Depresia-abordare religioasa

[laurastifter]

Domnule profesor, vă mulţumesc mult pentru explicaţii şi lămuriri.
Într-adevăr, mă impresionează profund, în mod negativ, ideea că unii dintre semenii mei sunt privaţi de libertate doar pentru că suferă de probleme psihice. De exemplu, am cunoscut recent o tânără de aprox. 30 de ani, foarte bolnavă psihic (suferă de schizofrenie, din câte ştiu... Oricum, e foarte dificil să comunici cu ea), care a fost internată la psihiatrie şi am aflat că a fost ţinută încuiată. M-a impresionat profund, mai ales că fata aceea, sărmana de ea, nu cred că ar fi putut reprezenta aşa, un pericol public... şi nu înţeleg de ce sunt privaţi de libertate aceşti semeni ai noştri lipsiţi de apărare... Nu-i suficient că sunt bolnavi, de ce să mai aibă parte şi de alte suferinţe?... Dvs vorbeaţi despre pacienţi periculoşi, agresivi, care i-ar ataca pe ceilalţi. Aceştia da, îmi pare justificat să fie închişi, până când îşi revin măcar parţial. În schimb, cei care nu le-ar putea face rău celorlalţi (aşa cum este bolnava pe care am cunoscut-o)?... Aceştia de ce, oare, sunt trataţi aşa?...
M-a surprins în mod deosebit, citind primul dvs mesaj, faptul că cei mai mulţi dintre cei internaţi la psihiatrie nu sunt "nebuni" (în sensul în care se foloseşte, în limbajul comun, acest cuvânt), ci suferă de depresii, de diverse fobii etc. Nu ştiam asta. În această privinţă, am o singură nedumerire: de ce oare aceştia nu sunt trataţi acasă?
Şi încă ceva: sunt duşi la spital cu forţa, sau se internează ei în mod liber, considerând că astfel vor fi trataţi mai bine?
Încă o dată, vă mulţumesc mult pentru mesajele pe care mi le-aţi scris; mi-aţi explicat foarte multe lucruri pe care nu le ştiam.
Hristos în mijlocul nostru!

Cu deosebită preţuire,
Laura Stifter