Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

cred că este puţin prea mult pentru simpaticul cătălin2. Cred că îl depăşesc binişor
... dexul şi catehismul ar fi nişte surse ultimative în cunoaştere

Frate Decebal, să mă ierţi, dar dacă aş fi crezut că îl depăşesc ori că s-ar grăbi să treacă peste ele, nu mai scriam nimic. Aşa, însă, m-am ostenit niţel, perturbat de două muşte care s-au înţeles între ele să mă tot bâzâie în timp ce făceam efortul de a formula cumva, cât de cât comprehensibil, câteva din cunoştinţele mele privind comunicarea şi inter-legerea...
Pariez pe trăsăturile de personalitate ale lui Cătălin de a fi analitic, stăruitor, serios. Uneori tocmai aceste trăsături îi joacă feste (în detrimentul sintezei, respectiv al supleţii/flexibilităţii şi chiar al jocului emoţional) dar aici îi sunt chiar resurse.
Cătălin se arată pe forum ca om al bătătoririi. El pisează bine lucrurile de bază şi, sincer să fiu, pe mine mă ajută că repetă mereu, ca o râşniţă, aceleaşi formule fundamentale. Cred că e şi o jertfă aceasta, să te ţii mereu la lucurile de bază, ca un far de veghe în port, aşa încât bărcuţele care nesocotesc puterea mării să nu se piardă în neguri... Uneori mă ajută mult stăruinţele lui Cătălin, întrucât risc adesea să mă aventurez fără grijă prin puterea oceanului....
Acuma hai să fiu sincer până la capăt: presupunînd că deţii, într-adevăr, cunoştinţe mai bogate decât cele ale lui Cătălin (iar eu cred asta), de ce nu îţi lucrezi niţel voinţa iubitoare şi nu îl dăruieşti, pas cu pas, fără prea multă supărare şi ironie, ca să poată înflori şi el, cu ajutorul fratelui Decebal.
De ce, de ce, de ce.... Păi, pesemne ca şi în cazul meu (acolo unde pricep câte ceva, prin mila Domnului): din iuţeală, din oarecare trufie, din puţina noastră iubire exersată la nivelul practic - să mă ierţi de presupunere.