Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

vazusi Aline cum nu le place unor psihopati argumentele mele?
Psihopatii sunt psihopati ce sa le faci. nu ne ramane decat mila si compasiunea pentru ei.

Ei..iari sari matalutza calul..
Nu stiu despre cine vorbesti dar il sari sigur :)

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Ei..iari sari matalutza calul..
Nu stiu despre cine vorbesti dar il sari sigur :)

Nu stiu daca il sar. Dar am vazut pe aici un om care striga cat il tineau plamanii ca a vazut aievea pe Hristos si pe Iuda si in spatele lor pe Mita din Caragiale cu un baston. Interesanta asociere in mintea bietului om.

sau o fi normal, spune-mi tu daca e normala o astfel de asociere.

editez. e suparat pentru ca nastya si-a sters contul. Il inteleg.
Si eu sunt suparata pentru asta numai ce ne impacasem si ne hotarasem sa uitam cele rele ale trecutului.

Fiecare om la suparare se manifesta diferit.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Nu stiu daca il sar. Dar am vazut pe aici un om care striga cat il tineau plamanii ca a vazut aievea pe Hristos si pe Iuda si in spatele lor pe Mita din Caragiale cu un baston. Interesanta asociere in mintea bietului om.
sau o fi normal, spune-mi tu daca e normala o astfel de asociere.

Greu tare sa pui in practica pilda aceea din Pateric, nu? :)

editez. e suparat pentru ca nastya si-a sters contul. Il inteleg.
Si eu sunt suparata pentru asta numai ce ne impacasem si ne hotarasem sa uitam cele rele ale trecutului.
Fiecare om la suparare se manifesta diferit.

Eh, cu astia care isi sterg contul, ca deh, lumea nu le-a recunoscut calitatile lor atat de evidente, imi aduc aminte de o parte dintr-o poezie a lui Cosbuc:

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

Desigur, vorbim de viata virtuala de pe acest forum, te-ai prins. :)

[dobrin7m]

"Iar Preotul Ioanichie fiind cu adanca credintasi nemasurata teama fata de Dumnezeu, facea tocmai dupa porunca stapanului sau si dupa cum si cugetul lui ii spunea, slujind si inaltand rugaciuni cate Domnul cu lacrimi fierbinti ca sa pazeasca Biserica si pe credinciosii ei de navala paganilor.

N-au trecut multe zile si a venit imparatul Amfilog cu ostile sale, a sfaramat toata cetatea trecand-o prin foc si sabie, iar la urma a trimis sa risipeasca si Biserica ce era inaltata deasupra Sfantului Mormant al Domnului si Mantuitorului nostru IIsus Hristos.
El insa nu a ingaduit aceasta faradelege si a acoperit biserica cu un nor incat nimeni nu mai putea sa o vada.
Mai marele ostilor s-a intors la imparat si a spus ca praf si pulbere s-a ales de cetatea crestinilor dar ca n-a putut gasi biserica crestinilor.
Foarte s-a maniat Anfilog la vestea aceasta.
Atunci a chemat pe cel mai credincios sfetnic al sau si l-a trimis cu o mana de ostasi sa caute Biserica si sa iscodeasca de ce generalul cu oastea cea mare nu a putut-o gasi.
Din voia lui Dumnezeu sfetnicul imparatului n-a mai fost oprit de nori sa intre in Biserica. Intrand , nu a gasit decat pe preotul lasat de Patriarh si pe un ajutor al sau cu care impreuna se pregatea sa slujeasca Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie.
Ca un leu racnind a sarit paganul asupra preotului ca sa il prinda, sa il lege si sa il duca stapanului lui.

Dar , O Doamne, mare este puterea Ta si nepatrunse sunt gandurile Tale! Iata ai vrut acum sa se arate necredinciosilor puterea Ta cea mai presus de oameni si de arme. Caci deodata au intepenit mainile paganului intinse asupra preotului. Tepene ca de fier s-au facut si nici cum nu putea sa le mai indoaie. Acum a vazut el semn al credintei crestinesti.
Cu mintea lui, luminata o clipa, a inteles de unde este acest semn si a cazut in genunchu cerandu-si iertare.
Binecuvantandu-l preotul l-a facut sanatos."

Imparatul hotaraste sa mearga calare cu toata oastea , luand cai si camile si pe toate le-a bagat in Sfanta Biserica.
Chiar in acel moment preotul spunea rugaciunea ce o spun toti preotii in Biserica inaintea inceperii Sfintei Liturghii: (cred Florin ca aceasta este rugaciunea de care ai intrebat acum cateva zile):
"Doamne, trimite mana Ta si ma intareste spre slujba aceasta, ca neosandit stand inaintea infricosatei Tale mese, sa savarsesc jertfa cea fara de sange. Ca a Ta este puterea si marirea in vecii vecilor . Amin!"

Si atunci toate necuvantatoarele , ca lovite de traznet au cazut jos si au murit.
Imparatul a ordonat sa se scoata toate vitele moarte afara si a spus:
" Sa sedem si sa vedem cum savarsesc crestinii jertfa lor, ca sa putem povesti si noi de aceasta imparatului nostru Amurat."
Si au sezut. Preabunul Dumnezeu insa nu vrea moartea pacatosilor, nici a necredinciosilor, ci sa se intoarca si sa fie vii.
De aceea a trimis lumina stralucirii sale (iata asupra unui pagan a trimis lumina!!!) si a luminat ochii cei impaienjeniti ai sufletului lui Anfilog, care cu luare aminte a stat la ascultarea dumnezeiestii Liturghii.
Si astfel nu a mai vazut pe preot cu fata de om, ci fata de inger, mai luminata decat soarele. Asa sunt preotii lui Hristos in slujba lor.
O mare multime de ingeri imbracati in haine albe, stralucitoare si cu fete luminate, au in mijlocul lor un Prunc minunat si impodobit mai mult decat podoabele cerului si ale pamantului, luminat si infrumusetat foarte."

[dobrin7m]

"preotul s-a apropiat si luand dupa obicei prescura in mana stanga si cutitul cel anume facut pentru aceasta slujba numit copie , in mana dreapta si a zis: "Junghie-se Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridica pacatul lumii, pentru viata si pentru mantuirea lumii." A impuns cu copia zicand: " Si unul din ostasi cu sulita coasta Lui a impuns si indata a iesit sange si apa." Iar imparatul n-a vazut impungand prescura cea anume pregatita pentru slujba, ci a vazut ca a fost injunghiat acel minunat si Dumnezeiesc Prunc inconjurat de ingeri."

Iata de ce Prunc. Pentru ca numai asa putem vedea marea jertfa a lui Hristos. Caci de este omorat un om, este un om, dar Miel si Prunc este cea mai mare jertfa adusa pentru noi oamenii. Este simbolul jertfei supreme pentru omenire, cea prin care ne este deschisa usa mantuirii.

[cezar_ioan]

Frumoase texte, Mihaela!
Dumnezeu cu tine!

[cezar_ioan]

Iartă-ne pe noi, Mihaela
şi te bucură că nu ne-am învrednicit de mare înţelepciunea ta.
Suntem proşti, să ne ierţi...
Bucură-te, aşadar!

Şi ne iartă în veci.