Esecul (prea mare) distruge omul

[stireana]

În prealabil postat de Jamaica

am incercat in repetate randuri fara succes. In cazul in care nu ma ignora total si se refugiaza la tv, ei zic ca mi se pare si ca sunt rea (mai ales in relatia cu fratele meu pt ca ii refuz mereu cand imi zic sa il ajut sa ii calc haine, sa ii strang rufele etc in conditiile in care locuieste altundeva cu prientena lui dar tot ai mei ii fac menajul). Cand ma duc in vizita la el imi zice sa ii spal vasele... Anyway

Cu vorba in cazul acesta sunt absolut sigura ca nu se rezolva nimic, evita orice problema si nu ii intereseaza

Spui că nu mai suporţi reproşurile, criticile, admonestările, da' ai tăi cât le-or mai răbda? :) Că n-o fi uşor nici pentru ei să-nceapă zorile-n sunet de buze bătute mărunţel: "Mie nu mi-aţi făcut, nu mi-aţi dres, cu el vă purtaţi aşa, cu mine altfel.", apoi să vină istoviţi pe la amurg şi s-audă aceleaşi imputări şi căutări de pricini.

Sunt convinsă că ai dreptate, da' iartă-i, păsuieşte-i de amăreala vorbei, roagă-te spre luminarea minţii tuturor, s-aveţi deschideri de inimă unii spre ceilalţi şi să sălăşluiţi armonios.

Ş-apoi, or mai fi câteva chestiuni asumate niţeluş hâit: am văzut o tendinţă de segregare a bunăstării fizice de bunăstarea emoţională, de parcă funcţia de "vistier" al familiei e una lesne de înfăptuit şi nu necesită sleiri şi epuizări cât ţin orele de muncă, încasări poate-n neconcordanţă cu efortul depus, repartizări în funcţie de nevoi (hrană, educaţie, cheltuieli-de-coş-zilnic versus plăţi neprevăzute, dajdii statale, întreţinerea unui loisir etc.), administrare optimă şi multe altele.

Poate n-or fi ştiut c-o îmbrăţişare face cât zece bomboneturi şi scofeturi, o pupătură pe frunte cât toate taftalele şi paftalele din şifonier, o dezmierdare cât stelele şi Luna şi ceru' la un loc, însă toate gesturile care ţin de umplerea teşcherelei înseamnă şi ele un "a da", o generozitate parentală convertită-n sudoare, zile de muncă, sforţări, îngrijorări, silinţe... acestea toate făcute din drag de voi, copiii lor.

Aşa au ştiut ei că-nseamnă "a da dragoste", aşa or fi văzut la părinţii lor, or fi prins vremuri grele, de foamete şi neajunsuri de aşa au ştiut ei să-şi manifeste dragostea către voi, cei atât de dragi lor.

Iartă-i, aşa vor începe schimbările.