Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

În prealabil postat de N.Priceputu

Textul de care am spus are câteva cuvinte foarte bune și cu privire la felul în care înțelegem dogma, despre apofatic și catafatic.
Repostez linkul:

http://www.crestinortodox.ro/sarbato...iri-68900.html

O mică mostră, care poate justifică oarecum și imprecizia formulărilor noastre de pe acest topic:

Dar noi ne dam seama in acelasi timp ca gandurile si cuvintele noastre despre El nu-L cuprind deplin, asa cum e in sine. Ele sunt pentru noi crestinii flori crescute din adancimile misterului Lui negrait. Gandurile si cuvintele noastre despre Dumnezeu sunt in acelasi timp catafatice (spun ceva) si apofatice (sugereaza negraitul). Daca ramanem inchisi in formulele noastre, ele ne devin idoli; daca refuzam orice formule, ne inecam in haosul indefinit al oceanului. Ele sunt finitul deschis spre infinit, stravezii pentru infinit. Prin aceasta pot intretine in noi o viata spirituala. (Părintele Dumitru Stăniloae)

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

O mică mostră, care poate justifică oarecum și imprecizia formulărilor noastre de pe acest topic:
Citat:
Dar noi ne dam seama in acelasi timp ca gandurile si cuvintele noastre despre El nu-L cuprind deplin, asa cum e in sine. Ele sunt pentru noi crestinii flori crescute din adancimile misterului Lui negrait. Gandurile si cuvintele noastre despre Dumnezeu sunt in acelasi timp catafatice (spun ceva) si apofatice (sugereaza negraitul). Daca ramanem inchisi in formulele noastre, ele ne devin idoli; daca refuzam orice formule, ne inecam in haosul indefinit al oceanului. Ele sunt finitul deschis spre infinit, stravezii pentru infinit. Prin aceasta pot intretine in noi o viata spirituala. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Cristian, Parintele Staniloae nu se referea la relativizarea invataturii de credinta, cum probabil crezi ca o face, altfel nici nu ar mai fi scris carti de teologie, ci despre filozofie. Aici se refera la cunoasterea lui Dumnezeu, care bineinteles ca nu se rezuma doar la cea ce s-a revelat. Nu inseamna ca neaga ce s-a revelat sau ca relativizeaza acea invatatura.
Vezi, de asta spuneam ca exista o mare diferenta de intelegere, tu si cei enumerati priviti totul prin prisma acestui relativism modernist, practic e ca si cum am vorbi doua limbi diferite. Nu sunt doar cateva nelamuriri, totul e o intelegere diferita si ma refer acum si la ce a scris Cezar. Asadar e imposibil sa avem o conceptie comuna, atata timp cat eu cred ca aceea e gresita. Singura cale e sa va dati seama ca aceea e gresita si apoi ne vom intelege in tot ce scriem.

În prealabil postat de catalin2

Cristian, Parintele Staniloae nu se referea la relativizarea invataturii de credinta, cum probabil crezi ca o face,

Ce te face să presupui că asta cred? N-am vrut decât să-l las pe Părinte să vorbească, iar noi să înțelegem, dacă vrem. De ce avem nevoie de reinterpretări? Părintele spune singur la ce se referă.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ce te face să presupui că asta cred? N-am vrut decât să-l las pe Părinte să vorbească, iar noi să înțelegem, dacă vrem. De ce avem nevoie de reinterpretări? Părintele spune singur la ce se referă.

Pentru ca stiu ce crezi, ce conceptii ai. La fel cum cred ca si tu stii ce cred si eu, chiar amanuntit. Stim acestea din mesajele pe care le-am scris fiecare dintre noi pe forum. In plus, s-au mai dat ca argumente astfel de citate, in sensul indicat de mine.

În prealabil postat de catalin2

Pentru ca stiu ce crezi, ce conceptii ai.

Afirmația asta este definiția prejudecății. Nu poți gândi fără etichete, fără încadrări, fără a reduce. Iar trimiterea pe care am făcut-o către Părintele Stăniloae invita tocmai la un alt mod de a gândi; unul care afirmă taina, nu o reduce.
Nu am concepții sau păreri definitive, poate asta te face să mă încadrezi la relativiști.
Sunt pe cale, caut mereu să învăț, inclusiv de la cei de pe forum, și sper că nu voi ajunge vreodată să cred că am înțeles ceva definitiv. Sper să rămân mereu deschis față de noi și noi înțelesuri, și totodată sper să mă țin pe Cale, să nu mă depărtez de Hristos, să caut Duhul Lui și în El să trăiesc.
Și aici este vorba și despre dogmă, ea fiind o expresie a credinței.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Afirmația asta este definiția prejudecății. Nu poți gândi fără etichete, fără încadrări, fără a reduce. Iar trimiterea pe care am făcut-o către Părintele Stăniloae invita tocmai la un alt mod de a gândi; unul care afirmă taina, nu o reduce.
Nu am concepții sau păreri definitive, poate asta te face să mă încadrezi la relativiști.
Sunt pe cale, caut mereu să învăț, inclusiv de la cei de pe forum, și sper că nu voi ajunge vreodată să cred că am înțeles ceva definitiv. Sper să rămân mereu deschis față de noi și noi înțelesuri, și totodată sper să mă țin pe Cale, să nu mă depărtez de Hristos, să caut Duhul Lui și în El să trăiesc.
Și aici este vorba și despre dogmă, ea fiind o expresie a credinței.

Exact despre asta spuneam si eu. Eu nu inteleg, daca scrii sute de mesaje cu aceleasi intelegeri cum sa nu stiu exact ce conceptii ai? Daca spunem in fiecare mesaj ce credem si cum vedem lucrurile? Tu de exemplu nu stii cu exactitate ce conceptii am? Eu m-am straduit sa le scriu clar pe ale mele, ca sa nu fie dubii.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de catalin2

scrii sute de mesaje cu aceleasi intelegeri

Mai e o zisă posibilă, frate:
oricâte sute de variante ar scrie omul, tu le reduci pe toate la una şi aceeaşi înţelegere a ta...

Nu te supăra, vorbesc serios, chiar cu maximă gravitate.

(Iartă-mă că te-am necăjit iarăşi, dar nu ştiu cum de reuşeşti să mă sileşti...
Poate găsim o formă de pace, până la urmă. Ce zici, e posibil?
Nu înainte însă de a mă lămuri cum e cu Adam şi Eva, pe topicul despre Purcederea Duhului Sfânt, unde bălmăjişi ceva despre Perfecţiunea lui Dumnezeu.)