Cum sa ne mantuim?

În prealabil postat de Leonid7

Intrebarea este cum sa ma mantuiesc ....

Căutându-L și aflându-L pe Cel care mântuiește; unindu-te cu El, trăind în El, în harul Său care ne face și pe noi vii:

Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi. Aşa cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi rămâne întru Mine.
Eu sunt viţa; voi, mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.
Dacă cineva nu rămâne întru Mine, se aruncă afară ca o mlădiţă şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.
(Ioan 15, 4-6)

După cum știm, a rămâne întru El înseamnă a face parte din Trupul Său, Biserica. A fi un mădular al Trupului Său (sau o mlădiță) înseamnă a fi viu, a avea viață din Viața Sa, a curge seva Sa prin vinele noastre.

Dar atâta vreme cât un organ este viu, el lucrează. Sau atâta vreme cât lucrează este viu. Iar dacă nu, „se usucă și se aruncă în foc”.

Harul nu circulă prin noi decât atâta vreme cât lucrăm. Nu este de ajuns doar să ne ducem la Biserică și să-l primim prin sfintele taine, prin cuvânt, prin rugăciune. El ne pune la treabă. Noi trebuie să-i ascultăm îndemnurile și să lucrăm.

Cum și ce?
Nu trebuie să ne alegem singuri roadele. Nu trebuie să spunem: eu vreau să aduc mere, tu vrei să aduci struguri. Trebuie doar să păstrăm vasul curat pentru ca „sângele” harului să circule neobstrucționat, iar roadele vor urma firesc.

Biserica ne învață de 2000 de ani ce trebuie să facem pentru asta: pe lângă cele pe care le-ai arătat mai sus, mai trebuie și rugăciune; neîncetată, după cum și Sf. Pavel arată. Ea este cea care face harul să circule prin noi și către celelalte mlădițe.

Tot harul face să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim unii pe alții. Și dacă este iubire, atunci ea se va reflecta în fiecare faptă a noastră, în fiecare cuvânt rostit, în fiecare gând. Toate acestea pot (și trebuie) fi daruri către ceilalți; roadele credinței în Hristos.

Și atunci vom putea și noi spune ca Sf. Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”. Asta este mântuirea.