Mantuirea in afara Bisericii

[Decebal]

În prealabil postat de catalin2

Dreptii din Vechiul Testament nu erau supusi la munci in Iad. Sau pruncii care nu au facut pacate. De exemplu un mare criminal cum ar putea sa aiba acelasi tratament cu cineva care a facut un pacat mai mic? Tocmai de aceea se spune ca vor fi judecati in functie de constiinta si faptele pe care le-au facut. la fel si in Rai sunt mai multe locasuri, ca si in Iad.

Referitor la perioada Vechiului Testament, este de menţionat că felul în care văd creştinii iadul şi felul în care vedeau vechii evrei şeolul este diferit. Şeolul este Locuinţa morţilor, locul unde se duceau sufletele tuturor morţilor. Dar Şeolul nu este Iadul de care vorbeşte creştinismul, adică nu este iadul aşa cum este el descoperit prin revelaţia noului testament. Deci este evident prin urmare că nu este o surpriză că drepţii vechiului testament nu erau supuşi la chinuri sau la munci în şeol; de fapt, nu doar drepţii, ci toţi oamenii care treceau în "împărăţia umbrelor" erau lipsiţi de chinuri, de munci, şi asta pentru că şeolul era un fel de loc de odihnă, nu o odihnă mântuitoare, dar o odihnă a morţii. Asta era şeolul, iadul însă, şi mai ales în felul în care este descris în Apocalipsă, acel "iaz de foc", nu poate să fie lipsit de chinuri. Cine ajunge acolo în foc va fi în vecii vecilor. Teoria asta cu multe locaşuri în iad nu am mai auzit-o până acum, după cum am mai spus, şi oricum nu în varianta în care ar exista locaşuri în iad, în focul iadului, în care să fie o lipsă de chinuri.

[Decebal]

Învăţătura sfântului Ignatie Briancianinov trebuie luată cu discernământ. Ea este adevărată în esenţă şi ortodoxă, în felul în care vede şi a văzut mereu Ortodoxia mântuirea, anume ca viaţă în Hristos şi în Duhul Sfânt. Însă obiecţiile pe care le face trebuie tratate cu mare grijă. Atunci când vorbeşte de eretici, lucrurile stau clar, dar trebuie să vedem cine sunt ereticii sau cine sunt eretici cu adevărat. Ereticii sunt cei care leapădă făţiş adevărul, sunt capii ereziilor, însă nu acelaşi lucru îl putem spune despre cei care urmează aceste erezii, spre exemplu cum e cazul unora care se nasc în ereziile acelea şi nu iau cunoştinţă de adevărul mântuitor. Aceştia din urmă nu pot fi numiţi cu adevărat eretici, nefiind nişte împotrivitori obstinaţi ai adevărului, atât în gândire şi simţire cât şi în fapte, însă nici nu trebuie în mod necesar să îi punem la acelaşi nivel cu binecredincioşii. Aş zice că mai degrabă sunt nişte victime, pe care noi nu le putem condamna sau culpabiliza prea mult atâta timp cât noi înşine nu oferim o alternativă sănătoasă, în chip suficient de seducător şi autentic aşa încât Duhul să lucreze în sufletele lor şi să intuiască sau să vadă calea adevărului. La astfel de cazuri sfântul Ignatie nu se referă şi de aceea cred că trebuie să fim cu discernământ şi să nu luăm lucrurile chiar aşa cum vor unii să ni le livreze.

În ceea ce îi priveşte pe aceia cu privire la care Biserica Ortodoxă nu recunoaşte sau nu are o poziţie foarte clară asupra validităţii sacramentelor, cum sunt spre exemplu papistaşii, aici trebuie să fim şi mai cu luare aminte, pentru că este clar că nu îi putem pune pe acelaşi plan pe papistaşi cu protestanţii, şi nici pe acestea două cu talmudiştii, islamiştii, cei din religiile indiene sau cu păgânii. Eu personal nu pot să mă pronunţ în astfel de lucruri, mai ales pentru că există această controversă cu privire la validitatea sacramentelor aşa zişilor catolici. Am alte critici la adresa felului în care abordează ei sacramentele, deşi astfel de critici am şi la adresa ortodocşilor, dar cu privire la validitatea lor e o problemă foarte delicată. Şi pe lângă asta, mai este de despărţit între validitatea acelor sacramente şi recunoaşterea lor de către Biserica Ortodoxă; faptul că Biserica Ortodoxă nu recunoaşte oficial validitatea acelor sacramente asta nu cred că înseamnă în mod necesar invaliditatea lor obiectivă. Şi din câte am observat cam în sensul acesta merg lucrurile chiar şi la nivel oficial şi înalt, adică la nivel de conducere bisericească.