|
|
|
|
|
|
|
#1
06.08.2013, 23:36:02
|
|||
|
|||
Sunt mai mult decat morocanoasa, si tonul revendicativ il simt si eu tocmai din dorinta ca poate poate primesc ceva , cu toate ca e cea mai buna maniera de a primi 2 palme peste ceafa.
Ceea ce am scris se intampla daca nu zi de zi macar saptamanal, de aceea am ajuns sa imi fie rusine cu mine si sa fiu retrasa si anxioasa. Am mai scris in alte postari ca trebuie sa fie problema la mine! Dar nu pot sa vad care e si nimeni nu imi spune, sunt ca un leu in cusca pt ca as vrea sa ma schimb daca sunt eu vinovata dar nu vad unde sa lovesc, cu ce sa incep Le sunt recunoscatoare parintilor pentru faptul ca m-au tinut si mi-au facut poftele materiale, altceva imi lipseste ....
__________________
„Dumnezeu poartă pașii omului” Last edited by Jamaica; 06.08.2013 at 23:40:34. 
|
|
#2
07.08.2013, 06:21:31
|
|||
|
|||
|
Citat:
Am citit tot topicul ca să înțeleg mai bine care e situația și sunt surprins să observ că pe acest forum ai primit atât de puține comentarii legate de profilul forumului, ceea ce explică... multe. Mi-au plăcut mai mult mesajele lui glykys, stireana... La fel și din posturile tale, Jamaica, reiese că, deși ai o instrucție cum puțini au și care dovedește o inteligență deasupra mediei, ești disperată să primești iubire, de care n-ai primit destul niciodată chiar dacă(mai de plâns) poftele materiale ți-au fost satisfăcute și care te-au dezechilibrat în defavoarea sufletului, căci dacă nu primeai destul nici din cele materiale era mai bine(!); poate nu erai urâcioasă. Din cuvintele tale se vede că baiul e la tine pentru că nu poate fi toată lumea împotriva ta, ci tu îi consideri potrivnici pe toți pentru că tu ”vezi” potrivnic(deformat). De ce vezi așa? Pentru că satisfacția materială te-a orbit să nu vezi sentimental, latură care era de la bun început în suferință, lucru vizibil în mesajele tale că nu faci referință la Biserică, decât că(surprinzător) ai totuși un duhovnic; de ce ai un duhovnic(de ce-l cauți) dacă nu-l asculți? Ce e de făcut? Pentru că situația e gravă, dacă crezi în Hristos, trebuie să începi să te rogi cât încape(tot timpul); numai dacă crezi în El, ceea ce nădăjduiesc și eu că altfel n-avea rost să scrii aici, deși se vede că ai(pe forum) oarecare vechime. Nu vei primi iubire până când mai întâi nu debordezi tu de iubire față de toți. Prin asta nu vreau să spun că va trebui să aștepți mult timp, deloc, ci că în clipa în care vei fi dispusă să dai oricui atenție(cel puțin atenție și considerație), atunci vei primi imediat chiar mai mult decât speri, dar nu ”verifica” neîncetat balanța dat/primit pentru că atunci înseamnă că nu dai, ci verifici ce primești. Pentru asta e necesar să te rogi lui Iisus Hristos, pentru salvarea ta. Pentru că ai primit prea multe din cele materiale în ”contrapartidă” cu cele spirituale, orgoliul tău cam ”dă pe din afară” și de aceea pretinzi aprecieri și te revolți că nu ți se recunosc calitățile intelectuale pe care le renegi din cauza depresiei care ”bate la ușă”. Încă nu sunt lămurit de motivul pentru care ai scris aici. Dacă ai scris din insatisfacția orgoliului care te stăpânește atunci te vei supăra și mi se va da dreptate, iar dacă nu te vei supăra atunci rugăciunea(fără economie) te va îmbuna și vei începe să dai celor din jur măcar atenție și considerație, ceea ce înseamnă că ești capabilă de iubire. Aici e taina: ceea ce dai, aceea primești, iar tu primești acum de la toți ceea ce dai. De aceea sunt esențiali(importanți) cei șapte ani de-acasă în care să primești numai iubire pentru a avea toată viața din ce da. Doamne Iisus Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, fii milostiv mie, păcătosului, și ascultă rugăciunea mea pe care o spun Ție pentru ajutorul semnatarei... ”Jamaica”! Last edited by Demetrius; 07.08.2013 at 08:05:55.
|
|
#3
09.08.2013, 18:37:07
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
La aceste vorbe mai sus-citate mă refeream, însă n-am reușit să mă fac înțeleasă. Nu am vrut să spun că le faci reproșuri financiare, ci că ai tendința de-a separa "a da"-ul părintesc în: material și afectiv, pe când el este un TOT. Dacă ți-au făcut poftele materiale înseamnă A DA DRAGOSTE, așa cum au știut ei, în felul lor. Nu am copii, da' am părinți și mă pot pune-n locul lor.
|
|
#4
09.08.2013, 20:25:33
|
|||
|
|||
|
Citat:
Exista parinti care nu prea au chef de copii lor (copii nedorit, etc), sint deranjati de nevoile/solicitarile copiilor si ca sa ii faca sa taca sau sa fie lasati in pace, pur si simplu mituiesc poftele copilul cu diverse chestii materiale. Si il mint pe copil (pe fatza) ca il iubesc (de fapt poate ca nici ei nu isi dau seama ca mint, ca aceea nu este dragoste, ci poate chiar ei au o intelegere incorecta a notiunii de dragoste). Se ajunge mai tarziu ca si copilul ii santajeaza sentimental cu poftele lui materiale (caci invata repede slabiciunile parintilor), iar in final acel copil ramane cu o lipsa: inca nu stie ce este dragoste si o confunda cu mita si manipularea. Iarasi exista parinti care au fost ei insisi invatati de catre parintii lor sa confunde dragostea cu alte substitute care de fapt satisfac niste pofte (uneori materiale). Sint parinti de exemplu care dau copiilor lor bomboane in loc de dragoste. In final copii aceia ajung ca adulti obezi, cu tot soiul de boli legate de alimentatie si tot cu o lipsa: nici ei nu stiu ce inseamna dragostea (si o vor tot cauta in surogate), pentru ca parintii nu i-au invatat corect. La randul lor vor face la fel cu copii lor (intrucat confunda si cauta dragostea in surogate) Asa isi pot invata parintii pe copii diferite patimi fara sa fie constienti poate de ce consecinte lasa in urma (pe urma tot ei se mira de ce a iesit copilul asa...
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor Amin. Last edited by adam000; 09.08.2013 at 20:55:35.
|
|
#6
09.08.2013, 21:13:24
|
|||
|
|||
|
Citat:
Și mie mi se pare extrem de greșit să nu luăm învățătura din Cuvântul lui Hristos, ci din psihologia vremurilor din urmă și din cărțuliile tarabelor, cărțulii cu pagină ieftină, copertă amăgitoare și slovă aiuritoare, prin care suntem îndemnați să ne cerem drepturile-n fața părinților cu vorba răspicată și pumnul ridicat, că doar... merităm, suntem îndreptăți și avem toate legile acestei lumi de partea noastră. Nu vorbesc de cazurile "bolnăvicoase" când copilul e ghiftuit și îmbuibat cu fel de fel de lucruri netrebuincioase sufletului, acestea ținând loc de gratificații afective ori răsplăți emoționale, ci mă refeream la acele povești de viață în care părinții, din dragoste pentru copiii lor și spre a-i menaja, muncesc spre a le oferi acestora tot ce au nevoie. Ei, aici e aici! Într-un asemenea caz, în mintea copiilor se pot declanșa idei de - "eu merit! mie mi se cuvine! sunt copil, ei sunt părinți, normal să mi se dea!" -, iar trecerea de la răsfăț la responsabilitate și de la răzgâială la răspundere nu mai are loc chiar dacă, stadial, vârsta e măricică și cei din jur li se adresează la rând la pâine cu: "Domnule/doamnă". Să fii copil nu e un merit nici personal, nici al părinților, e darul lui Dumnezeu, e voia Sa, e împlinire Cerească și sfântă. Așadar, cinstirea părinților e drumul spre inima acestora, după cum nezădărârea copiilor e poteca spre sufletul lor, iar rugăciunea unora pentru ceilalți aduce echilibrul casnic și concordia familială. Last edited by stireana; 09.08.2013 at 21:28:28.
|
|
#7
09.08.2013, 20:52:20
|
|||
|
|||
|
Citat:
Cand si de la cine ai avut tu parte de acel "altceva" de la care ai aflat/invatat ca acel altceva exista si ti-ai format o reprezentare/intelegere a acelui "altceva" ?
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor Amin.
|
|
|
Mod hibrid