Atenţia

[cezar_ioan]

În prealabil postat de N.Priceputu

Atunci începe să se roage, și rugându-se, după cum bine știi, atenția se îndreaptă către Hristos și către sine, către inima sa.

Şi către semeni! Către întreaga zidire.
Întrucât, rugîndu-se creştinul şi ajungînd la cuvântul "păcătosul", el se raportează clar, limpede şi dureros către oamenii pe care i-a rănit, faţă de care a păcătuit înaintea lui Dumnezeu, ba chiar către orice alte fiinţe sau alcătuiri ale Creaţiei.
A te recunoaşte drept păcătos, cred eu, implică prin Porunca Iubirii o conştientizare a eşecului tău în raport cu aproapele.
Nu pot spune despre mine "păcătosul", fără să am în vedere oamenii pe care i-am rănit, desconsiderat, nedreptăţit etc. Dimpotrivă, tocmai pentru că am făcut, vai, acestea, spun şi eu în deplină cunoştinţă de cauză: "păcătosul". Altminteri ce rămâne? De nu o vorbă goală, insuficient înţeleasă/resimţită/asumată...
Suntem, aşadar, atenţi şi la acest cuvânt, de se poate ....:)