ca trauma iti afecteaza relatiile personale si pe alte planuri, problema se va rezolva in timp, dar dupa ce reusesti sa pleci de acasa.

Atat timp cat ramai in "focarul de infectie" nu are cum sa se schimbe prea multe.

Oricat de greu ti-ar fi la inceput, pleaca.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Jamaica

Tata nu a schimbat 2 cuvinte cu mine toata viata, inafara de vreme si cine plimba cainele- In schimb cu fratele meu ii e foarte drag sa vorbeasca.

Chiar dacă sînteți frați, tu și fratele tău sînteți diferiți. Tatăl vostru probabil comunică mai ușor cu el. Și mie mi se întîmplă să nu pot lega două vorbe cu anumite persoane, niciodată, pe cînd cu alte persoane comunic ușor, fără dificultăți.

Am duhovnic, cu care nu pot comunica, el ma tot intreaba ce am dar eu mereu il reped ... Sunt handicapata emotional

Fostul meu duhovnic era ceva una din persoanele cu care nu mă simțeam în largul meu. M-am tot spovedit la el cîțiva ani, pînă cînd Dumnezeu mi-a scos în cale un preot care mi s-a potrivit mai bine și care e duhovnicul meu acum.

Roagă-te Lui Dumnezeu să-ți trimită pe cineva care să te ajute. Fie că e preot sau psiholog sau un simplu prieten.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de andrei_elena

Florin esti un mic robotel... dupa cum afirmi.
Ai grija la soft! (si la antivirus)

Intelepciunea incepe doar atunci cand realizam ca functionam ca niste mici robotei.

Toate "originalitatile" noastre sunt simple subrutine.

Chiar si acest zambet...