Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

Nimic nu te învaţă să te rogi decât însăşi rugăciunea, însuşi faptul de a te angaja în rugăciune.
Un punct de angajare în viaţa duhovnicească, este rugăciunea de dimineaţă şi de seară şi de la vremea mesei. Nu poţi avea credinţă în Dumnezeu dacă nu te rogi lui Dumnezeu. Sunt unii oameni care se socotesc credincioşi, dar nu se roagă. Ceea ce nu ştiu ei, pentru că li se întunecă minţile, este aceea că renunţă la vorbirea minţii cu Dumnezeu. Un om credincios nu poate să nu-I spună lui Dumnezeu cele ce le poartă în suflet, nu poate să nu aducă preamărire lui Dumnezeu.
Sunt unii care se numesc credincioşi şi se mulţumesc doar să mediteze, doar să gândească la nişte lucruri care țin de credinţă, dar care nu adâncesc aceste lucruri în așa fel încât să izbucnească din sufletul lor şi în rugăciune. Să nu uităm de ce suntem în fața lui Dumnezeu: „Când îți vei aduce aminte de Dumnezeu, înmulţeşte rugăciunile, pentru ca atunci când ÎI vei uita, Domnul să-Şi aducă aminte de tine“. Nu poţi să ai o viaţă evlavioasă, aşa cum nu poţi să-ti arăţi credinţa în Dumnezeu, fără să vorbeşti cu Dumnezeu, fără să începi ziua cu Dumnezeu şi să o sfârşeşti cu Dumnezeu, mai ales când ştii că rugăciunea e întâlnirea cu Dumnezeu. Cine nu se roagă dimineaţa şi seara, cine nu-şi face vreme de Dumnezeu, acela poate să ştie că nici n-are Dumnezeu. Dacă ai Dumnezeu, atunci nu poţi ocoli pe Dumnezeu. Trebuie găsită vreme anume pentru Dumnezeu (măcar 5-10 minute, dimineaţa şi seara). Trebuie să găseşti timp şi pentru Dumnezeu, aşa cum găseşti pentru atâtea lucruri pe care le faci. Să stai în faţa lui Dumnezeu cu atitudine de credinţă, în picioare, în genunchi, aşa ca să ştii că vorbeşti cu Dumnezeu, nu oricum. E adevărat că credinţa vine împlinind lucrurile lui Dumnezeu, de aceea noi pornim cu credinţa, cu câtă o avem şi înaintăm în credinţă, dar numai dacă facem lucrurile credinţei. Nimic nu te învaţă să te rogi decât însăşi rugăciunea, însuşi faptul de a te angaja în rugăciune. Nu te rogi, scazi în rugăciune; te rogi, înaintezi în rugăciune.
Cineva spunea: „Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie”. Dacă nu te rogi, sau dacă te rogi prea puţin, dacă rugăciunea e atât de puţină în viaţa ta încât nu poţi să te cercetezi pe tine însuţi în rugăciune, înseamnă că nu ai folosit rugăciunea (pe care o faci şi în grabă, şi superficial). În orice caz, un program de rugăciune trebuie să ai. Oricum te-ai ruga, trebuie să te rogi şi dimineaţa, şi seara, şi la vremea mesei.
(Arhim. Teofil Părăian, Punctele cardinale ale Ortodoxiei, Editura Lumea credinței, p. 188-189)

[cristiboss56]

<<Postul e vechi şi începe o dată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine. Postul şi rugăciunea sunt două mijloace prin care curăţim firea de patimi. Toţi oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu şi-au smerit sufletul cu rugăciune şi post. Şi Iisus a postit 40 de zile, punând postul
începătură a vestirii împărăţiei lui Dumnezeu, deşi Lui nu-I trebuia, fiind
nepătimaş. Temeiurile mai adânci ale postului şi rugăciunii le găsim tot la Botez. Adâncul fiinţei noastre se îmbracă în Hristos. În acest adânc al minţii sau în altarul inimii, după expresia Părinţilor, se sălăşluieşte Hristos, izgonind afară pe satana, care se retrage în simţiri. De aici puterile potrivnicului, patimile, se silesc să învăluie şi să prindă voinţa din nou în mrejele sale.
Cu trupul însă nu putem trata decât prin post. El nu ştie şi nu recunoaşte convingerile. De aceea el trebuie uscat, încet şi cu socoteală, fiindcă în mocirla uscată porcii patimilor nu mai vin să se scalde.
Ca să zădărnicim puterea potrivnică care lucrează prin simţuri patimile plăcerii, slăbim prin post aceste simţuri şi închinarea lor către plăcere. Un organism topit cu postul nu mai are putere să
schimbe convingerile conştiinţei. Dar mai bine de jumătate din numărul patimilor sunt ale minţii. Postul lucrează şi asupra acestora. E lucru de mirare, zice Sfântul Ioan Scărarul, că mintea fiind
netrupească, de la trup se spurcă şi se întunecă şi că, dimpotrivă, cea nematerialnică de la ţarină se subţiază şi se curăţă.
Ochii văd lucrurile, mintea vede gândurile. Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea. Aici nu vorbim de rugăciuni care cer lucruri materiale, nici de rugăciunea care dă drumul închipuirii, după cum nu vorbim nici de rugăciunea liturgică, ci numai de rugăciunea minţii. La
intrarea în călugărie, rugăciunea vameşului, completată poate chiar de Iisus, e numită deodată cu metaniile „Sabia Duhului Sfânt”. Rugăciunea minţii este:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Cu numele lui Iisus spus întâi cu gura, apoi cu mintea, pătrundem din afară spre înlăuntrul nostru către Iisus,
Care la rugăciunea noastră bate război cu potrivnicul din gânduri şi ne izbăveşte de asupririle patimilor. Rugăciunea minţii sau rugăciunea inimii are temeiul acesta, descoperit de însuşi Iisus, că „fără Mine nu puteţi face nimic” în privinţa izbăvirii de patimi, deci în privinţa mântuirii.
Rugăciunea minţii are şi stări superioare, când izbăvindu-se patimile, se deapănă de la sine fără cuvinte, într-o nesfârşită dragoste de Dumnezeu, de oameni şi de toată făptura.>>


Un post binecuvantat !

[Abcdefg]

Doamne Ajuta,

Am fost sfatuita sa citesc despre rugaciune si in loc sa-mi vad de treaba mintea mea bate campii, in sensul ca se nasc niste intrebari al caror raspuns nu-l gasesc si am speranta ca poate exista cineva aici care ma poate indruma spre o sursa ortodoxa care ar trata un aspect al rugaciunii. Duhovnicul meu cred ca este destul de ocupat si problema asta nu cred ca arde pentru a-l vizita cautand lamuriri.

Din ceea ce am inteles eu in tot ce-am apucat sa citesc ( putin, ce-i drept ) , Dumnezeu asculta rugaciunile celor care deja sunt formati ortodocsi si care au deja un duhovnic si prin urmare traiesc in Tainele Bisericii. Dar cei care nu au asa ceva , de exemplu oamenii care apartin altor religii-culte , altele chiar daca poate au fost sau nu botezati sau poate au renuntat/ignorat ( sau nu le-a pasat ) dintr-un motiv sau altul practica ortodoxa si se trezesc deodata ( prin cine stie ce minune ) ca le pasa de sufletul lor ? Si ei sunt priviti de Dumnezeu la fel care oricare credincios ?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Abcdefg

Doamne Ajuta,

Am fost sfatuita sa citesc despre rugaciune si in loc sa-mi vad de treaba mintea mea bate campii, in sensul ca se nasc niste intrebari al caror raspuns nu-l gasesc si am speranta ca poate exista cineva aici care ma poate indruma spre o sursa ortodoxa care ar trata un aspect al rugaciunii.

Bun si de folos este siteul de fata , dar este ignorat de multi utilizatori care prefera doar acest "forum ortodox"!
Deci :
"Gandurile si infruntarea lor":
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...rea-68502.html

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Abcdefg

Din ceea ce am inteles eu in tot ce-am apucat sa citesc ( putin, ce-i drept ) , Dumnezeu asculta rugaciunile celor care deja sunt formati ortodocsi si care au deja un duhovnic si prin urmare traiesc in Tainele Bisericii. Dar cei care nu au asa ceva , de exemplu oamenii care apartin altor religii-culte , altele chiar daca poate au fost sau nu botezati sau poate au renuntat/ignorat ( sau nu le-a pasat ) dintr-un motiv sau altul practica ortodoxa si se trezesc deodata ( prin cine stie ce minune ) ca le pasa de sufletul lor ? Si ei sunt priviti de Dumnezeu la fel care oricare credincios ?

Dumnezeu nu a spus ca asculta doar rugaciunile celor formati ortodocsi.

A subliniat foarte clar ca nu conteaza unde ne rugam,
ca El asculta rugaciunile celor care se roaga in duh si adevar.
(Ioan 4.21-23)

Insa, ortodoxia aprinde intr-un chip minunat sufletul.

[cristiboss56]

În prealabil postat de florin.oltean75

Insa, ortodoxia aprinde intr-un chip minunat sufletul.

EFREM ATHONITUL :
"Ortodoxia este adevarul despre Dumnezeu, despre om si despre lume, asa cum ni l-a dat Insusi Dumnezeu Cel Intrupat prin invatatura Sa desavarsita. Asa cum l-a exprimat mai tarziu cugetul si inima dumnezeiescului Pavel. Asa cum l-a descris ucenicul iubirii si alti apostoli si evanghelisti cu lumina cereasca a Sfantului Duh. Ortodoxia este acea sinteza minunata dintre dogma si obiceiuri, dintre teorie si practica, asa cum ne-a fost predanisita de catre parintii duhovnicesti ai Alexandriei, Constantinopolului, Capadociei, Siriei si, mai tarziu, ai Sfantului Munte."

[florin.oltean75]

În prealabil postat de cristiboss56

EFREM ATHONITUL :
"Ortodoxia este adevarul despre Dumnezeu, despre om si despre lume, asa cum ni l-a dat Insusi Dumnezeu Cel Intrupat prin invatatura Sa desavarsita. Asa cum l-a exprimat mai tarziu cugetul si inima dumnezeiescului Pavel. Asa cum l-a descris ucenicul iubirii si alti apostoli si evanghelisti cu lumina cereasca a Sfantului Duh. Ortodoxia este acea sinteza minunata dintre dogma si obiceiuri, dintre teorie si practica, asa cum ne-a fost predanisita de catre parintii duhovnicesti ai Alexandriei, Constantinopolului, Capadociei, Siriei si, mai tarziu, ai Sfantului Munte."

Foarte frumos spus.

Ortodoxia este darul Lui Dumnezeu catre noi, prin care El ni se daruieste intreg.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Abcdefg

Din ceea ce am inteles eu in tot ce-am apucat sa citesc ( putin, ce-i drept ) , Dumnezeu asculta rugaciunile celor care deja sunt formati ortodocsi si care au deja un duhovnic si prin urmare traiesc in Tainele Bisericii. Dar cei care nu au asa ceva , de exemplu oamenii care apartin altor religii-culte , altele chiar daca poate au fost sau nu botezati sau poate au renuntat/ignorat ( sau nu le-a pasat ) dintr-un motiv sau altul practica ortodoxa si se trezesc deodata ( prin cine stie ce minune ) ca le pasa de sufletul lor ? Si ei sunt priviti de Dumnezeu la fel care oricare credincios ?

1 - Daca esti de alta confesiune, de unde sa stim noi cum stau lucrurile cu implinirea rugaciunilor. Ne putem da cu parerea, dar e greu de crezut ca parerile noastre, conteaza;
2 - E gresita ideea cum ca Dumnezeu implineste numai dorintele celor initiati. Din experienta stiu ca cele mai mari si mai frumoase realizari le-am avut de la Dumnezeu pe cand eram in fundul mocirlei, dar pe care nu o constientizam deloc. Ma rugam si mi se parea normal ca Dumnezeu sa ma asculte si sa ma ajute. (Ma refer la casatorie si ma refer la casa: doua daruri extraordinare pe care mi le-a facut Dumnezeu, fiindca i-am cerut in rugaciunile mele, desi nu ma spovedisem din copilarie, nu mergeam la biserica si traiam in desfrau.) Abia mai tarziu am realizat ce tupeu am avut si cat de bun a fost Dumnezeu cu mine, fiindca mi-a dat ce i-am cerut, fara sa se uite la pacatele mele. Cred ca asta este cea mai mare vina pe care o simt, si ma ajuta sa nu indraznesc vreodata sa pun la indoiala bunatatea si blandetea lui Dumnezeu, chiar si pentru cei mai pacatosi oameni (sau poate mai ales pentru ei, asa cum a facut-o si cu mine). Si ma mai ajuta sa nu judec pe nimeni, fiindca "maine" acel "judecat de mine" s-ar putea mantui, iar eu sa cad in slabiciune sau inselare! Practic, orice e posibil.
3 - Dumnezeu stie bine potentialul fiecaruia. Imi amintesc un fragment din "Pelerinul rus", cand se vorbea despre un hot ordinar, care, atunci cand pleca la furat, se ruga... sa nu-l prinda. Daca in sufletul tau te temi de Dumnezeu, inseamna ca-ti pasa, iar constiinta impreuna cu ingerul pazitor si cu Duhul Sfant, lucreaza la asta. Acel pungas pacatos, a ajuns in cele din urma paracliser, dar nu singur, ci cu ajutorul unui bunic ajuns aproape de Dumnezeu, si cu imprejurarea pe care tot Dumnezeu a oranduit-o sa ajunga in preajma autorului cartii, tocmai cand el se afla la o mare raspantie!
Deci... tu roaga-te! Oricum, rau nu are ce sa fie!!!

[Abcdefg]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

1 - Daca esti de alta confesiune, de unde sa stim noi cum stau lucrurile cu implinirea rugaciunilor. ....

Nu sunt de alta confesiune. Citind carti ortodoxe despre rugaciune am observat ca nicaieri nu se facereferire la acea parte de lume care nu-i ortodoxa ( sau care au uitat de religia lor ) Sigur ca si persoanele astea se roaga si eram curioasa pe ele cine le aude .

Cineva a descris , intr-un raspuns catre mine, ca ortodoxia este speciala pentru ca aprinde sufletul intr-un mod special. Am crezut ca nu citesc bine. E ca si cum as citi ca exista si alte cai de mantuire numai ca ortodoxia ar avea acest atu.

Duhovnicul Mănăstirii Dragomirna, a cerut unei maici bătrâne de acolo, una pe care toată lumea o considera nebună, să-i dea un cuvânt de folos, anume, să-i spună ceva despre Dumnezeu. Știți ce i-a răspuns maica ? A zis așa: „Mamă, Dumnezeu este de o seriozitate înfiorătoare. Despre El se laudă, nu se vorbește.”