Postul negru

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Creştinul ar trebui să se revolte, să se răscoale, să lupte şi să se opună milei amăgitoare care-l înfurie şi-l grozăveşte.. ca să scape.

Dar cu ce să lupte? Păi..

Întâi omul se încântă cu păcatul, apoi în carul cu fete goale, tinere şi frumoase, el caută acul.

Cu acul ăla idolicesc el îşi coase pe chip sfinţenia coruptă cu care ademeneşte şi ispiteşte arătându-se frumuşel, puternic, vioi, drept, credincios, de nădejde, bun, plin de plăceri şi fericire, adică îşi pune pe el moda cea mai cool care-i asigură prilejul ivirii păcatelor şi punându-şi toată nădejdea în moda asta el se lasă dus cu ochii închişi în păcat nădăjduind în ac.
........................
Deci pe astea trei ar cam trebui să le postească omul ce se numeşte creştin:

1. Încântarea cu păcatul.. (ca să vadă, să ştie, să guste, să se lase sub slăbiciuni, să facă, să simtă cu simţul coruţiei fetele...)

2. Căutarea să arăţi cât mai frumos şi atractiv şi bine îmbrăcat şi curat pentru păcat făcut pe curat cu fecioare curate goale şi spălate, necdunoscute necunoscătoare... pentru bani şi pentru neputinţa ta deznădăjduitoare ca un cre-emo de foartă mare valoare.

3. Revolta amăgită, furia amăgită, mila amăgită, războiul smintit şi amăgitor pe care-l porţi ca prostul cu nădejdea ta, cu Iisus Cristos şi Cuvântul lui Dumnezeu, cu sfinţii, cu sfinţenia, curată, cu drepţii, cu nevinovaţii, cu fecioarele, cu copiii orfani, cu săracii... în loc să te revolţi pe duhurile rele din peştera cea plină cu tâlchari din inima ta!

Însă unii poate că se întreabă: ''..şi ce înseamnă aia să te încânţi?''

Păi e vorba de interesul viclean care stă în spatele oricărei dorinţe omeneşti, motivând hotărârea şi umplând vrerea cu putere 'grozavă', ajungând aşa grozav ca fariseul lăudăros mai ceva ca faraonul sau ca bogatul nemilostiv şi pururea necredincios şi neliniştit şi plin de griji 'vrednice' chiar înaintea lui Avraam.

Ea, încântarea, este ca fetele-bomboană, ca un material fin, plăcut vederii şi pipăirii, îţi alunecă degetul mare pe luciul respectiv, e ceva foarte artistic de parcă e vrăjit, drogat, apetisant, deochiat, atractiv, ca o creaţie plină de putere creativă ce răspândeşte minuni creative ce-ţi câştigă mintea, inteligenţa, interesul, defapt e o artă a 'dreptăţii', dar e o artă de clasă înaltă, e ceva de lux, exclusivist, înălţător, faraonic, fariseic, e culmea gastronomiei şi a perversiunilor viclene şi ascunse la un loc care la început se arată nevinovate, blânde, cu puteri tămăduitoare miraculoase şi cu o înaltă ţinută morală, ştiinţifică, dovedită... e ca o melodie din gură de sirenă, căci sirenele aveau coadă de peşte şi practic ele nu au cum să fie cunoscute ca fecioarele ce au căzut în păcat, el rămân o atracţie ce pare că nu poate fi pângărită... deci încântarea asta este defapt o neghină idolească vopsită, şi ea acţionează ca momeala din cârlig, prin câştig, îmbătându-te cu sporul satanicesc sportiv şi cu timpul nebuniei când eşti liber să faci ce vrei căci nu mai trebuie să te ocupi cu strânsul recoltei, cu semănatul, cu muncile gospodăreşti căci îţi pică pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă şi eşti prost dacă nu profiţi... deci e vorba de timpul fărădelegii şi al privilegierii când liber fiind de constrângerile trupeşti poţi să-ţi permiţi să te corupi şi să te ocupi de păcate şi plăceri ca vrerexy eregi care-şi pot permite războaie crunte pe seama supuşilor duse pentru trufia şi neascultarea lor şi a preşedinţilor şi democraţiei lor.


Pe scurt, e vorba de focul trupesc ce apare ori de câte ori ne frecăm buricele degetelor şi pieliţele de la unghii sau ne frecăn unghiile uhor pe helanca făcută din păcura viclenilor înrăiţi ca să iasă scântei şi fulgere mititele.

Oare nu e mai uşor şi mai drept să-ţi recubnoşti sincer greşala şi păcatul înaintea Domnului şi a celui păgubit decât să te revolţi şi să-ţi ceri îndreptăţire urlând ca din gură de şarpe cu tupe de mare mahăr care nu se sfieşte să prade şi să risipească şi să distrugă tot fiindcăţşi permite să joace la cacealma ultima lui carte... apărându-şi orgoliul nemăsurat şi desfrânat?

Aici e ceva mai rău ca moartea, e pieire, e descompunere şi dezvoltare... exact ca buruienile ce se hrănesc cu păcat, cu păcatul omului ca să se mândrească cu grăsimile lor şi cu puterea lor cică tămăduitoareoareoare!

Vai nouă..........